Conacul Manuc Bei: Monument trecut prin timp, istorie și apogeu!

Construit la începutul secolului al XIX-lea, în anul 1816, Conacul Manuc Bei este un monument de arhitectură aflat în raionul Hâncești din Republica Moldova, care are o istorie bogată.

Istoria Conacului Manuc Bei începe cu negustorul și diplomatul Manuc-Emmanuel Mîrzoian, armean de naționalitate, care s-a mutat din orașul românesc Sibiu la Chișinău și a cumpărat moșia Hâncești. Chiar dacă conacul a fost construit de către fiul și nepotul lui, acesta îi poartă numele. Cei doi au înălțat un castelul în stil franțuzesc, cu o grădină de iarnă, turnuri de pază și un parc imens.

Construcția palatului a durat mai bine de trei ani, iar a întregului conac aproape un secol. Domeniul conacului constă, de asemenea, din Castel Vânătoresc, casa administratorului imobilului (Casa vechilului), locuințe pentru servitori, grajduri, bucătăria de vară și o biserică. Din păcate, biserica, ce era construită în stil armenesc, nu s-a păstrat până în zilele noastre. În compoziția conacului intrau, de asemenea, un iaz și două havuzuri – unul în fața palatului, iar al doilea între palat și casa lui Ioniță Iamandi. Inițial, toate clădirile moșiei se uneau cu palatul prin galerii de sticlă. Astăzi însă, conacul include doar câteva edificii: Palatul lui Manuc, Casa vechilului, Clădirea contesei, Castelul de vânătoare și  Turnul de veghe.

Palatul lui Manuc

În anul 1881, celebrul arhitect Alexandru Bernardazzi a fost cel care a proiectat și a construit Castelul vânătoresc, înconjurat de turnuri, de grădina de iarnă și de un mic parc. Cercetătorii cred că dinspre palat pornesc tuneluri lungi, unul dintre care ar străbate, cică, întregul Hâncești. Câteva dintre aceste galerii au fost dezgropate, porțiunile acestor pasaje subterane servindu-le drept beciuri locuitorilor din Hâncești.

Fiind trecut prin timp, conacul a avut mult de suferit. În anul 1944 castelul a fost grav avariat în urma bombardamentelor din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, după care conacul a trecut în proprietate sovietică, fiind restaurat și transmis în gestiunea Colegiului de Construcție din localitate. Însă, după cutremurul din 1986 conacul a fost extrem de avariat și Colegiul a fost mutat în altă clădire. La începutul anilor 1970 a început restaurarea Castelului Vânătoresc, iar mai târziu a fost transformat în Muzeul Istorico-etnografic, având mai mult de 20 de mii de exponate, mai multe încăperi cu diverse tematici, la parter fiind obiecte din perioada sovietică, câte ceva despre Grigori Kotovski (un fost conducător militar și activist politic comunist din Basarabia), dar şi porturi populare de prin secolul al XIV-lea.

Daune aduse palatului principal în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial

Restul clădirilor continuau să se distrugă, deși în anul 1993 moșiei i-a fost atribuit statutul de monument de arhitectură. Abia în anul 2011, moșia a fost înconjurată de un zid de beton, deși pe teritoriul acesteia se putea ajunge cu ușurință. Clădirea palatului arăta distrusă și extrem de avariată, în special fațada, același lucru se putea spune și despre Casa Vechilului și casa lui Ioniță Iamandi. Acest monument de arhitectură nu era decât niște construcții ruinate care nu avea practic nici un viitor.

Restaurarea conacului lui Manuc Bei

Efectuarea unor săpături temeinice pe teritoriu în anul 2013 a constituit motivul primordial pentru lucrările de restaurare a moșiei, care au început în anul 2014 în urma unui proiect de finanțarea din partea Uniunii Europene.

Conform planului, lucrările de restaurare trebuiau finalizate în august 2015, dar acest termen a fost deja de două ori amânat din cauza dificultăților neprevăzute în subsolul clădirii și descoperirea, în urma săpăturilor, a unor noi obiecte, în special, a unei băi turcești, precum și din cauza faptului că partea moldovenească nu a onorat totalmente finanțarea conform contractului.

