Arhive filosofie - Revista EduSoft

Herbert Spencer – un precursor al liberalismului clasic

Herbert Spencer – o personalitate complexă

Herbert Spencer, născut pe 27 Aprilie 1820 la Derby, East Midlands a fost filosof, biolog, antropolog și sociolog englez. Spencer a fost, fără îndoială, un evoluționist. El a dezvoltat o concepție atotcuprinzătoare asupra evoluției progresive a lumii fizice, a organismelor biologice și asupra culturii umane, inclusiv a societății. El a fost ceea ce noi numim azi un utilitarist liberal, care a scris despre evoluție înaintea lui Darwin. Ca poet, a contribuit la dezvoltarea unei game largi de subiecte, printre care etică, religie, antropologie, economie, literatură, biologie, sociologie și psihologie.

Cea mai cunoscută expresie a sa este „Supraviețuirea celui mai adaptat” , pe care a explicat-o în cartea „Principii de biologie”, unde face trimitere către selecția naturală de care omenirea are parte, prin care societatea își corectează propriile defecte.

Continuă să citești Herbert Spencer – un precursor al liberalismului clasic

Gheorghe Barițiu – întemeietorul presei românești din Transilvania

Fără Gheorghe Barițiu presa românească din Transilvania nu s-ar mai fi născut. Toate proiectele mari au nevoie de un imbold, de o persoană care să le realizeze și să le dea aripi. Gheorghe Barițiu a dat aripi presei din Transilvania.

Născut la Jucu de Jos în 1812 și decedat la Sibiu în 1893, George Bariț, numit și Gheorghe Barițiu, a fost un istoric și publicist român transilvănean.

Continuă să citești Gheorghe Barițiu – întemeietorul presei românești din Transilvania

Ce am eu împotriva religiei?

Cu mulți ani în urmă am avut o prietenă evlavioasă pe care o iubeam, așa că am fost nevoit să mă țin după ea în multe ”pelerinaje” prin țară, pe trasee incluzând mănăstiri și biserici de vază. Am mâncat cu mare plăcere fasole și cartofi pe la hramuri, am mâncat din pomeni primite, am făcut dănii, am dat de pomană, am văzut locuri minunate, am stat în picioare la liturghii și masluri, am făcut zeci și zeci de cruci, am pupat mâna la preoți, le-am zis cu respect și bucurie ”sărut-dreapta, părinte!” și câte și mai câte de-acestea. Asta ca ateu. Mi-am îngropat părinții (atei patentați, iar mama chiar atee furioasă) cu tot ritualul bisericesc, le-am făcut pomeniri, le-am făcut colive cu mâna mea, am plătit pomelnice etc. Căci așa e frumos printre oameni, dacă ești ateu să nu dai cu ghiuleaua în turnul bisericii și să nu-i strângi pe preoți de gât, ci să respecți tot cuprinsul religiei, dacă vrei ca și acei oameni să-ți respecte ție ateismul… Căci vorba lui Hegel: ”Tot ce este real este rațional”, adică are o rațiune de a fi, inclusiv religia, bisericile, preoții, credincioșii, dar și ateii, precum și toate celelalte religii.

Continuă să citești Ce am eu împotriva religiei?

Teama, conştientizare sau inconştienţă

Încerc să-mi găsesc curajul pentru a analiza teama. E cert că temerile trăiesc în noi, dar noi nu putem trăi decât controlându-le sau alungându-le. Consider că teama este starea care ne face prizonieri, iar curajul starea care ne eliberează. Să-ţi fie frică este firesc, dar să trăieşti doar cu teamă înseamnă că ai devenit propriul tău rob. Şi mă tem că din ce în ce mai mulţi oameni îşi pun singuri lanţurile robiei.

Cred că trebuie să-ţi fie teamă doar de tine însuţi, privindu-te ca pe singurul inamic care te-ar putea arunca în beznă. Şi mai trebuie să ai curajul de a fi tu însuţi, privindu-te ca pe singurul prieten care te poate conduce spre lumină.

Teama unei fiinţe se poate dezvălui sub mai multe forme. Cea mai tristă cred că este teama de a iubi şi de a fi rănit. Aceasta este teama de a pierde. Tot tristă este şi teama de eşec sau teama de a risca, o altă formă cu care ne confruntăm majoritatea dintre noi. Acestea pot avea un deznodământ trist, oglindit de altfel în constatarea lui Paulo Coehlo: Cât de mult am pierdut doar din cauză că mi-a fost frică să nu pierd nimic.

De asemenea, pot exista şi forme perfect justificabile ale stării de teamă. Ele iau naştere în mod firesc în noi şi nu pot fi condamnate. Acestea sunt teama de singurătate, teama de boli şi teama de calamităţi. De multe ori ele se încheagă pe umerii trecutului. Şi chiar exemplele din viaţa celor care ne înconjoară ne provoacă teamă. Teama de Dumnezeu o găsesc însă nejustificabilă.

