Elemente de predare a muzicii în cadru nonformal în România și în Statele Unite ale Americii

Educația nonformală a fost definită de către J. Kleis drept “orice activitate educațională, intenționată și sistematică, desfășurată de obicei în afara școlii tradiționale, al cărei conținut este adaptat nevoilor individului și situațiilor speciale, în scopul maximalizării învățării și cunoașterii și al minimalizării problemelor cu care se confruntă acesta în sistemul formal (stresul  notării  în  catalog,  disciplină  impusă, efectuarea temelor)”.

Educația informală reprezintă acele procese educative nesistematice, neorganizate, nesubordonate unor obiective şi finalităţi explicite, care au influență asupra individului. Această poate reprezenta produsul experienţei de viaţă a subiectului.

Influenţele informale semnificative sunt cele din mass-media, din familie (exemplul părinţilor, atitudinile manifestate de ei), influenţele grupurilor de prieteni, colegi, dar, nu în ultimul rând, diferite instituţii culturale (muzee, teatre, biblioteci etc), religioase, politice ş.a.

În cazul României, educația nonformală se desfășoară în cea mai mare parte la nivel instituțional de stat (Palate și cluburi ale copiilor, case de cultură, centre culturale, etc.) sau privat (școli și cluburi particulare, asociații culturale, fundații, etc.). Educația nonformală tinde să fie mai bine dezvoltată din punct de vedere al ofertelor educaționale la nivel preuniversitar.

În cazul Statelor Unite ale Americii, educația se împarte în formală, informală și nonformală, ca și în România, însă sensul acestor noțiuni este ușor diferit de România.

Motivul este că educația informală și nonformală înseamnă o educație de tip privat, dar și finanțată de stat și diferite organizații guvernamentale, aceasta din urmă fiind de multe ori orientată către copii, tineri și adulți din medii defavorizate.

Educația muzicală nonformală din România, indiferent dacă este de stat sau privată, are loc în instituții sau cluburi/asociații/organizații unde de cele mai multe ori, profesori cu educație muzicală sunt angajați să predea o multitudine de ramuri și genuri ale disciplinei muzicale: muzică vocală, muzică instrumentală, cor, orchestra, muzică clasică, ușoară, populară, jazz, etc.

Firește că există și excepții când unii auto-intitulați „profesori” sunt angajați să predea muzică la nivel privat, în realitate aceștia fiind simpli amatori care cunosc un instrument învățat „după ureche” sau care au învățat muzică într-un cadru informal, lipsit de baza solidă de cunoștințe și deprinderi, dar și de sistemul metodologic adecvat unei astfel de activități didactice.

În acest articol voi pune accent pe experiențele și observațiile personale acumulate în Statele Unite ale Americii și mai puțin pe analiza educației muzicale nonformale și informale din România, cunoscute deja de majoritatea celor familiarizați cu acestea.

Continuă să citești Elemente de predare a muzicii în cadru nonformal în România și în Statele Unite ale Americii

Cum aș încălca legea educației dacă aș fi director de școală

Aș chema copiii la școală de la 9, ca să aibă timp să se odihnească destul și să își ia micul dejun în tihnă. Și aș începe orele cu o scurtă înviorare. În loc de ghiozdane le-aș cere să vină cu telefonul sau cu tableta, cu un caiet și poate una-două cărți. Ca să nu facă scolioză și să poată accesa informație recentă.

Și aș pune programul de 3 ore de la 9 la 12, iar la de la 12 o pauză de masă o oră. Și fondul clasei l-aș folosi pentru masa de prânz. Ca să mănânce sănătos, și nu prostii de la chioșc. Și aș continua cu încă 3 ore de la 13, iar la 16 i-aș trimite acasă fără teme, ca să aibă timpul lor de la ora 16, ca la ora 22 să fie în pat, nu la 1 noaptea.

Și biologia s-ar desfășura afară, iar geografia în excursii. Și chimia și fizica în laboratoare, cât de des se poate, iar în rest în clase. Nu i-aș lăsa să citească informații greșite din manuale făcute pe genunchi sau din cărți depășite. I-aș pune să folosească resursele gratuite online.

Și aș pune profesorii să predea interdisciplinar, iar băncile să fie puse în semicerc. Și aș aduce specialiști din ONG-uri sau companii, ca să ajute la predare și să vină cu conținuturi actuale și cerute pe piața muncii.

Și aș scoate orele de umplutură de la fiecare profil în parte. Dacă e la științele naturii, să pună accent pe științele naturii. Dacă e la mate-info pe matematică și pe informatică.