Lucrările de renovare au durat aproape doi ani, însă rezultatul a fost pe cinste.  Palatul a fost renovat în stil renascentist, păstrând luxul și eleganța în care a trăit familia renumitului boier. În palat au fost restaurate dormitoarele, sălile pentru petreceri, sufrageriile și birourile.

Mai multe obiecte de mobilier au fost aduse din Odessa, unde Manuc Bei mai avea un palat. O altă parte din mobilier a fost confecționată în Italia, după câteva modele originale. Pentru a reda din nou în detalii stilul autentic perioadei secolului XIX, au muncit peste 60 de specialişti, atât meșteri din Moldova, cât și din România.

Astăzi Conacul Manuc Bei se bucură de zeci de vizitatori zilnic, din toate colțurile țării, dar și de peste hotarele acesteia, iar autoritățile speră că monumentul va deveni una dintre cele mai atractive destinaţii turistice din țară.

Sanda Rebeja

Garmisch-Partenkirchen – Una dintre cele mai frumoase locații din Germania

Poate că toți avem pe listă Germania ca o destinație de vis. Avem și de ce. Șosele impecabile, străzi curate și o atmosferă organizată și plăcută. Asta am crezut și eu înainte să vizitez. Desigur, eram atrasă de orașele mari, de cele cunoscute poate de toată lumea. Am vizitat câteva dintre aceste orașe dar sinceră să fiu, locul cel mai frumos și care m-a impresionat cel mai mult a fost acest mic sătuc pe nume Garmisch-Partenkirchen. Se învecinează cu Austria și lângă putem găsi cel mai înalt munte al Germaniei- Zugspitze. De asemenea, e locul unde s-au organizat jocurile olimpice de iarnă în anul 1936. Încă de când am pășit în acest sătuc (care semăna mai mult cu un oraș, mai ales că era plin de turiști din toate colțurile lumii) am avut impresia că mă aflu în altă lume. Casele pictate, muntele care parcă se prăbușea peste sat, aerul extrem de curat și atmosfera magică mi-au tăiat răsuflarea. Mereu am avut impresia că în România sunt unele dintre cele mai frumoase peisaje, dar ajungând în Garmisch, mi-am schimbat puțin părerea.

 Castelul Neuschwanstein

Prima destinație a fost castelul Neuschwanstein. Castelul a fost construit de Ludwig al II-lea al Bavariei. El a plătit construirea castelului din propriile fonduri. Arhitectura se încadrează în stilul romantic. Se spune că regele și-a dorit un castel inspirat din basme și astfel deși castelul tatălui său urma un alt stil, Ludwig și-a dorit ceva diferit. Castelul este amplasat pe un munte iar peisajul e cu adevărat rupt dintr-o poveste. De la castel am urcat undeva și mai sus pe munte pentru a obține o altă vedere a castelului. Cascadele care erau la tot pasul, aerul curat și înălțimile amețitoare ne-au copleșit. Spre vârful muntelui erau tot felul de restaurante unde turiștii puteau gusta din bucătăria bavariană. Am mâncat acolo niște gogoși specifice absolut delicioase. Pentru cei puțin mai îndrăzneți,  exista și posibilitatea de a merge cu telecabina prin munți.

Partnachklamm

 

Un alt loc pe care cu siguranță nu veți vrea să îl ratați dacă vă aflați prin zonă e Partnachklamm. Acolo se află una dintre cele mai frumoase cascade. Am mers pur și simplu prin munți, există anumite tunele care indică traseul iar apa curge necontenit de undeva de sus. Desigur, după ce am făcut acest traseu ne-am urcat și pe munte, iar pentru amatorii de senzații tari și de expediții, locul este pur și simplu ideal. Muntele e superb, peisajul e verde, aerul e curat și la tot pasul veți vedea multe flori și multe animale pașnice, văcuțe care pasc ori păsări de tot felul. Deși poate e puțin obositor, totul se merită. La un moment dat, mergând prin munte am văzut un loc unde oamenii așezau pietrele una peste alta. Deși la început nu știam ce înseamnă ori de ce fac asta mai târziu am aflat că acest lucru reprezintă echilibrul, stabilitatea și pacea în viață. După cum și Albert Einstein spunea: „Viața este ca mersul pe bicicletă. Pentru a-ți menține echilibrul trebuie să continui să mergi inainte.” În acel loc pot să spun cu adevărat că m-am reîncărcat deoarece muntele aduce o pace specifică omului.

