Privesc meditativ clepsidra de pe biroul meu și mă gândesc cu jind la vremurile de început. O întorc iar și iar și urmăresc cum timpul tace și trece. Că tot e septembrie, îmi permit să închid ochii și să mă întorc în copilărie. Ce frumoase sunt amintirile! Ce? Nu pot? Ba chiar pot. Și uite ce văd:
Vine toamna! Vin din nou ploaia și vântul. Vine școala și, odată cu ea, începutul.
– Spune-i Soarelui să răsară mâine mai devreme, i-am zis mamei.
M-am trezit de multe ori în acea noapte. M-am uitat dacă nu cumva au dispărut ghiozdanul și uniforma. Auzisem că se poate întâmpla.