Pictura este una dintre cele mai profunde metode de exprimare
Ea captează emoții, surprinde evenimente din trecut și te poartă în locuri îndepărtate unde doar cu gândul poți ajunge. Pictura transmite idei într-un fel curat și ușor de înțeles. Fiecare tablou are o esență proprie. În mod obișnuit te-ai aștepta să întâlnești tablourile agățate pe un perete prăfuit, înconjurate de o ramă enormă, prea mare pentru finețea operei, dar ce-ar fi dacă în loc să rămână stinghere, picturile ar putea fi etalate zilnic privirii lumii, emoția, vibrația lor să fie transmisă tuturor oamenilor?
Nu cu mult timp în urmă, am descoperit și eu un mod neconvențional de a te bucura de o pictură oriunde ai merge. Îmi placea demult ideea de a personaliza, de a-ți pune amprenta pe ceva, mai ales când știi că va fi purtat cu drag, dar am ezitat să gândesc că voi ajunge vreodată să fiu chiar eu cea care transformă hainele banale în piese unicat.
Meşteşugul încondeierii ouălor e ridicat la rangul de artă, prin măiestria şi bogăţia creatoare ce se transpun în micul obiect îmbogăţit cu elemente tradiţionale de o delicată frumuseţe. Metaforă a existenţei umane şi simbol al tradiţiei noastre populare, oul este îmbrăcat pe plaiurile bucovinene într-o diversitate de modele şi culori închegate în conştiinţa folclorică a românului.
Bucovina îşi reflectă printr-o gamă largă de tradiţii şi obiceiuri istoria şi credinţa strămoşească, iar meşteşugul încondeierii ouălor constituie unul dintre elementele semnificative în fondul popular pe care aceasta îl valorifică. Astfel, încă din anul 1990, în Ciocăneşti, județul Suceava, această îndeletnicire magică îşi pune amprenta asupra spiritualităţii săteşti, iar dintre promotorii spectauloasei ocupaţii autohtone s-a înscris şi Dumitru Giosan, secretarul comunei la vremea respectivă şi iscusit meşter al împistritii ouălor.
Muzeul Naţional al Ouălor Încondeiate, înfiinţat pe aceste meleaguri în anul 2007, din iniţiativa administraţiei locale, devine un univers expoziţional, ce oglindeşte un grandios spectacol de creativitate şi culoare. Dacă, în primă fază, sediul acestuia se afla în centrul aşezării, într-o clădire de lemn, găzduind atât ouă încondeiate, cât şi obiecte de preţ ale tradiţiei populare zonale, în anul 2014 Muzeul Naţional al Ouălor Încondeiate a fost separat de colecţia etnografică, spre a-şi dobândi independenţa culturală în incinta Casei de Cultură Florin Gheuca Ciocăneşti. Continuă să citești Muzeul ouălor din Ciocăneşti — tradiţia trebuie preţuită
Ovidiu Papadima (1909-1996), eseist, istoric literar, cronicar literar și folclorist român.
Lumea are nevoie de oameni de valoare, de oameni care să caute originalul, de oameni care să devină originalul, să împrăștie peste tot lumina cuvântului, lumina cunoașterii și a înțelepciunii. Lumea are nevoie de minți luminate. De aceea, când e să vorbim despre Ovidiu Papadima, menționăm neapărat că a fost un om al luminii: eseist de excepție, cronicar și istoric literar de excepție și de asemenea, folclorist român foarte bine cunoscut, născut la 23 iunie 1919 și decedat la 26 mai, 1996).
Originar din județul Constanța, a făcut Liceul Alexandru Papiu Ilarian, fiind un elev sârguincios și primul din clasă la învățătură. După ce în anul 1928 a absolvit liceul, a urmat o nouă etapă în viața lui: Facultatea de Litere și Filosofie din București (1928 – 1931). Apoi, între anii 1937 și 1940 s-a aflat în Germania, la Doctorat, ajungând acolo prin bursa Alexander von Humboldt.
Imediat după aceea, între anii 1940 și 1941, Ovidiu Papadima a ajuns să ocupe postul de lector al catedrei de literatură română în cadrul Universității de la Viena.
Dorința de dezvoltare și remarcare într-un anumit domeniu face ca fiecare om să aibă un model de urmat, o muza despre care va zice: „așa vreau să devin!”.
