Arhive expozitie - Revista EduSoft

Arta astăzi. Puncte de vedere

Arta zilelor noastre are o largă întindere, este o zonă în care se îmbină mai multe discipline. Arta contemporană are un pronunţat caracter interdisciplinar şi chiar intercultural, prin faptul că a fi conectat la ce se întâmplă în lume este azi doar e chestiune de alegere şi de timp liber. Dacă vrei, poţi cu uşurinţă afla ce se întâmplă nou în artă şi ce se expune. Arta de azi este predominant digitală: grafică digitală, pictură digitală, artă video, performance-uri care utilizează echipament digital… totul pare mijlocit de zona digitalului, totul e procesat şi oarecum retuşat digital înainte de a fi prezentat, ori cel puţin asta întâlnim cel mai des azi. Marea majoritate a tinerilor artişti se îndepărtează treptat de modurile de reprezentare tradiţionale.

Mulţi nu-şi mai alocă timpul necesar exersării şi însuşirii desenului clasic sau principiilor de bază legate de cromatică ori compoziţie şi din discuţiile pe care le-am purtat cu unii şi din observaţii proprii, ei par complet dezinteresaţi de lecţiile care ni le pot da istoria şi teoria artei. Aud adesea ‘’de ce sa învăţ istoria?’’, ‘’Ce să iau de acolo?’’ Ori ‘’la ce-mi foloseşte mie estetica şi teoria? Pierdere de timp!’’… la astfel de întrebări sau afirmaţii raspund mereu la fel: niciun mare artist care a rămas în iatoria artei nu a avut o astfel de atitudine. Fiecare mare artist a fost un om ancorat în realitatea epocii sale şi a ştiut că o pregătire temeinică, în egală măsură practică şi teoretică, este indispensabilă.

Azi, mulţi par pierduţi, mulţi pretind că pot argument ceea ce fac, dar majoritatea nu reuşesc. De când s-a lansat principiul ceea ce contează mai mult e ideea sau aşa a vrut artistul, mulţi recurg la acest argument. Nu este totul pierdut, dar deseori te poţi simţi dezorientat sau nedumerit la o expoziţie de artă contemporană, chiar şi după ce ai vazut obiectul artistic şi ţi s-a prezentat discursul curatorial. De multe ori parcă cele două nu fuzionează. Scopul artei a fost vreodată acela de a dezorienta? Cine ar vizita o expoziţie cu scopul de a nu înţelege nimic? Au loc expoziţii pe bandă rulantă, dar câte au şi un rost?

Azi întâlnim diferite tipuri şi moduri de reprezentare artistică, de la cele tradiţionale la altele actuale. Întâlnim diferite tipuri de artă experimentală, iar unele ridică întrebarea ‘’poate fi asta artă?’’ Dar ceea ce contează în final este cum ne raportăm la tot ceea ce ni se prezintă, ce acceptăm, ce înţelegem.

Cultura, managementul cultural şi piaţa de artă

Evoluţia managementului în cultură

Managementul cultural este ştiinţa privind organizarea activităţilor culturale. Pentru a înţelege mai bine această disciplină trebuie să ne întrebăm mai întâi ce este cultura, care este obiectul managementului cultural, care sunt obiectivele managementului cultural, cine este managerul cultural şi care sunt componentele managementului cultural.

Despre cultură, unii antropologi consideră că este un comportament social, alţii o consideră doar o abstracţie a comportamentului, iar pentru alţii, cultura există doar în mintea noastră. Una dintre primele definiţii ale culturii sună astfel: cultura este acel întreg complex ce include cunoaşterea, credinţa, arta, morala, şi alte abilităţi şi deprinderi dobândite de om ca membru al societăţii.[1] Din perioada Renaşterii încoace, problema culturii, formele, valorile şi istoria ei, i-a preocupat deopotrivă pe intelectuali. Au existat, fireşte, crize periodice ale culturii atunci când autori sau critici au fost martori la decadenţa unui stil sau a unei perioade.[2] Cultura este definită ca un proces de producere a unor înţelesuri, situate istoric şi social. Studiul diferitelor forme ale culturii facilitează o analiză a societăţii contemporane.[3]

Continuă să citești Cultura, managementul cultural şi piaţa de artă

Arta, un mod de viață: Laura Popescu

Este oare posibil ca arta să devină un mod de viață? Se poate scoate atâta inspirație din natură cât să-i poți reda frumusețea prin desen, sculptură sau grafică? Poți alege să îți petreci aproape tot timpul schițând chipuri, trasând linii, în scopul de a surprinde cadre, etape, modele sau locuri?