Eu așa aș încălca legea educației, dacă aș fi director. Doar că eu sunt Bogdan și, deși sunt profesor, nu sunt director.

Tu dacă ai fi director, cum ai încălca legea educației?

 

Sărbătorile de Paște – tradiții pentru trup și suflet

Ouă încondeiate de PașteSărbătoarea de Paște este cea mai mare sărbătoare a românilor creștini. În cadrul acestei sărbători sfinte, oamenii laudă Învierea lui Hristos. Sărbătoarea Învierii își are etimologia în cuvântul ebraic pesah care înseamnă trecere. Trecerea lui Iisus Hristos din moarte în nemurire, și după al cărui model creștinii cred că vor învia la următoarea venire a lui Hristos.

Această sărbătoare implică un set de obiceiuri și tradiții care individualizează și crează un specific în calendarul românilor.  Pregătirile pascale inițiază obiceiuri încă de la lăsatul secului, dar în rândurile de mai jos vom vorbi exclusiv despre obiceiurile la români care au loc în pragul Învierii și după.

Continuă să citești Sărbătorile de Paște – tradiții pentru trup și suflet

De ce fetele nu vor să fie în domeniul tehnic?

Generația Y (sau Millenials) este o generația născută la începutul anilor 90’, după căderea comunismului. Această este o generație care nu a cunoscut bariere precum generațiile anterioare, o generație liberă, totul fiind la un click distanță. Tinerii petrec mult timp în față PC-ului, având activități diverse: socializare, jocuri, vizionat filme.
Totuși putem observă în societate tineri care nu reușesc să se integreze, care se simt dezorientați. După terminarea liceului unii renunță la ideea de a merge la facultate, având concepția că vor pleca în străinătate și că se vor descurcă. Alții se duc la o facultate deoarece simt o presiune din partea părinților, a școlii, a societății. Absolvirea unei facultăți și primirea unei diplome o consideră o punte spre a își găsi un job decent.
Putem vedea că unii din ei nici nu au nici cea mai vagă idee despre ce vor să facă în viață, ce pasiuni au, ce țeluri vor să atingă. Deși există o multitudine de oportunități de învățat noi abilități precum programare sau oportunități de a călători prin intermediul programelor Erasmus, aceștia aleg să se limiteze numai la petrecerea unui timp la cursuri și după aceea să își petreacă timpul pe jocuri ori în cluburi. Putem spune că ei și-au creat propria lume (mediocră) în care se simt comfortabil. Acum să ne gândim: ce speranțe avem noi că țară dacă unii tinerii nu au o direcție clară legată de ei și de viitorul lor?
Consider că una din cele mai mari nocive activități pentru un tânăr este de a petrecerea timpul jucând jocuri. E adevărat că există și tineri care trăiesc din acest „job”, dar nu cred că această activitate te poate ajută cu adevărat în viață. Viața presupune muncă, hobby-uri dar și activități casnice (gătit, făcut curat). Mixul acestor activități te ajută să te maturizezi (înțelegi ce înseamnă responsabilitățile) și să afli cum îți poți organiza timpul mai bine. Deci, am ajuns la un punct important: disciplină. Disciplina reprezintă podul dintre țeluri și realizări. Lipsa acesteia aduce sau creează haos în viață , iar haosul înseamnă autodistruger e(sau viață „moartă”).
Un alt aspect relevant reprezintă platformele de socializare, tinerii petrecând mult timp (timp mort). Aceste platforme au creat o lume paralelă, în care unii unii își afișează într-un mod exagerat aspecte din viață personală, trăind pentru a fi „apreciați” de către prieteni.
Aici sexul feminin a fost cel mai afectat de acest „curent”. Multe tinere consideră că afișarea unor poze indecente e un lucru normal, un mod de a trăi. Aici excesul de pornografie și media au o influență enormă, promovând persoane de sex feminin care simbolizează vulgaritatea etc. Multe din adolescente aspiră la o viață de fotomodel, considerând că etalarea corpului reprezintă demnitatea/integritatea unei femei („feminism”). Și acum ne întrebăm: de ce femeile nu abordează job-uri precum informatica, ingineria sau orice alt domeniu intelectual? De ce multe tinere doresc să devină „make-up artist” , manichiură/pedichiură sau bărmănițe?
Nu aș dori să se înțeleagă că aceste joburi sunt inutile sau că nu aș respecta femeile care au astfel  de slujbe. Dar există un exces de astfel de servicii și multe tinere nu aspiră spre ceva mai complex. Se mulțumesc cu puțin, în ideea că părinții le vor ajută la infinit, că sunt tinere și că trebuie să se distreze.
Observăm o abundență de afișe pe stâlpurile străzilor, cu anunțuri de videochat. Aceste anunțuri imprimă ideea în capul unor fete imature că pot câștiga sume mari de bani într-un mod facil. Dar hai să fim serioși: videochat-ul e un mod de prostituție mascată.
E un mod mediocru de a privi viață, dar am înțeles că asta se întâmplă când tinerii nu au modele reale de urmat. Mă doare să văd că societatea nu pune stop acestei mentalități distructive.

