Arhive copilarie - Pagina 2 din 3

Orășelul Leneș – orășel al copilăriei și bucuriei

Sportacus and Stephanie — Sportacus și Ștefania

Toată lumea, mai cu seamă copiii, au auzit de Orășelul Leneș – un serial pentru copii, creat în Islanda. Personajele din serial sunt Ștefania, Sportacus și Robbie Putrezitul, iar Sportacus (Magnus Scheving) este creatorul acestui serial atât de îndrăgit de copii și nu numai.

Orășelul Leneș reprezintă viața într-un orășel drăguț și promovează un stil de viață sănătos prin lumea colorată prezentată acolo, prin muzică și păpuși, prin comedie și voie bună.

Scopul creării lui este de a motiva copiii să ducă un mod de viață sănătos și de a crește frumoși și voioși, iar părinții din toată lumea au ajuns să aprecieze și ei acest serial, în contextul în care acesta este și scopul lor: de a oferi copiilor o viziune corectă asupra vieții și de a le îmbunătăți sănătatea și creșterea. Continuă să citești Orășelul Leneș – orășel al copilăriei și bucuriei

Satul meu – leagănul meu de dor

Când mă uit spre satul meu, îmi văd copilăria ca într-o oglindă. Pe toate ulițele, pe toate câmpiile și pe toate dealurile lui aleargă ea, zveltă și neastâmpărată.

Iar el, ca un bunic sfătos, îi spune-n fiecare seară poveștile băștinașilor, îi îndulcește simțurile cu miros de liliac și îi veghează noapte de noapte somnul.

Pe stâncile seculare care au ținut piept atâtor vremuri de răstriște, stă satul meu frumos și drag. Stă mândru în zile de sărbătoare, când se prind flăcăii și fetele-n joc, iar în zi de muncă, clocotește de oameni ce aleargă în toate părțile. Care pleacă la câmp să cosească, care pleacă să prășească via, care zidește o casă, care văruiește pereții. Aici viața pulsează alert.

Continuă să citești Satul meu – leagănul meu de dor

Iubesc: și flori și ochi și buze (II)

”Când iubim, întotdeauna ne străduim să devenim mai buni. Când ne străduim să devenim mai buni decât suntem, totul în jurul nostru devine mai bun.” (Paulo Coehlo)

Iubesc copilăria: a mea și a altora. Pe a mea o port în suflet și o văd în fața ochilor zi de zi, perindându-se tainic și frumos, iar pe a altora o admir. Tânjesc după acei ani, când eram doar o copilă, tânjesc după inocența acelor ani, când totul era atât de simplu și nu existau gânduri care să mă facă să sufăr, iar dacă existau, treceau odată cu mângâierea mamei.

[timed-content-client show=”00:07:500″ hide=”00:14:500]Click aici pentru a citi prima parte! [/timed-content-client]

[timed-content-client show=”00:14:500″ hide=”00:20:1500]Dacă vrei să scriem ceva frumos despre tine sau afacerea ta, contactează-ne aici![/timed-content-client]

Iubesc copiii, când întind brațele lor mici în jurul gâtului meu spre a mă strânge cu putere. E o putere a lor, tainică, dar care inspiră afecțiune și sinceritate.

”Arată-mi cât mă iubești!” Și copiii te îmbrățișează strâns cu mânuțele lor firave. Și așa înțelegi că iubirea adevărată și sinceră nu are nevoie de declarații zilnice, pompoase, ci se simte cu inima: o privire, o îmbrățișare sinceră și e de ajuns.

Continuă să citești Iubesc: și flori și ochi și buze (II)

Oneşti, cutie cu amintiri

În dulcele grai moldovenesc, Ştefan cel Mare atestă în 1458, un ţinut frumos: Oneşti. Afundat în simplitate şi în vitalitatea naturii, care nu a contestat să se arate generoasă, micul orăşel a găzduit oameni, care au început a trăi după vechea zicală: „omul sfinţeşte locul”.

De-a lungul timpului, micile căsuţe s-au transformat ca peste noapte în clădiri gigant cu multe etaje, cărările şi potecile pe care locuitorii le străbăteau zilnic aveau să devină peste sute de ani, autostrăzi, străzi şi poduri. Infrastructura unui orăşel aparent mic a redefinit calitatea vieţii şi a facilitat realizarea unor munci noi. Ideea de natură, mamă a vieţii nu a dispărut definitiv; printre noile aşezăminte presărate cu mult ciment şi condensate în beton, au rămas graţioşii copaci, dătători de prospeţime caremă întorc mereu spre trecut. Continuă să citești Oneşti, cutie cu amintiri

Ajuta-l pe Tudor să deseneze!

Bună ziua,

Tudor Fleşcan, fratele Alexandrei (Alexandra Fleşcan), colaboratoarea noastră EduSoft, va fi operat de tetrapareză, o afecţiune neurologică ce acum necesită o intervenție chirurgicală care costă, în acest moment 1850 euro.

