Arhive femeie - Revista EduSoft

Destin sau întâmplare?

Destin – e ceea ce primim în dar la naștere, așa se crede. Nu știu ce să cred, oare destinul nu-l primim cumva înainte să ne naștem? Oare nu venim noi dintr-o altă lume cu destinul gata scris de o mână neștiută și divină? …

Întotdeauna mi-am pus întrebări de acest gen și de multe ori întrebările m-au dus departe, m-au rătăcit printre lucruri tainice și pe poteci pustii, ascunse de ochiul meu setos și curios. Așa că acum nu mai știu dacă destinul îmi e scris și pus în frunte, vorba aia, sau pur și simplu e un curs normal al propriei vieți…

Într-o altă ordine de idei, vreau să vă povestesc despre cea mai veche amintire a mea. Nu, nu e despre cum mama mă certa pe la 3 ani sau cum la 5 ani mi s-a născut un frate – nu, deși le am și pe astea. E o amintire ciudată și tind să cred că e una din vremurile când nu existam, din vremurile în care existam poate în altă parte.

Continuă să citești Destin sau întâmplare?

Amantul doamnei Chatterley

Un veritabil edificiu al sentimentului amoros se sculptează în paginille unuia dintre cele mai controversate romane ce-au zdruncinat creaţia literară de-a lungului timpului. Amantul doamnei Chatterley, fiind o pledoarie încântătoare a stării de plenitudine emoţională trăită prin prisma experienţelor erotice, constituie o aversitate morală faţă de principiile etice în baza cărora societatea se dezvoltă în epoca respectivă. Totuşi, în ciuda vicisitudinilor la care este supus, fiind interzis o perioadă în Statele Unite, Marea Britanie şi Australia sub motivul sfidării moravurilor, romanul îşi dovedeşte ulterior nota distinctivă, urcând pe rampa celebrităţii, datorită eroinei sale, doamna Chatterley ̶ o figură emblematică, ce-şi câştigă rezonanţa specifică în eterna arie a femeilor adulterine. D. H. Lawrence îşi creionează amplu eroina, configurând o paletă largă de trăiri, emoţii, gânduri ce scindează universul interior al tinerei femei aflate în faţa unor oscilaţii dureroase. Continuă să citești Amantul doamnei Chatterley

Ești femeie, ești frumoasă, ești desăvârșită!

Ești femeie, ești început și sfârșit, ești patimă și dor, ești înger al iubirii și regină între flori…

Dacă te vei întreba vreodată care este el mai frumos dar pe care ți l-a hărăzit Dumnezeu, e că te-a creat femeie. O femeie frumoasă, puternică, dulce ca un surâs de copil, senină ca o zi de vară și fermecătoare ca un basm străvechi.

Te-a făcut femeie pentru că știi ca nimeni alta să iubești până dincolo de infinit, să cazi, apoi să te ridici demnă ca și cum n-ai fi cazut niciodată.

Să semeni în jurul tău iubire, să dăruiești viață și să scrii cu litere mari în cartea continuității vieții.

Astăzi, soarele s-a ivit mai cald și mai luminos ca niciodată. Soarele așteptat atât de ochii noștri dornici de culoare, cât și de inimile noastre doldora de iubire.

Dar, soarele nu a venit cu mâna goală și nici măcar nu a venit fără să prevestească o bucurie. A răsărit ca s-o sărbătorească pe cea care este începutul tuturor începuturilor, bunătate fără margini și iubire nesfârșită, pe ea, Femeia.

Astăzi este ziua în care întreg universul se închină la picioarele tale, minunându-se de desăvârșirea ta. Oprește-te un pic și ascultă vântul care îți șoptește cuvinte de dor, privește cerul care îți creionează frumos chipul angelic și miroasă plăpânzii ghiocei care poartă pe fiecare petală mirosul făpturii tale firave.

Bucură-te că ești femeie, că poți face din noapte zi, că în ochii tăi se clădesc și se prăbușesc palate. Bucură-te că la iarmarocul timpului tu ai primit cei mai mulți ani, din care nu încetezi să tot dăruiești făpturilor pe care le crești cu dragoste sub inima.

