Alexandru Papacostea (n. 1884, Moldoviste – d. 1925, Macedonia) a fost un jurist, economist și politolog român, de origine aromână. Fratele lui Cezar Papacostea, a fost membru al Partidului Conservator și secretar politic al lui Alexandru Marghiloman.
A fost un respectabil profesor universitar la Facultatea din București.
A redactat lucrări de drept constituțional comparat și de istorie a doctrinelor economice și politice.
Singura sa carte a fost publicată post-mortem sub coordonarea lui Ştefan Zeletin, România politică: doctrină, idei, figuri 1907-1925
Vezi Industria României; Istoria românilor și Știința românească
După criza financiară din 2007 – 2008, omenirea a intrat în ceea ce economiştii numesc deja “Marea Recesiune Mondială”. Produsul intern brut planetar a scăzut dramatic, investiţiile s-au diminuat de la an la an, iar consumul populaţiei (în întreaga lume) a coborât la niveluri joase, nemaîntâlnite din perioada Războiului Rece. Deşi, aparent, totul a pornit de la o criză financiară generată de investiţiile proaste din sectorul imobiliar american, doar mijloacele de comunicare moderne şi ştiinţa marketingului au ferit planeta de o nouă criză a supraproducţiei şi de o depresiune economică de genul celei din 1929. În final, ceea ce ziariştii de la The Economist au numit “Colapsul manufacturilor” nu îşi are originea în altceva decât în faptul că, însumat la nivelul întregii planete, capacitatea de producţie este superioară necesarului de consum al omenirii. Omenirea are acum mijloace cât să producă autoturisme, computere, telefoane şi alte “commodities” cât pentru două sau trei planete. Iar în toate aceste fabrici, de la o zi la alta, progresul tehnic înlocuieşte din ce în ce mai mulţi oameni cu roboţi şi utilaje care nu intră niciodată în concediu medical.
Evident, pentru ei raspunsul pare simplu: pentru ca nu prea sunt locuri de munca, iar la cele care sunt se cere experienta.