Etichetă: Elena Golai

Clinchetul foilor de Abecedar

cartePrivesc meditativ clepsidra de pe biroul meu și mă gândesc cu jind la vremurile de început. O întorc iar și iar și urmăresc cum timpul tace și trece. Că tot e septembrie, îmi permit să închid ochii și să mă întorc în copilărie. Ce frumoase sunt amintirile! Ce? Nu pot? Ba chiar pot. Și uite ce văd:

Vine toamna! Vin din nou ploaia și vântul. Vine școala și, odată cu ea, începutul.

– Spune-i Soarelui să răsară mâine mai devreme, i-am zis mamei.

M-am trezit de multe ori în acea noapte. M-am uitat dacă nu cumva au dispărut ghiozdanul și uniforma. Auzisem că se poate întâmpla.

Continuă să citești Clinchetul foilor de Abecedar

De vorbă cu un copac

padure_elena_golaiE toamnă. Ca-n fiecare an te privesc fascinată cum te dezbraci de haine. Cum te pregătești gol pentru gerurile care vin. Și cum zăresc norii grei printre ramurile tale. Sosește o altă toamnă. Oh, stejar bătrân! Casa bunicilor are peste 100 de ani și tu erai când a fost construită, povestea bunicul.

– Cum te simți? Ai fost atacat de focuri pornite din săgeți cu chip de om și ai trăit murind în groaznice liniști și neliniști. Ai auzit voci care strigau și voci care tăceau. Nu-ți știe nimeni suferințele. Cum de reziști?

– Mă hrănesc sorbind sudoarea din adâncuri. E mult de mers până să ajungi la ultimul meu fir de rădăcină.

– Ploi și frig sau focuri ce-ți ardeau frații… ar fi putut să te doboare. Povestea multe străbunica. Holera și alte boli apărute în timpul războiului și după, strigau pe dealuri și apoi se așezau la umbra ta. Da! Bolile pe atunci aveau glas și legau funii de ramurile tale, se apucau de ele așa cum apuci de căpăstru un animal și trăgeau și te trăgeau și trunchiul ţi-l făceau răni, sângele tău rămânându-le pe sub unghii. Și azi te văd vindecat.

Continuă să citești De vorbă cu un copac

Franța – o experiență de vis!

franța_4Oare există o persoană care să nu-și dorească să străbată lumea asta-n lung și-n lat? Nu știu alții cum sunt, dar eu aș profita de orice ocazie să plec, să cunosc și să-mi îmbogățesc orizonturile cu fiecare colțișor din lumea asta.

Eram timidă și nu m-aș fi văzut plecând departe de casă, dar se știe că dacă nu riști, nu ai șanse să câștigi. Mi-am zis că astfel de ocazii apar o singură dată în viață. Trebuie să aleg, iau trenul sau îl pierd. L-am luat! Am plecat în Franța cu programul de studii Erasmus. Am plecat singură și probabil nu aș fi fost atât de curajoasă dacă  nu aș fi avut ocazia, cu o vară înainte, să plec în SUA cu un grup de români.

Ajunsă acolo, a trebuit să fac față unui întreg amalgam de sentimente și să mă descurc. Am fost pusă în fața faptului împlinit și nu-mi rămânea decât să acționez. Mi-a plăcut totul, din prima clipă. Angers, orașul în care am locuit, era de poveste. În centru, punctul de interes era reprezentat de Castelul ducilor de Anjou. Un alt obiectiv care îți tăia respirația, era Catedrala Saint-Maurice. Și parcurile Balzac, Lac de Maine, descoperite de mine mai târziu… erau fermecătoare, te pierdeai printre aleile șerpuitoare. Continuă să citești Franța – o experiență de vis!

SUA – o altă lume

brooklyn_bridgeCe crezi? Merită să rupi câteva luni din viața ta, să vizitezi SUA? Dacă mă întrebi pe mine, nici nu își are rost răspunsul. Vă spun că toate trăirile și emoțiile de acolo nu se compară cu nimic.

Norocul a trecut și pe la mine și m-am trezit și eu in America. Și unde credeți? În Virginia. În Parcul Național Shenandoah – ești înconjurat de natură, un loc fantastic, o zonă în care animalele îți sunt prietene. Deși nu te cunosc, se plimbă liniștite pe lângă tine. Căprioare, urși, arici, veverițe, veverițe cu fălci (chipmunks) chiar și sconcsi, păsări precum bufniță și diferite specii de vulturi – toate creează un paradis. Limita de viteză în parc era de 10 la oră, nu îți era permis să sperii animalele, sub nicio formă să le rănești. Nici să le hrănești nu ai voie. Continuă să citești SUA – o altă lume

File de monografie – Prăjești

Prajesti_judetul_BacauPrăjești – un sat care, fără o monografie, fără o istorie împărtășită și fără un caracter cultural evidențiat,  s-ar pierde în noaptea timpurilor. Este un sat cu o „zestre” vastă, care merită a fi descoperită, cu oameni frumoși care păstrează încă îndelungatele tradiții populare. Existența acestei așezări se datorează celor care, plini de curaj si dorință, au luptat pe timp de război, au trăit aici și au muncit pentru a o îmbogăți și a o umple de frumusețe.

Situat in județul Bacău, Prăjești este atestat documentar de peste 500 de ani. Tezaurul material și spiritual al acestei zone a fost păstrat cu sfințenie, înțelepciune și responsabilitate. Greutățile prin care oamenii simpli dar cu suflet mare au trecut victorioși , lasă o amprentă puternică în istorie și determină contemporanii să păstreze cu respect portul, datinile, tradițiile și obiceiurile locului.

Profesorul Eduard Ștraub devine un autor remarcabil prin lansarea cărții „Comuna Prăjești, Județul Bacău  – file de monografie” în 2006. În urma unei documentații amănunțite, profesorul realizează o lucrare amplă, atent structurată, care pune în evindență laturi deosebite ale acestui sat. Îi marchează evoluția printr-un scurt istoric, pornind de la descoperirile arheologice, la luptele țăranilor pentru pământ  și ajungând la evoluția economică datorată acestor oameni ai locului.

Continuă să citești File de monografie – Prăjești