Intervenția va avea loc în luna mai, la Chișinău, cu chirurgi pregătiți de școala de medicină rusă. Menționăm că este cea mai ieftină variantă la care a ajuns încercata familie Fleșcan din Moineşti, care mai are și o fiică de 16 ani, suferind de sindromul Rett, o boală neurologică postnatală severă.

Aş fi foarte recunoscători dacă ați putea ajuta familia cu o donație cât de mică, pentru a aduce bucuria unui copil de 8 ani, fraților şi părinţilor ei. Vă mulțumesc!

Bogdan Patrut

Pentru donaţii, vă rog să o contactaţi direct pe Alexandra Fleşcan.
https://www.facebook.com/profile.php?id=100000344011560

Detalii la https://www.facebook.com/tudorflescan/

Mama – oglinda tinereții veșnice

Mama, tu eşti oglinda tinereții veșnice, oceanul adânc al purei iubiri. În lumea asta rece, tu ai fost prima care m-a strâns în brațele-i calde şi care mi-a protejat leagănul copilăriei mele, cu prețul vieții sale. Ochii tăi mamă, ochii tăi i-am zărit întâia oară, când la pieptul tău am privit lumea toată, iar vocea ta, vocea ta mi-a făcut urechile şi sufletul să vibreze de emoție si de bucurie. Mamă, tu ai fost de atunci pentru mine surâsul etern care-mi umple si astăzi întreaga ființă. M-ai ascuns mereu de lacrimile tale, mi-ai zâmbit în fiece clipă, în care te durea plecarea mea. Acum mamă am crescut, dar tot eu ramân comoara ta.

Tu, mamă, reînvii în mine primăvara de mult apusă când problemele mă copleșesc, tu mă prinzi de mână și-n palmele tale parcă se repetă veșnicia, un infinit de iubire care mă cuprinde și-mi mângâie sufletul obosit.

Mamă, dulcele meu Rai, tu mă primești mereu acasă, în inima ta ce se aseamănă unui tărâm cu brațele deschise în care liniștea mă copleșește și pacea îmi îmbracă întreaga ființă.

Mama, șiraguri de zile vor trece, dar tu mereu mă vei aștepta cu soarele cald în ochii tăi plânși de dorul meu, mereu mă vei ierta și mamă, indiferent de câți oameni vor bate la ușa sufletului meu, doar tu ai rămâne lângă odorul tău, iar eu draga mea rază de soare, te neglijez de multe ori și mă cuprinde teama, teama că n-aș reuși într-o viața să-ți arăt cât însemni tu pentru mine, draga mea veșnicie, MAMĂ!

Ioana-Sandrina Gheorghiu

Viorica

Cred că majoritatea minciunilor pe care le-am spus ȋn viaţă au fost până la vreo 9 ani. Cât am stat ȋn curtea aceea. Copil unic la părinţi. Copil ȋntr-o curte fără copii. Priveam de dimineaţa până seara peste gard. Acolo era un imobil cu mai mulţi copii, baieţi si fete. Acolo stătea Viorica. O fată cu doi ani mai mare. Fugeam hoţeşte la ea. Mama mă recupera şi mă certa.

Ȋn curtea aceea erau nişte baieţi la vârsta pubertaţii, ȋn care mama nu prea avea ȋncredere. Şi un câine. Ȋn acela nu aveam eu ȋncredere. Când reuşeam să mă ȋntâlnesc cu Vorica, ȋncepeam să mint. Ne luam la ȋntrecere să povestim, care mai de care, despre obiecte nemaivăzute pe care le deţinem. Era uşor. Noi nu fusesem niciodată una ȋn casa celeilalte. Ȋntâlnirile noastre se consumau ȋn curte. Aşa că, dă-i şi fabulează. Culmea e că eu simţeam că Viorica minte. Dar nu mă puteam opri să nu inventez şi eu tot felul de gogomănii ca să fiu la ȋnalţime. Totul a mers cum a mers, până a fost dată Viorica la şcoală. Ȋn fiecare după-amiază ȋmi povestea nişte episoade horror. Bătăi peste degetele de la mâini. Asta mi-a rămas. Ȋncet, ȋncet mă cuprinsese frica.

Continuă să citești Viorica

Maria si Cristina – participante la proiectul Write ‘n’ Like

Maria Bocicov si Cristina Morari sunt două noi colaboratoare EduSoft, care s-au înscris cu texte foarte frumoase in proiectul Write ‘n’ Like. Cu o sensibilitate speciala, Maria si Cristina ne impărtăşesc într-un mod artistic trăiri sufleteşti specifice vârstei. Le urăm succes şi pe această cale invităm pe toţi cei iubitori de frumos să participe la proiectul nostru literar, care are un premiu special: o excursie într-un oraş european superb.

Iată câteva articole scrise de Maria şi Cristina:

Totul se schimbă, afară de nevoia noastră de copilărie (Maria)
Copilăria îți crește visele în palme (Cristina)
Frumusețea vine din interior (Maria)
Rațiunea îți vorbește mereu cu vocea inimii (Cristina)
Poveste despre speranță (Maria)
Lasă-ți sufletul să respire puritate… (Cristina)
Rugăciunea – fibra vie a fiecăruia dintre noi… (Maria)