
De ce fetele nu vor să fie în domeniul tehnic?

Cu 8 ani de zile în urmă, cuvântul Facebook nu exista în vocabularul nostru… acum nu mai scapi de el. Acest fenomen a devenit atât o necesitate cât și un viciu.
Rețeaua de socializare face parte din evoluția tehnologiei și comunicării și a reușit într-un timp foarte scurt să schimbe percepția noastră despre universul virtual. Fapt care influențează zi de zi societatea în care trăim.
Știm cu toții deci ce este rețeaua Facebook și cum se folosește, dar oare știm cum a început acest fenomen? La începutul său avea cu totul alt scop și urmează să aflăm mai multe detalii în cadrul articolului. Continuă să citești Facebook – atracție irezistibilă
Pe un fundal gri se plimbă tristețea înfrigurată. E purtată pe asfaltul rece de pași de om, ce se perindă pe sub plumbul din nori. Trecători cu privirea în pământ mărșăluiesc cufundați în gânduri, izbindu-și fruntea încruntată de aerul tăios. Orașul tot e un tablou în nuanțe de indiferență, pictat pe-o pânză amorțită.
Dar din paleta de alb și negru se desprinde o culoare, topind duritatea răcelii din atmosferă. O rază de soare pământească, care nu izvorăște din cer, ci luminează de pe străzi, încălzește toată suflarea. E o Diană cu dulceață în zâmbet cea care îmi iese în cale, contrastând cu decorul posomorât.
[timed-content-client show=”0:15:1000″ hide=”0:60:1000″ display=”div”]Dacă vrei să scriem ceva frumos şi despre tine, contactează-ne aici.[/timed-content-client]
Se sparg ziduri de non-culoare sub mângâierea privirii ei, îmbălsămând peisajul aspru cu strălucirea ce-i licărește în ochi. Pe chipul fraged i se reflectă seninătatea sufletului scăldat în tinerețe. Îmi întinde o mână sinceră, cernând prietenie peste palma mea. Aievea o zână ce poartă cu sine frumusețe, întrupând trăsături suave, mă răpește din monotonia vremii ca să mi se dezvăluie în dialoguri cu miros de cafea.
La masa discretă a unei cafenele ne încălzim degetele pe cana fierbinte, alintate de aromele îngânate în aer. Un susur viu de glasuri împletite se țese în surdină, dând calmului o notă vibrantă. Pe ăst fundal fremătător Diana începe a prelinge cuvinte limpezi, ce sună într-un cântec de modestie. Cu vocea ei duioasă, deslușește conturul unui portret de artistă, pe care-l schițează hașurând liniile amintirilor. Urmând firul memoriei, ne întoarcem în timp, derulând cu precizie doi ani și o zi! – până în momentul în care a început totul.