Simte-te femeie, oricând și oriunde! Îndrăznește să spulberi tiparele, să crezi în visurile tale și să le urci până dincolo de infinit, dacă tocmai acolo își vor găsi împlinirea.

Nu uita niciodată că ești deosebită, că ești unică sub soare, că nu există o altă ființă care să-ți semene, bucură-te că ești divină prin creația ta, iar frumusețea îți este nemuritoare.

În ochii tăi se nasc minunile lumii, în ei se zbenguie vitalitatea, în ei clocotesc lacrimi de dor și de tristețe și tot în lumina lor se țese fericirea. În brațele tale crește viața, pe picioarele tale se leagănă copilăria și în părul tău se cern toate anotimpurile vieții, lăsându-te căruntă, dar nicidecum mai puțin frumoasă.

Pe buzele tale aleargă cuvintele mângâietoare, pe ele râde gălăgios păcatul, contopindu-se într-un dans al nemuririi.

Trăiește fiecare zi frumos, pentru că tu meriți să fii contemplată și iubită la nesfârșit.

Urmează-ți nobila menire pe pământ, azi, mâine și în fiecare zi și bucură-te că există o zi în care soarele răsare doar pentru tine.

Astăzi și în fiecare zi este ziua ta. La mulți ani, Femeie!

Cristina Morari

Simona Bitiușcă – o băcăuancă pe catwalk

De câte ori nu s-a întâmplat ca, în timpul unei prezentări de modă pe care ai urmărit-o, mintea să se strecoare în spatele scenei, să tragă cu ochiul la ce se află dincolo de o tânără arătoasă ce defilează fără cusur sub privirile a zeci de spectatori? Câte dintre tinere nu-și doresc să pășească sub lumina reflectoarelor, pozând pentru cei mai renumți designeri, sau să fie primele care poartă noua ținută de vară sau de iarnă?

Ei, deși lumea modellingului pare a fi ușor de atins stând pe canapea și înfulecând chipsuri picante și stingându-le cu un suc acidulat, lucrurile nu sunt atât de simple după cum ne-am putea închipui. Performanța în modă implică dăruire și sacrificii, iar acest lucru nu îl spune o persoană neavizată, ci Simona Bitiuşcă, o tânără băcăuancă, care la 24 de ani a reușit să devină cunoscută nu doar în țară, ci și dincolo de granițele României. O tânără ce încântă prin gingășie, rafinament, modestie și o stăpânire de sine de admirat. E o prezență încântătoare, cu un zâmbet larg, ce face și pe cel mai morocănos suflet să-și descrețească inima de poveri și gânduri.

Simona Bitiuşcă la un pahar de vorbă cu Mihaela Puţeanu

Simona_Bitiusca_catwalk_4 — Simona Bitiușcă pe catwalk

A pășit pe scena modellingului dintr-o întâmplare, o simplă abordare i-a deschis drumul spre o nouă viață, spre un alt stil de a trăi. La 17 ani a făcut cunoștință cu ceea ce se află în spatele unei prezentări de modă. Reușita unei prezentări se bazează pe doar câteva secunde folosite cu chibzuință, rapiditatea fiind una dintre cerințele elementare ale acestui job. Orele lungi de stat la machiaj, oboseala acumulată în timpul deplasărilor la diverse prezentări și concursuri este răsplătită de satisfacția de a fi cunoscută și apreciată.

Continuă să citești Simona Bitiușcă – o băcăuancă pe catwalk

,,Anne Boleyn” – Albert Horace

Pasionată fiind de marile figuri istorice feminine, m-am hotărât să citesc despre Anne Boleyn, o figură cunoscută în istoria Angliei.

Cartea lui Albert Horace reprezintă o combinație între istorie și ficțiune. Cumva mi-a dat senzația că sunt un martor invizibil și mut al unei întâmplări ce a marcat pentru totdeauna istoria.