În urmă cu patru ani am facut și eu, la rândul meu, cunoștință cu cea care urma să-mi devină model, îndrumatoare în tărâmul minuțios al muzicii. Cea care m-a sfătuit cu unele dintre cele mai prețioase gânduri și care m-a învățat, cu toată caldura, micile taine pentru a ajunge la inimile oamenilor, ascultătorilor noștri. Este vorba despre Mihaela Iordache-Farcaș – o prezență mereu impunătoare pe marile scene, o voce cu o rezonanță puternică, ce duce mai departe frumusețea folclorului autentic românesc, atât prin repertoriul mereu bine ales, cât și prin apariția impecabilă în portul popular tradițional. Este modelul meu, atât ca om, cât și ca suflet dedicat scenei și cântecului.
Imaginația poporului român s-a manifestat în întreaga splendoare încă din timpuri îndepărtate. Fiecare sărbătoare creștinească sau eveniment din timpul anului, au întărâtat imaginația colectivă, din gândirea comunității rurale, născându-se o paletă diversificată de tradiții ce însoțesc și astăzi sărbătorile calendaristice.
De departe momentul cu cele mai complexe și ancestrale obiceiuri este Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos sau Crăciunul. Cum veșnicia s-a născut la sat, iată o serie de obiceiuri care te îmbie în atmosfera de sărbătoare.
Cum pentru orice eveniment este necesar un interval de timp pentru pregătirile care se impun, românii vin în întâmpinare marelui Praznic Împărătesc cu o perioadă de purificare a trupului și a sufletului, ce durează 40 de zile. Timp în care ușile noastre sunt larg deschise pentru a putea intra cei trei bravi Moși, care an de an obișnuiesc să ne treacă pragul casei sau să se furișeze pe coșul șemineului. Continuă să citești Tradiții vechi și noi în perioada de dinaintea Crăciunului
”Da-ți-mi un muzeu și-l voi umple.” spunea Picasso.
Muzeul? Un loc în care timpul s-a oprit dar care te trimite să colinzi o lume paralelă de a ta. Te trimite în trecut și te face parte din poveste. O astfel de minunăție se găsește într-un sat, printre colinele Tutovei: Prăjești. Înfăptuirea unui astfel de loc într-un simplu sat, nu poate fi posibilă decât dând frâu liber unei pasiuni nestăvilite și a unei dorințe copleșitoare. Da, mulțumim domnule profesor Paul Țarălungă pentru ,,perlele” oferite acestei țări, pentru îmbogățirea culturală semnificativă pe care ați adus-o neamului.
Soclul Domnului Profesor
1971 este anul în care muzeul a prins contur într-o sală de clasă a Școlii Gimnaziale din Prăjești. Acest lucru a fost posibil numai după 26 de ani de căutări de exponate muzeistice, analizate în detaliu, cu o exactitate științifică. Acum 4 ani, adevăratul vis al domnului profesor s-a împlinit și un muzeu în toată regula a luat ființă în locul în care fusese înainte Primăria. Într-adevăr, domnul profesor este pionul principal în realizarea acestui proiect, dar, elevii lui au participat cu aceeași ardoare la înfăptuirea acestuia. Din păcate, domnul profesor nu a reușit să-l vadă finalizat, decât o dată, după care, răpus de boală a trecut în neființă.
Acest complex muzeal dă un puls ritmat satului și parcă întreaga zonă tinde să se retragă în el. Prima imagine: „Soclul Domnului Profesor.” Te întâmpină și îți vine să-l saluți. Intri dintr-o încăpere în alta și rămâi uimit de diversitatea și complexitatea locului. De la arheologie la etnologie, de la zoologie la numismatică – o varitate de nedescris. Pietre vechi de peste 100 de ani, din epoca medievală, neolitică, din epoca bronzului, aduc trecutul în prezent.
Acvila ţipătoare mică
Animale împăiate, dintre care, atenția îți poate fi atrasă de Acvila țipătoare mică, dar care nu este deloc mică. Vrei să vezi o altă lume? Intră în camera porturilor populare. O multitudine de porturi moldovenești specifice acestei zone îți desfată ochii.
Costum de mire din 1980
Privește și vei rămâne uimit, la fel ca cei care merg acolo: costumul de mire specific anului 1980. Întreb cu amuzament dacă există vreo diferență între costumul de atunci și cel de azi. Îmi spui tu ce părere ai.