Concluzii

Vă recomand din toată inima să vizitați Germania, zona Bavariei și mai ales acest sătuc: Garmisch-Partenkirchen. Peisajele care îți taie răsuflarea și ospitalitatea oamenilor vă vor face să vreți să vă reîntoarceți oricând!

Ecaterina Filimon

 

 

Minitrip cultural în județul Iași (III) – Castelul Sturdza de la Miclăușeni

Dacă tot am trecut prin Ruginoasa și am început să prindem gustul palatelor, și mai ales ale celor care au trecut prin mâinile familiei Sturdza, următoarea oprire este la Miclăușeni.

Înainte să trecem la lăudat și povestit, trebuie notat că domeniul Miclăușeni este o oază de liniște. Făcând uz de teritoriu destul de vast, acoperit preponderent de pădure și imaș, domeniul servește adesea evenimentelor de tip nuntă sau conferințe. Totodată, nu putem uita festivalul de epocă ce are loc anual aici, în acest an desfășurându-se la începutul lunii septembrie. Să vă mai zic că în fiecare an se urmărește întoarcerea în timp prin de atmosfera medievală creată de constumele domnițelor și muzica trubadurilor, poate vă hotărâți să vă umpleți mașina de prieteni și să dați o fugă.

Acestea fiind amintite, castelul are o vechime de peste șase sute de ani, construit în stil neogotic, după ne-am obișnuit deja, și ajuns pe mâinile familiei Sturdza în secolul al XVIII-lea. Posedă o istorie destul de tulbure: după ce a fost amenajat ca loc de armonie și regăsire pentru cei din familia Sturdza, lăcaș de cultură, spiritualitate și cunoaștere, ultima moștenitoare, Ecaterina Cantacuzino, a donat castelul bisericii în 1947.

Continuă să citești Minitrip cultural în județul Iași (III) – Castelul Sturdza de la Miclăușeni

Ruginoasa şi Miclăuşeni – pentru cei curioşi

De obicei, curioşii nu stau pe loc. Ei caută să se mişte, să descopere, să cerceteze, şi să se bucure de ceea ce văd. De obicei, curioşii trăiesc din plin, citesc şi călătoresc. Eu sunt un om curios. Nu pot să mă plimb întotdeauna în acelaşi parc, nu pot să-mi beau cafeaua la aceeaşi patiserie şi nici nu vreau să-mi cumpăr cărţi din aceeaşi librărie. Dar, nu în ultimul rând, nu mă simt în pielea mea dacă nu-mi planific o călătorie. Mică ori mare fie ea, dar să fie!

Weekend-ul acesta l-am dedicat împrejurimilor Iaşului. Am ajuns la două atracţii turistice la care n-aş fi ajuns niciodată dacă nu aş fi fost îndemnată s-o fac. Se preconiza ploaie şi o zi posomorâtă. Totuşi, până am ajuns la Ruginoasa, mi-am dat seama că ar fi trebuit să-mi iau şi ochelarii de soare, căci se înseninase complet. Vremea ţinea cu noi, din fericire.

Continuă să citești Ruginoasa şi Miclăuşeni – pentru cei curioşi

Experiența irlandeză – aventura pe tărâmul lui Leprechaun

Irlanda, țara spiridușului Leprechaun, a trifoiului, locul de unde vine norocul, țara cu oameni voioși care cântă și dansează cât e ziua de lungă, viață lungă fără griji, cu o bere în loc de tovarăș de drum.

Călătoriile sunt pasiunea mea, ador oamenii, ador varietatea și cea mai mare bucurie este atunci când pot învăța și de la alte culturi câte ceva. Consider că lumea asta e prea mare și frumoasă ca să treci prin viață fără ca să apuci să cunoști câte ceva din ea.