Elevă a Liceului de Artă, Laura Popescu a ales să-și trăiască fiecare etapă a vieții prin artă, afirmând ea însăsi că întoarcerea la natură transformă oamenii triști în oameni plini de speranță, ajutând la descoperirea de sine a fiecaruia dintre noi.

„Pictura poate vorbi la fel cum muzica o face”, spune Laura. Iată că într-un timp relativ scurt ajungi să înțelegi ce leagă și ce aduce împreuna doua elemente create de Dumnezeu, omul si natura.

Continuă să citești Arta, un mod de viață: Laura Popescu

Arta lui Gheorghe Zărnescu – balsam pentru suflet

Eu am învățat să nu renunț la artă, să continuu să o explorez și să o savurez. Am învățat-o și pe ea să mă hrănească, să-mi asigure existența cu toate cele necesare și să mă și alinte, din când în când, ca să mă simt iubită.

Deja de câțiva ani încoace caut cu îndârjire oameni care să mă inspire și să-mi mențină vie speranța că arta nu a murit. Că mai există artiști care-și caută muza, care abia așteaptă se termine o lucrare și să o înceapă pe cealaltă. Și nu-mi ajunge doar unul. Vreau să cunosc mulți astfel de artiști, să mă conving că există o rețea ascunsă-n lumea asta de care știu doar ei. Și comunică între dânșii, telepatic, precum delfinii. Că există o conexiune. Și tare vreau să pătrund în rețeaua asta și să fac parte din ea.

Ieri am cunoscut un astfel de om dintr-o astfel de rețea: Gheorghe Zărnescu, sculptor, dar și pictor. Este absolvent al Universității Naționale de Arte din București, în prezent activând la Bacău, ca artist plastic, dar și profesor la Colegiul Național de Artă „George Apostu” din urbea lui Bacovia. Artistul consideră că ar fi mult prea trist dacă s-ar limita doar la sculptură, de aceea se orientează și spre pictură și artă fotografică. Dacă există potențial, nu trebuie inhibat, ci stimulat și crescut.

Continuă să citești Arta lui Gheorghe Zărnescu – balsam pentru suflet

Amintiri cu Dany Madlen

Arta se naşte din iubire, este lecţia pe care Gheorghe Zărnescu ne-a împărtăşit-o vineri, 5 mai, printr-o expoziţie de suflet organizată în memoria soţiei sale, marea artistă Dany Madlen.

Galeria ,,Frunzetti”din Bacău a devenit pentru o zi, locul magic şi fascinant care a făcut posibilă întâlnirea emoţionantă cu Dany Madlen, cu opera şi arta celebrei creatoare. Păşind sfios în sala destinată întâlnirii, invitaţii au putut simţi vibraţia exponatelor ce pregăteau cu nerăbdare prezentarea unei poveşti inedite despre ,,Lumina” salvatoare din ochii cufundaţi în întuneric ai unui artist. În deschiderea evenimentului una dintre personalităţile de seamă ale oraşului Bacău, artistul Gheorghe Zărnescu, profesor la Colegiul Naţional de Artă ,,George Apostu” a susţinut un scurt discurs impresionant alături de criticul de artă Iulian Bucur, referitor la amintirile preţioase ce o înfăţişează pe artistă în orice realizare măreaţă.

Continuă să citești Amintiri cu Dany Madlen

,,Scrieri și semne” – începuturile grafiei pe plaiurile mioritice

Pe data de 16 decembrie 2015 a avut loc, în incinta Complexului Muzeal ,,Iulian Antonesc”, un vernisaj care a încheiat frumos seria de evenimente găzduite de acest muzeu în anul 2015. La vernisajul „Scrieri și semne” au participat oameni de cultură, jurnaliști dar și reprezentanți ai muzeului.

