Artă cenzurată sau libertate de exprimare a viziunii?

picturaÎntr-un sistem democratic prioritară este decizia majorităţii, fapt pentru care şi în artă aceasta ar trebui să aibă posibilitatea de a-şi impune voinţa. Opinia publică, după părerea unora, este cea mai îndreptăţită pentru a accepta sau a refuza anumite manifestări artistice, în funcţie de modul în care societatea le percepe. Astfel, respingerea anumitor opere de către conştiinţa colectivă – o opinie, deci, de natură intrinsecă – ar deveni plauzibilă în contextul protejării unor categorii de persoane vulnerabile, precum minorii (evitarea nudismului sau a ilustraţiilor cu implicaţii obscene) sau anumite grupuri religioase (unele forme de exprimare pot intra în conflict cu principiile spirituale ale acestora).

Pe lângă acestea, se consideră că cenzurarea artei de către societate ar putea constitui o cale optimă de obţinere a echilibrului şi a stabilităţii culturale dorite. Opinia publică reprezintă, de altfel, cel mai bun factor reglator în orizontul de manfestare artistică a unor forme dăunătoare, prin prisma faptului că trebuie să existe o concordanţă între principiile, valorile colective şi mesajul transmis de operele de artă. Anumite tematici, precum moartea, nuditatea, violenţa, grotescul pot fi configurate de o manieră exacerbată, stârnind reacţii negative în cadrul societăţii. Trebuie luat în considerare faptul că psihologia colectivă deţine un carcater mai instabil şi mai impulsiv decât cea individuală şi este mult mai receptivă în cazul unor motive ce ar putea determina un sentiment sau chiar o atitudine de revoltă. Continuă să citești Artă cenzurată sau libertate de exprimare a viziunii?

Libertatea din și de deasupra Centrului de Cultură „George Apostu” din Bacău

Minutele trec ca și apele, iar tu continui să rămâi ca și pietrele printre amintiri. Trăim un paradox, ne grăbim pașii spre viitor, dar în același timp, ne legăm cu zece noduri de trecut, atât de strâns, până se ajunge la durere și țipăm…încercăm să ne dăm drumul, să ne eliberăm de tot ce ne ține legați, legați la mâini, la ochi, la gură, legați în casă, în trecut, legați de un copac, de o amintire, legați de timp, legați de un sfârșit. Ne vrem liberi! Simțim nevoia de libertate.

Libertatea. Sunt doar cinci consoane și cinci vocale, care, încâlcite frumos, dau existență acestui cuvânt, ce are o definiție cameleonică în simțurile fiecăruia dintre noi.  Atunci când nu poți explică ce e aia –  libertatea – ia o pauză din rutina haosului, oprește-ți timpul unde nu există pereți, închide ochii, dă volumul mai tare la interiorul tău, inspiră și expiră adânc, apoi deschide-ți ochii și privește cerul. Uită-te atent la el. El o să îți spună ce înseamnă libertatea pentru tine. Cerul. Albastrul din el.

Continuă să citești Libertatea din și de deasupra Centrului de Cultură „George Apostu” din Bacău