Diana Melinte, Dublin, Irlanda
Diana Melinte, Dublin, Irlanda

Leprechaun este un spiriduș din folclorul irlandez care de obicei se bucură atunci când păcălește oamenii și face rău, se spune despre el că umbră îmbrăcat în verde și  își ține banii într-o oală de aur la capătul curcubeului. Irlandezii cred că dacă prinzi un spiriduș, acesta îți va îndeplini trei dorințe în schimbul libertății sale.

Continuă să citești Experiența irlandeză – aventura pe tărâmul lui Leprechaun

Monumente importante uitate de-a lungul timpului

monumente-uitateRomânia este un loc care merită vizitat atât datorită splendorii peisajelor pitorești, cât și datorită încărcăturii istorice regăsită la fiecare pas. Așa cum marile valori ale societății sunt date uitării, așa și clădirile în care s-a scris istorie sunt îngropate de negura vremurilor, nu puține fiind clădirile regăsite în Lista A a monumentelor istorice care astăzi nu mai reprezintă un interes pentru societate.

Fie că vorbim despre conace, castele sau case construite în stilul arhitectural specific veacurilor de demult, aceste clădire poartă în zidurile mai mult sau mai puțin afectate de trecerea timpului amprenta identității noastre ca neam. Aceste construcții răsfirate în toate colțurile României amintesc de specificul de odinioară și, totodată, ne amintesc că nu suntem generația care desfac firele ce ne leagă de trecut.

Cetatea de Baltă este o localitate la 60 km de municipiul Alba Iulia, ce este atestată documentar din anul 1197. În cadrul acestei localități poți vizita Castelul Bethlen-Haller. Construcția renascentină datează de la sfârșitul secolului al XVI-lea, însă forma actuală este așezată sub tutela anului 1773. Continuă să citești Monumente importante uitate de-a lungul timpului

O filă de poveste cu rang înalt – Castelul Rhédey

Castelul Rhédey, Sângeorgiu de Pădure, jud. Mureş
Castelul Rhedey, Sângeorgiu de Pădure, jud. Mureş, Sursa: www.turistintransilvania.com

Pe pământ transilvănean își duce bătrânețile un castel devenit cufăr cu amintiri. Sângeorgiu de Pădure, un oraș românesc din Mureș, îi rabdă zidurile încărcate cu istorie, închizându-l în inima așezării ca pe un nucleu identitar. Două țări unite într-o simbioză trainică stau sub simbolul a ceea ce se cunoaște astăzi a fi Castelul Rhédey.

Un nobil ungur, lăsându-și în urmă țara, a pășit cândva în ținutul Transilvaniei, ce-avea să-i devină „acasă”. Ceea ce-a fost inițial o mănăstire de călugări, s-a transformat în secolul al XVIII-lea în castelul lui János Rhédey, căpătând o înfățișare neobarocă în urma renovărilor de la 1759 și 1809. Astfel, urmașii unguri ai celui care a pus aici bazele unei noi familii s-au născut pe pământ românesc, înflorind mai departe rodul vieții.

Continuă să citești O filă de poveste cu rang înalt – Castelul Rhédey

Diamantul timpului – Castelul Peleș

Viitorul este ca un șir de explozii neprevăzute. Profită! Trăiește ca și cum ai cânta la pian: zguduitor și delicat, într-un tumult de pasiuni. Trăiește intens fiecare clipă, dar nu lăsa pe mâine, poate fi prea târziu. Ocazia apare o data și gata. Așa că prind și eu norocul de picior și plec. Castelul Peleș mă așteaptă cu porțile deschise. Hai că plouă, vino mai repede!

Suntem în țara noastră dragă. Da, dragă. Mulți o blamează, dar ea ne deschide porți abisale către lumi rupte din soare. Castelul mustește de istorie. Te ia amețeala și te pierzi într-un vârtej printre fâșii de trecut.

castelul_peles 2
Castelul Peleș, Sinaia, România

Continuă să citești Diamantul timpului – Castelul Peleș