Evenimentul, desfășurat în cadrul Secției de Enografie, a fost concentrat în două direcții, care în esență converg spre același aspect: omul de odinioară.

În prima parte a fost prezentată editarea unui calendar pentru anul 2016. Un calendar puțin mai mult diferit față de cele pe care le cunoaștem. Tipăritura, ce are ca drept temă, nunta sătească, cuprinde răspunsurile învățătorilor din localitățile Nadisa, Brusturoasa și Dofteana la chestionarul lui Hașdeu. Obiceiurile nunții, dar și anumite drepturi și obligații ale bărbaților și femeilor datează din anul 1882.

Este un calendar în care fiecărei luni îi corespunde o întrebare și, respectiv, un răspuns. Acest crochiu însumează tradițiile de dinainte, din timpul și de după sfânta nuntă. Continuă să citești ,,Scrieri și semne” – începuturile grafiei pe plaiurile mioritice

Vizită la Palat

Iată-ne din nou în Iaşi, presărând paşi pe istoricele străzi ce ne poartă în inima culturii. E o vorbă care spune că toate drumurile duc la Roma, dar în capitala Moldovei faci ce faci şi toate drumurile duc la Palat. Mai cu seamă acum, când i s-a dus vestea în toată ţara cu ocazia redeschiderii. Ademeniţi de comoara până mai ieri ferecată, ne-am grăbit şi noi precum voinicul în peşteră când monstrul cu şapte capete pleacă la plimbare. Dar în loc de „un cufăr” am dat de mai multe, care mai de care mai frumoase. Să vă povestesc pe rând…

palatul culturii din iasi — Palatul Culturii din Iaşi. Sursa: asplf2016.travis.ro

Primul pe lista muzeelor din Palatul Culturii a fost Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii „Ştefan Procopiu”. Sau, altfel spus, „mănăstire-ntr-un picior, ghici ciupercă ce-i”, căci ne-am aşteptat la una, şi-am cam dat de alta. Deşi prima secţie a muzeului a fost secţia energetică, înfiinţată în 1961, în loc de a ne fi prezentate principalele forme de energie utilizate, am pătruns în universul muzicii. Amenajată acum în cadrul proiectului de renovare a Palatului Culturii, ceea ce ne întâmpină la intrarea în muzeu este secţia de înregistrare şi redare a sunetului, deschisă în februarie, 1966. Aceasta curpinde un spectacol al cântecului, prezentând cronologic evoluţia înregistrării şi redării sunetului. Instrumentele sale sunt o încântare a ochiului, care captează toată atenţia privitorului chiar şi fără a fi puse în funcţiune. Când sunt porniţi, pe rând, pentru a face o demonstraţie, aceşti hibrizi muzicali devin adevărate fiinţe care se mişcă graţios şi „glăsuiesc” într-un ritm hipnitozant. Continuă să citești Vizită la Palat

Terapie prin culoare, alături de Carmen Poenaru

În după-amiaza zilei de 25 martie, care nu pretindea a fi prea prietenoasă, cu cerul cam mohorât și cu soarele aproape stins, m-am pomenit într-un adevărat paradis de culoare, cu forme fel de fel și linii care mai de care mai năstrușnice. Simțeam nevoia de culoarea, dar, nu m-am gândit nicidecum că ușile Galeriilor „Alfa” o să-mi deschidă drumul spre o adevărată oază de culoare.

M-am trezit pur și simplu copleșită de culori fierbinți ca zilele toride de vară, dar și mângâiată subtil de nuanțe calde, plăpânde, vestitoare ale primăverii.

Pășind mai adânc în acest basm străvechi, scăldat în patimi, doruri și iubiri, am descoperit-o pe cea care a dat viață acestui paradis colorat, doamna Carmen Poenaru. O apariție la fel de dinamică și plină de culoare precum lucrările înmănunchiate în albumul intitulat, „Rezonanța culorii”.

Am pătruns tiptil în laboratorul de alchimie al sufletului artistei, acolo unde a adunat ani de-a rândul emoții fel de fel, stări, imagini, reflexii, pe care le-a distilat cu grijă, le-a prelucrat și șlefuit cu mare atenție, ca să le pună în evidență esența pură.

Continuă să citești Terapie prin culoare, alături de Carmen Poenaru