Cartea în sine mi-a plăcut, povestea, provenind dintr-o întâmplare reală, mi se pare incredibilă, simbolul acesteia fiind ambiția. Desigur că există și anumite diferențe între carte și istorie. În carte Anne nu are nicio soră sau frate, pe când în istorie are o soră (Mary Boleyn) și un frate (George Boleyn). În istorie Anne avea pielea maslinie și era brunetă, pe când în carte ea este descrisă ca fiind blondă, cu o piele de porțelan. Sigur, aceste diferențe fac parte din imaginația autorului. Poate el și-a imaginat-o pe Anne blonda. Continuă să citești ,,Anne Boleyn” – Albert Horace

„Jurnalul lui Bridget Jones” de Helen Fielding

Cine este Bridget Jones? Ei bine, dragilor, Bridget Jones este exemplul de femeie care la vârsta de 30 de ani încă nu și-a găsit alesul și nu și-a dat seama cine este cu adevărat. Asta este doar una dintre probleme, desigur, cea mai mare problema este critica constantă primită de la cei din jur. Cu cât veți parcurge mai mult din carte veți observa cum protagonista se afla într-un veșnic statut de inferioritate, acest statut impunându-și-l singură și în același timp fiind impus de către cei din jur.

De ce mi-a plăcut aceasta carte? „Jurnalul lui Bridget Jones” este o lectură ușoară. Este pentru o zi de duminică în care vrei sa lenevești și, deși prima oară vei avea impresia că din această carte nu ai cum să înveți ceva, greșești. La început Bridget mi s-a părut o tipa patetică pentru că dădea prea multă importanţă unor chestiuni minore. Era obsedată de greutatea ei, de găsirea unui iubit și mai era și veșnic cicălită de maică-sa care, în opinia mea, este o femeie imposibilă. Își plângea mai mereu de milă, știți voi, era nesigură pe ea, fapt ce făcea din ea o pradă ușoară pentru vulturii care-i tot dădeau târcoale. Însa, după ce am analizat toate motivele pentru care o consideram patetică, mi-am dat seama ca fiecare fată/băiat a fost patetic la un moment dat. Toată lumea a fost criticată cândva ca apoi să-și plângă de mila. Fiecare dintre noi avem măcar un părinte care cel mai probabil e dus cu pluta, ceea ce face din Bridget o femeie absolut normală.

Helen Fielding și-a construit opera, ca s-o numim asa, cu o bine dozată notă de umor. Deși totul pare puțin exagerat și clișeic este, dacă nu 100%, 70% adevărat. Peste tot sunt femei paranoice sau bărbați inteligenți și arătoși fără simțul răspunderii sau bărbați care le pot avea pe toate (bani, frumusețe, inteligență și bunătate).

Continuă să citești „Jurnalul lui Bridget Jones” de Helen Fielding

Nu e uşor să fii femeie şi mamă! :)

E clar: a fi femeie nu-i ușor… Probabil ați mai auzit de zeci de ori aceeași replică, numai că, dacă ar fi să ne supunem conștiința la un exercițiu de sinceritate, am înțelege cu adevărat câtă profunzime ascund aceste cuvinte. Lăsând la o parte grijile legate de modă, frumusețe sau dietă, ce adesea ne fac să părem superficiale în fața sexului opus, și observând cu atenție că nu doar farmecul feminității noastre captează interesul celor din jur, ci și energia interioară pe care personalitatea noastră o degajă, putem constata cu ușurința că a fi femeie nu înseamnă doar a fi frumoasă, a avea sâni mari, posterior bombat și picioare cât Turnul Eiffel… Dar lucrurile acestea le constați și înveți să ți le însușești realmente abia atunci când atingi pragul desăvârșirii destinului tău, atunci când naști și renaști, când sentimentul regenerării interioare te copleșește odată cu strângerea călduroasă la piept a puiului tău.