Femei și fete în STEM

Educația STEM capătă tot mai multă importanță, fiind necesară pentru o economie globală interconectată. Acronimul se referă la o gamă de discipline academice precum științe, tehnologie, inginerie și matematică, menite să aducă un aport benefic și semnificativ în pregătirea oferită de sistemul de învățământ în aceste domenii. Ele asigură dezvoltarea forței de muncă, modelând viziunea studenților în conformitate cu cerințele pieței. De menționat este și inițiativa STEAM, propusă de Georgette Yakman, cea care a introdus arta în rândul acestor materii, considerând că între ele există o conexiune ce corespunde sistemului socioeconomic global.

femeie_stem

Progresul în ariile STEM este vital, fiind nevoie de cât mai mulți specialiști care să activeze în domeniu. Cu toate acestea, dintotdeauna s-a înregistrat o slabă reprezentare a sexului feminin, care suferă descurajări sau discriminări ce duc la mutilarea dorinței de a construi o carieră în această direcție. Astfel, aproape jumătate din potențialul global este risipit, fapt ce încetinește obținerea progresului mult dorit.

Continuă să citești Femei și fete în STEM

Tații noștri – eroii noștri

Când ne trimite pe pământ, Dumnezeu are grijă ca, acolo jos, să avem un înger și un super-erou: mama și tata. Mama e îngerul blând și bun, care ne oferă viață, iar tata – e un erou, care are grijă de noi, cot la cot cu mama; iar pentru a crește frumos și corect, copilul are nevoie de o combinație nelipsită: glasul dur al tatălui care ceartă, când e cazul și mâna blândă a mamei, care mângâie cu dragoste.

Așadar, tații noștri sunt niște eroi, mai ales cei pe care-i putem numi tați în adevăratul sens al cuvântului.  Viețile noastre ar fi așa diferite fără prezența lor, care ne oferă securitate, putere, curaj. Viețile noastre ar fi incomplete fără ei, fără ceea ce pot face ei pentru noi, fără felul în care ne iubesc și ne oferă afecțiune.

Continuă să citești Tații noștri – eroii noștri

Munca: benefică sau nu pentru copii?

child-labour-74048_640Munca presupune uneori eforturi deosebite, ce necesită o anumită maturitate psihică şi dezvoltare fizică prielnică, ceea ce copiii nu deţin îndeajuns. În ciuda faptului că putem admite că un anumit copil corespunde unei condiţii fizice prielnice pentru muncă, din punct de vedere psihic acesta nu deţine cu siguranţă un grad atât de înalt de dezvoltare încât să înfrunte stresul şi să-si asume responsabilităţile specifice unui angajat. Respectarea unor norme, încadrarea activităţii între limite stricte, supunerea la un anumit ritm de muncă, conform unor reguli precise, nu constituie aspecte compatibile cu personalitatea unui copil.

Strict profesional vorbind, un copil se află, de asemenea, în imposibilitatea de a deţine o calificare necesară unui anumit post. Pe lângă efortul intelectual solicitat de locul de muncă, este desigur nevoie de experienţă, un copil nefiind pregătit în acest sens; acestuia nu i se poate cere un cumul de cunoştinţe şi aptitudini pe care el nu a avut încă timpul şi oportunitatea să le dobândească. Continuă să citești Munca: benefică sau nu pentru copii?

Pedepsele corporale aplicate copiilor

man-68873_640Tot mai des întâlnim în emisiunile TV, în spațiul virtual sau în viața de zi cu zi discuții pe marginea unui subiect pe cât de delicat pe atât de important  în societate: pedepsele corporale aplicate copiilor. Considerate ființele cele mai sincere, pure și inofensive din rândul umanității, copiii sunt văzuți ca o binecuvântare a familiei în care se nasc. Totuși, odată cu creșterea acestora apar o diversitate de conflicte între părinți și copii. Copilăria este caracteristică procesului cognitiv, este perioada în care se conturează profilul psihologic al viitorului individ. Continuă să citești Pedepsele corporale aplicate copiilor