Acest muzeu se adresează unui afect inteligent și nu unei rațiuni uscate. Cât de săraci suntem în fața celor care ne-au scris trecutul! Acest perimetru face ca omul contemporan să se simtă ca firul de iarbă.
Alături de acest muzeu, profesorul și elevii au creat o lume a plantelor indigene și exotice, o frumusețe naturală: Grădina Botanică Paul Țarălungă. Este singurul sat din întreaga țară cu o grădină botanică. „Ideea organizării Grădinii Botanice aparţine în totalitate profesorului Paul Ţarălungă care şi-a dedicat toată viaţa, să spunem, pentru a crea ceva să lase urmaşilor”, afirmă inginerul horticol, Petre Robu.
Peste 2000 de specii se întâlnesc în acest loc și elevii școlii se pot bucura de ocazia de a vedea cu proprii ochi evoluția acestor specii de plante. Deși nu este de dimensiuni foarte mari, întâlnim aici plante și arbori de pe toate continentele lumii : nucul negru, exoticul nuc de cocos, arbori de vanilie și chiar copaci de ginkgo biloba. Aleile sunt străjuite de magnolii, platani și trandafiri al căror parfum te îndeamnă să descoperi esența.
Prăjești a devenit un loc turistic datorită acestui profesor de biologie care nu a renunțat până când visul nu i-a devenit realitate. Așa cum, despre domnul Trandafir, generațiile, astăzi, citesc cu aceeași pasiune, și generațiile viitoare îl vor regăsi pe profesorul Paul Țarălungă în ce a creat.
Mă numesc Nicoleta Paic, am 19 ani și sunt proaspătă studentă la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, Facultatea de Litere, la programul de studii Engleză-Franceză.
Dacă m-ar opri cineva, în mod aleatoriu, și mi-ar propune să mă definesc pe scurt, cum sunt eu sau, mai bine, care este esența ființei mele, aș răspunde fără nicio urma de ezitare: muzica. Muzica pentru mine a însemnat și înseamnă o lecție de viață, este cea care m-a format ca om și de la care am avut cel mai mult de învățat.
Îndrăznesc să spun acestea tocmai pentru că în muzică am crescut; încă de la o vârstă frageda auzeam cântecele mamei în casă, copilaria mea a fost dominată de astfel de momente, iar serile se lăsau mai mereu cu așa zisele concerte în oglindă și cu veșnica dorință de a mă afla pe scena.
Marile mele pasiuni au fost dintotdeauna muzica și dansul, și nu orice dans, ci dansul popular românesc. Continuă să citești Visul de a ajunge pe marile scene
Am lăsat grijile acasă, ne-am luat tradițiile în desagă și am pășit pragul unei lumi de altă dată, cu Feți Frumoși și Ilene Cosânzene.
Suntem întâmpinați cu alai la șezătoarea satului, acolo unde fuiorul își așteaptă mâinile harnice care să-l învârtă de zor, iar ia țesută cu dăruire de cele mai iscusite gospodine ale satului se vrea brodată pentru zile de sărbătoare.
Am regăsit o șezătoare în Bacău (la care echipa Edusoft și doamna Cătălina Boronea) au fost printre organizatori, o imagine ce pare a fi ruptă de realitatea zilelor noastre, dar, am o veste bună, țesutul și brodatul sunt încă la modă, ba păstrate cu sfințenie.
Țesături fine sau dimpotrivă pânze rigide sunt îmblânzite și îmbrăcate în veșnicie de mâinile dibace ale doamnelor deosebite Felicitas Farcaș-Lohan, Iulia Georgescu, dar și alte colaboratoare, ce țes tradiția seculară a acestui neam și-o înveșnicesc în ii, catrințe și bundițe fermecate, ce nu lasă fetele nesărutate.
Peste 2000 de specii se întâlnesc în acest loc și elevii școlii se pot bucura de ocazia de a vedea cu proprii ochi evoluția acestor specii de plante. Deși nu este de dimensiuni foarte mari, întâlnim aici plante și arbori de pe toate continentele lumii : nucul negru, exoticul nuc de cocos, arbori de vanilie și chiar copaci de ginkgo biloba. Aleile sunt străjuite de magnolii, platani și trandafiri al căror parfum te îndeamnă să descoperi esența.
at grijile acasă, ne-am luat tradițiile în desagă și am pășit pragul unei lumi de altă dată, cu Feți Frumoși și Ilene Cosânzene.