[timed-content-client show=”00:15:1500″ hide=”00:40:1500″]Dacă vrei să scriem ceva frumos despre tine sau afacerea ta, contactează-ne aici![/timed-content-client]

Şi da… Am descoperit cum este să fii mamă. Dacă a fi femeie implică, prin definiție, o sumedenie de responsabilități, a fi mamă înseamnă o redefinire a modului de existență, iar orice sfat sau pregătire prealabilă nu poate echivala cu această experiență cotidiană propriu-zisă. A fi mamă înseamnă o activitate care te încarcă și, paradoxal, te consumă… Cum se întâmplă asta? Să începem prin a spune că nu e chiar amuzant să-ți plonjeze mâncare sau orice alt fel de murdărie pe haine sau chiar pe față, să te trezești în toiul nopții în „sirenele” de alarmă ale micuțului, de te miri cum de plămânii unei asemenea mogâldețe emit astfel de rezonanțe, să alăptezi în locuri cât se poate de stânjenitoare… Şi, totuși, o neprețuită pace și bucurie sufletească ți se așterne în suflet cu fiecare zâmbet, gângăveală sau pupic.

Dar ce să faci atunci când bebele necesită atenția și afecțiunea ta deosebită, iar celălalt… copil – mai mare, ce-i drept – mormăie pe la colțuri, ca un motan mofturos, că ai cam uitat să-i fii soție? O viață cât se poate de condimentată, care te constrânge treptat la o puțină economie de timp. De unde am început? Păi să vă spun…

Sunt soție, deci gătesc, o activitate care, desigur, răpește ore întregi. În plus, sunt mamă, deci gătesc sau măcar încerc să o fac într-un mod sănătos. Alimentația bebelușului meu evoluează și, după zeci de ore de răstălmăcit internetul, am înțeles, în sfârșit, cât de important este pragul de trecere de la alimentația strictă cu laptele matern la cea combinată cu pireuri, care să-i asigure nutrienţii necesari unei creșteri sănătoase. Totul bine și frumos până aici. Micuțul începe să distingă gusturi, să aibă deja pretenții în materie de fructe și legume și totodată să nu-și mai potolească foamea doar din lăpticul matern… Deci, pune-te, mămico, pe făcut pireuri gustoase. Şi asta nu când vrei tu, ci când vrea pruncul tău; aşaaa… cam la miez de noapte. Probabil vă întrebați: ok. Şi unde-i economia de timp? Păi să vedeți… Cum internetul m-a ajutat să găsesc zeci de rețete minunate pentru cel mic, mi-am zis că tot aici pot găsi o soluție pentru a prepara totul mai rapid. Zis și făcut. Pardon! Gândit și făcut… Un nou search și voilà: noul aparat de gătit cu aburi şi blender Philips AVENT. Cum se spune: doi iepuri dintr-un foc.

Ce fierbere în oale!? Ce scurgere a legumelor/fructelor!? Ce pasare cu ustensile de bucătărie dificil de mânuit!? Dragelor, viața mi-a fost ușurată!!! Acum gătesc mult mai curat, sănătos și, cel mai important lucru, mult mai rapid cu ajutorul noii mele achiziții. Şi nu credeți că doar cel mic se bucură de performanțele aparatului, ci acum am timp să-i prepar și soțului meu mult așteptatele sosuri la friptura preferată.

Schimbările mari încep de la lucruri simple. Pas cu pas, ne putem construi o viață de mămici mai ușoară. Profitând de micile beneficii pe care ni le oferă lanțurile de magazine în domeniu, putem economisi timp de valoare pentru familiile noastre.

Adriana Toma

Tanti Clara

Tanti Clara era un”ghem de babă”, cum zicea mama. O femeie micuţă şi fragilă, cu părul alb, imaculat, strâns ȋntr-un coc simplu. Provenea dintr-o familie mic-burgheză. Ea, grefieră la Baroul avocaţilor, ȋn perioada dintre cele două războaie. Văduvă de tânără. Soţul, un funcţionar afemeiat şi cartofor, murise de plămâni şi o lăsase cu două fete.

Una plecase ȋn Germania, imediat după război, măritându-se cu un inginer neamţ. Ȋi uitase şi chipul. Mai afla din când ȋn când câte ceva despre ea din nişte scrisori ce se vedeau a fi fost dezlipite şi apoi relipite ȋn grabă. Nu avea telefon. Nici vocea nu i-o mai ştia.

Continuă să citești Tanti Clara