Continuă să citești Teama, conştientizare sau inconştienţă

Despot – Vodă – domn al Moldovei

Ioan Iacob Heraclid, originar din Grecia, din Insula Creta, născut în 1511 și decedat în 1563 a fost mare domn al Moldovei între anii 1561-1563.

De la dascălul Ioan Lascaris a învățat literatură și a fost inițiat în artele filosofiei. Intrând în grija unui nobil grec – Iacob Heraclide, acesta i-a preluat numele, într-un mod illegal, după moartea lui și așa a avut multe de câștigat, printre care și titlul de principe.

În 1547, s-a încris la Universitatea din Montpellier, din Franța cu numele de Iacob de Marchetti. Acolo a studiat medicina, iar istoricul Leonclavius l-a descris drept fiind “un bărbat frumos la înfățișare, nu mare de stat, vânjos și cu draci în corp.”

Continuă să citești Despot – Vodă – domn al Moldovei

Sava Henția – pictor al independenței și filosof al picturii

”Pictorul este un filozof, dar filozofia sa este pictura.” Renato Guttuso

Pictura este starea sufletească a artistului exprimată în culori și pe bună dreptate, ea reprezintă universul cromatic, pe care artistul îl plăsmuiește din culori calde și reci, din zile și nopți nedormite în numele creației și supunere veșnică în fața inspirației.

Pictorul care a scris o poezie tăcută este și Sava Henția, pictorul roman a văzut lumina zilei pe 1 februarie 1848, la Sebeşel, judetul Alba. Povestea familiei sale este una tulburătoare, căci Sava Henția a fost al 8-lea din cei 14 copii din familia preotului Ilie Henția și ai Anei Dănilă, care a supraviețuit.

După absolvirea școlii primare în 1862, Sava Henția se stabilește la București, fiind adus aici de unchiul său dinspre mamă, fotograful Zaharia Dănciulescu.

Continuă să citești Sava Henția – pictor al independenței și filosof al picturii

Émile Durkheim, un luptător al sociologiei aprofundate

Émile Durkheim – părintele sociologiei

Émile Durkheim, născut pe 15 Aprilie 1858 în Franța, a fost sociolog, psiholog social și filosof. A fost supranumit arhitect principal al științei sociale moderne și tată al sociologiei.

O mare parte din munca lui Durkheim a fost axată pe modul în care comunitățile ar putea să mențină integritatea și coerența lor în modernitate, într-o eră în care legăturile sociale și religioase tradiționale nu mai sunt asumate. Prima sa lucrare sociologică a fost „Diviziunea muncii în societate ” (1893). În 1895, el a publicat „Regulamentul metodelor sociologice ”, înființând astfel primul Departament European de Sociologie. „Formele elementare ale vieții religioase ” (1912) prezintă o teorie religioasă, în care Durkheim compară viața socială și culturală ale comunităților autohtone și moderne.

Una dintre preocupările sale majore a fost aceea ca sociologia să fie acceptată ca știință. A adus în atenția tuturor o altă față a pozitivismului, diferită ce cea a lui Auguste Comte. Pentru el, sociologia a fost o știință a instituțiilor, scopul acestora fiind descoperirea unor noi fapte structurale sociale.

Continuă să citești Émile Durkheim, un luptător al sociologiei aprofundate

Ștefan Odobleja – precursorul ciberneticii

Istoria nu stă pe gânduri și ne arată de fiecare dată câte minți luminate s-au născut pe meleagurile mioritice. Ne este dovedit faptul că statutul social nu este definitoriu pentru traiectoria pe care vrem să o urmăm. Deși, pentru societatea din prezent a te naște într-o familie modestă este un handicap destul de greu de ameliorat, iată că trecutul ne amintește că, prin determinare și sudoare, poți ieși la liman.

Dacă răsfoim biografiile oamenilor care au pus o piatră la dezvoltarea artei, a literaturii, a tehnologiei ș.a. vom constata că, de cele mai multe ori, oamenii care au scris o filă de istorie pentru națiunea română nu au făcut parte din pătura superioară a societății. Nu sărăcia te definește, ci munca pe care tu o depui într-o anumită direcție.

Zilele trecute aminteam de Norbert Wiener, considerat părintele ciberneticii. Iată că acum ne întreptăm atenția spre un precursor al ciberneticii, un român care a venit cu primele teorii asupra ciberneticii înainte cu 10 ani faţă de Wiener. Este vorba despre Ștefan Odobleja (n. 13 octombrie 1902, Valea Izvorului, judeţul Mehedinți – d. 4 septembrie 1978). Continuă să citești Ștefan Odobleja – precursorul ciberneticii