Din dorința de a surprinde cât mai multe obiective culturale aflate în Târgu Neamț, ne îndreptăm pașii grăbiți, căci timpul ne presează, spre casa memorială Veronica Micle. Ajunși în fața clădirii nu percepem nici zăranie de ființă care să ne deschidă. Să fi ajuns după programul de vizită? Puțin probabil, căci ora de închidere era departe conform programului afișat. Ne resemnăm pentru moment și ne îndreptăm trupurile ostenite de năvala razelor, peste drum, la Muzeul de Istorie şi Etnografie. Zăbovim puțin aici și din vorbă în vorbă cu muzeograful aflăm că putem vizita și casa care odinioară i-a aparținut Veronicăi Micle.
Odată ce intru în muzeu mă frapează dimensiunea celor trei camere. Amintirea mea de odinioară este într-un contrast puternic cu noile imagini. Ceea ce altă dată mi se păreau trei saloane impunătoare ce nu puteau fi cuprinse în totalitate de privirea mea de copil, iată că acum odăile nu-mi mai par atât de maiestuoase, însă un alt aspect capătă proporții însemnate. În prezentarea sa, muzeograful ne schițează câteva aspecte din viața intimă a Veronicăi.
Casa a fost construită de călugării de la Mănăstirea Neamț, ulterior fiind cumpărată de mama Veronicăi. La 14 ani, copila se căsătorește cu Ștefan Micle, profesor universitar cu 29 de ani mai în etate decât Veronica. O diferență destul de mare, nu? Dar ce să-i faci când dragostea e atât de puternică, iar tânăra radiază o frumusețe angelică? Totuși, să fi fost profesorul universitar, căruia îi dăruise două fiice, marea dragoste a tinerei? Hmm, categoric nu. Sentimentele profunde de dragoste îi inundă sufletul abia în 1872, când îl întâlnește pe Mihai Eminescu la Viena. Dragostea dintre cei doi nu este o noutate pentru contemporani, mărturie stau corespondențele dintre cei doi, dar și capodoperele lirice eminesciene. Veronica devine pentru tânărul poet izvorul de inspirație al creațiilor sale. Ștefan Micle moare în 1879, iar cei doi tineri vor să-și oficializeze iubirea.
Căsătoria este văzută ca o încununare a iubirii dintre două persoane, și nimeni și nimic nu poate să zdruncine hotărârea a doi tineri să se căsătorească. Și, totuși, în cazul Eminescu-Micle factorii externi au reușit să împiedice dorința celor doi. Titu Maiorescu este printre primii care s-au opus cu vehemență acestei căsătorii, considerând că oficializarea relației ar fi banalizat forța creatoare a poetului. Să fie căsătoria un impediment în dezvoltarea unei ființe? Să fie căsătoria un factor care, în loc să înalțe două suflete spre idealuri înalte, le regresează? Să fie căsătoria un element în urma căruia dragostea este dizolvată? De multe ori auzim faptul că după căsătorie în iubirea este înlocuită de respect, dar, oare iubirea în sine nu presupune respect?
Mariajul dintre cei doi, în concepția contemporanilor acelei vremi, ar fi plasat geniul poetic eminescian în comun, tânăra bălaie nemaireprezentând muza inspirației creatoare.
Se pare că opiniile prietenilor au influențat decizia celor doi, sau poate căsătoria lor era menită să aibă loc în altă dimensiune. Cine știe. Cert e că atât Veronica Micle, cât și Mihai Eminescu au părăsit amândoi această lume în același an, 1889.
Mihaela – Ștefania Puțeanu
Societatea actuală este pregătită să accepte în mod unitar căsătoria interetnică sau interreligioasă? Colectivităţile umane au evoluat destul de mult de-a lungul ultimelor decenii, însă, cu toate acestea, există anumite bariere de care întemeierea unui mariaj se izbeşte la început de drum. Familia reprezintă celula de bază a unei comunităţi, iar căsătoria presupune adesea un act condiţionat de mentalitatea mai mult sau mai puţin deschisă a societăţii din care partenerii cuplului fac parte.