Ovidiu Papadima – om al luminii

Ovidiu Papadima (1909-1996), eseist, istoric literar, cronicar literar și folclorist român.
Ovidiu Papadima (1909-1996), eseist, istoric literar, cronicar literar și folclorist român.

Lumea are nevoie de oameni de valoare, de oameni care să caute originalul, de oameni care să devină originalul, să împrăștie peste tot lumina cuvântului, lumina cunoașterii și a înțelepciunii.  Lumea are nevoie de minți luminate. De aceea, când e să vorbim despre Ovidiu Papadima, menționăm neapărat că a fost un om al luminii: eseist de excepție, cronicar și istoric literar de excepție și de asemenea, folclorist român foarte bine cunoscut, născut la 23 iunie 1919 și decedat la 26 mai, 1996).

Originar din județul Constanța, a făcut Liceul Alexandru Papiu Ilarian, fiind un elev sârguincios și primul din clasă la învățătură. După ce în anul 1928 a absolvit liceul, a urmat o nouă etapă în viața lui: Facultatea de Litere și Filosofie din București (1928 – 1931). Apoi, între anii 1937 și 1940 s-a aflat în Germania, la Doctorat, ajungând acolo prin bursa Alexander von Humboldt.

Imediat după aceea, între anii 1940 și 1941, Ovidiu Papadima a ajuns să ocupe postul de lector al catedrei de literatură română în cadrul Universității de la Viena.

Continuă să citești Ovidiu Papadima – om al luminii

Buchetul clipelor frumoase

Acum peste 20 ani, am scris asta:

 Te-ai gândit vreodată la sfertul de viaţă pe care gata!, l-ai trăit şi nicicând nu îl vei mai putea trăi? Si nu e chiar nimic acest sfert de viaţă, e un sfert de viaţă pe care nu-l mai ai. Acum, aşa cum eşti, mai poţi tu pretinde că eşti toată, că eşti întreagă?! Poţi tu să zici că ai o viaţă înainte? Nu! Mai ai doar trei sferturi de viaţă înainte!

flori_buchet_albCe poţi să faci? Poţi, oare, să mai faci ceva ca să salvezi situaţia? Poţi să recuperezi ceva din sfertul trecut? Nu, cu siguranţă… Vei spune: “îmi voi trăi restul de trei sferturi din viaţă mai frumos şi mai bine”, dar, cu toate iluziile şi visurile tale, care, cine stie?, o parte vor deveni realitate, cu toate acestea, vei ajunge la jumătatea vieţii şi atunci îţi voi spune: mai poţi reveni asupra celor două sferturi de viaţă pe care le-ai trăit? Nu!

Vei spune din nou: “Sunt tânăra şi am o viaţă de trăit în faţă”, deşi vei fi şi atunci conştientă că nu mai ai o viaţă, ci doar jumătate din ea şi oricine îşi dă seama că una e a trai şi alta e a trăi pe jumătate. Te vei amăgi, însă, cu gândul că viaţa de abia atunci începe, aşa cum şi acum te amăgeşti cu acelaşi gând, un gând frumos, dar doar un gând, o “îndrăzneală”, un “act de curaj”, un foc ce se va stinge, pentru că şi el, focul, ca şi viaţa, are sferturile lui, jumătăţile lui…

Continuă să citești Buchetul clipelor frumoase

Ce e important şi ce nu în programare?

Un articol mai vechi (din 1998) despre algoritmi şi programe, despre limbaje şi medii de programare şi despre cum alegem un mediu de programare. Multe din cele scrise aici sunt încă valabile.

Dacă înlocuieşti stiloul cu pana, nu ajungi poet.

E mai mult decât evident! Au fost atâţia scriitori care au scris noaptea, la lumina lumânării şi cu pană şi au lăsat omenirii opere literare de mare valoare. Aşa cum un amator netalentat poate folosi stiloul cu peniţa de aur cel mai scump sau chiar calculatorul şi imprimanta şi să nu realizeze nimic valoros din punct de vedere literar. Aşa stau lucrurile şi în programare. Poţi apela la un mediu de programare foarte performant şi să nu poţi realiza nimic valoros, sub aspect informatic, pe când – poate – folosind un mediu de programare mai puţin dezvoltat, să realizezi programe care să-i încânte pe toţi. Mediul de programare este pentru programator, precum pana sau stiloul pentru scriitor. Iar programul este precum un roman sau o poezie.

girl_computer
Continuă să citești Ce e important şi ce nu în programare?

Nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim

desert_saharaSe spune că viața este o zebră nu din cauza repetării binelui și a răului, ci din pricina oscilării zilei cu noaptea. Bine, poate mai mult din perspectiva unui optimist.

Viața e o calamitate artificială, întrucât e a omului. El își ridică scara, el o urcă, el o „blenduiește”… Viața e o capcană frumoasă, e o carte al cărei drept de autor Dumnezeu ni-l rezervă nouă. Așadar, fiecare dintre noi are un pix, o pensulă, un șevalet, o paletă, pentru a-și începe „redactarea și colorarea” propriului său… pustiu.

În opinia mea, omul e o mică paranteză a Universului… neînchisă. Pustiul, nu Sahara sau Kalahari,… e imens, asta chiar dacă omul e o creatură microscopică pe lângă acesta.

Dar, independent de toate, scopul primar al fiecăruia dintre noi e Oaza; Crearea Oazei – moment confundabil, și pe bună dreptate, cu descoperirea a ceea ce Mihai Eminescu numește ataraxie.

Continuă să citești Nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim

De ce e bine să trăim în prezent

„Dacă nu poți zbura, atunci fugi. Dacă nu poți fugi, atunci mergi. Dacă nu poți merge, târăște-te, dar orice ai face, asigură-te că înaintezi.” (Martin Luther King Jr.)

tara, fata, campNoi, oamenii, suntem niște visători. Gândurile noastre și visele pe care le avem ne poartă departe de lumea reală, de cine suntem noi cu adevărat, de prezent. Acestea ne poartă fie în trecut, fie în viitor și rareori staționează în clipa prezentă.

Așa suntem de mici, visăm să creștem mari, să fim și noi oameni mari, ca mama și tata. Toți credem în acel naiv ”vreau să fiu mare”, de parcă ”a fi mare” e cel mai mare ideal omenesc.

Continuă să citești De ce e bine să trăim în prezent

Dadaism or starting from a game

LambadaThere has been a game, a devastating game carried out by unconscious people. There have been kings, bankers, politicians and warriors by profession who pushed millions and millions of innocent people to hate and kill each other, just to settle their rules. There were the rules of domination, handled through money, social position and military force that the First World War intended to expand worldwide.

This spiritual darkness has awakened a group of artists who tried to render freedom to their words, ideas and images just like in a child’s game: Dada. They defied the rules that have had to tie the words into so called comprehensive sentences and phrases, by setting free the inner power of each word and colour.  They played this game just for the sake of beauty and love for life.

Continuă să citești Dadaism or starting from a game

9 mai – Ziua Indepenței României

Carol IÎn data de 9 mai 1877 România a fost declarată stat independent. Poporul român sub domnia lui Carol I, a pus piciorul în prag, ferm convins să se elibereze de sub jugul Imperiului Otoman.

Până la proclamarea independenței de stat a României, norodul a dus lupte crâncene și au dat dovadă de curaj eroic. Aceste lucruri au servit drept muză pentru țara noastră iar ecourile eroismului soldaților care și-au dat viața pentru libertatea țării a răsunat și în presa străină.

Războiul cu otomanii și câștigarea acestuia a fost un imbold imens asupra mândriei naționale, redând poporului încrederea în forțele proprii.

Continuă să citești 9 mai – Ziua Indepenței României

Vernisaj al artei adolescentine – o frumusețe revigorantă

Vernisaj de arta Astăzi am avut ocazia să particip la un eveniment extrem de interesant. O expoziție de artă cu picturi și sculpturi realizate de elevii din clasa a 12-a ai Colegiului Național de Artă „George Apostu”.

Tinerii învățăcei care studiază în cadrul profilelor de arte plastice, ne-au onorat cu o parte din talentul lor.

Elementul predominant al expoziției a fost feminitatea în toate formele ei frumoase.

Continuă să citești Vernisaj al artei adolescentine – o frumusețe revigorantă