Final de eră în fotbal! Cel mai longeviv antrenor al unui club de top al fotbalului mondial, Arsène Wenger, se va afla mâine la ultimul său meci în calitate de manager al clubului căruia i-a dedicat o bună parte din viața sa și i-a adus gloria de care avea nevoie – Arsenal Londra.
Educația STEM capătă tot mai multă importanță, fiind necesară pentru o economie globală interconectată. Acronimul se referă la o gamă de discipline academice precum științe, tehnologie, inginerie și matematică, menite să aducă un aport benefic și semnificativ în pregătirea oferită de sistemul de învățământ în aceste domenii. Ele asigură dezvoltarea forței de muncă, modelând viziunea studenților în conformitate cu cerințele pieței. De menționat este și inițiativa STEAM, propusă de Georgette Yakman, cea care a introdus arta în rândul acestor materii, considerând că între ele există o conexiune ce corespunde sistemului socioeconomic global.
Progresul în ariile STEM este vital, fiind nevoie de cât mai mulți specialiști care să activeze în domeniu. Cu toate acestea, dintotdeauna s-a înregistrat o slabă reprezentare a sexului feminin, care suferă descurajări sau discriminări ce duc la mutilarea dorinței de a construi o carieră în această direcție. Astfel, aproape jumătate din potențialul global este risipit, fapt ce încetinește obținerea progresului mult dorit.
Dintotdeauna lumea tehnologiei a fost dominată de bărbați, iar o continuă descreștere în rândul femeilor din acest domeniu este semnalată, în ciuda numeroaselor campanii de încurajare a acestora de a intra în domeniului IT.
Belinda Parmer, fondatoarea agenției de marketing „Lady Geek”, folosită pentru consultanța marilor corporații precum Sony sau Vodafone, vine cu un răspuns la această problemă. În cartea „Miss Little Geek”, aceasta include obstacolele pe care femeile le întâmpină într-o astfel de carieră. Autoarea li se adresează atât angajatorilor, guvernului, cât și părinților, considerând că femeile trebuie permanent încurajate să opteze pentru jobul pe care si-l doresc, fără să intre în discuție depășirea unor limite impuse de societate. Nicio profesie nu trebuie să fie împărțită pe sexe, atâta timp cât nu presupune forță fizică, ci pune la bătaie intelectul și aptitudinile. În cartea ei, Parmer demonstrează aportul benefic al femeilor în domeniul IT, argumentând cu rezultate reale: conform studiilor specialiștilor, companiile ale căror echipe manageriale includ femei, înregistrează un câștig financiar cu 34% mai mare.
Paşi grăbiţi întipăresc pe trotuar direcţii întortocheate, pe care-şi plimbă trupurile mii de trecători purtaţi de griji cotidiene. Ca un grăunte de nisip se vede chipul omului pierdut în mulţime, scăldând decorul gri în revărsari de simţire mută, redată de-o grimasă. Cu aceiaşi ochi şi acelaşi buze se alcătuiesc identităţi diferite. Oamenii sunt toţi la fel, la fel de diverşi. Printre noiane de felurite trăsaturi, privirea oboseşte a mai cerceta expresii zugrăvite pe feţe în mişcare, ce apar şi dispar, mişunând zilnic pe străzi. E un val neîntrerupt de trecători, ale căror însuşiri se amestecă într-o singură culoare. Atunci se distinge ea…
Linii fine prind contur în zare, captând atenţia ochiului distrat. Se arată tot mai clar un trup zvelt de femeie, ce-şi poartă cu încredere umbletul. Pasul ei ferm se aşterne elegant, dezvăluind piciorul lung ce-şi face loc de sub mângâierea fină a rochiei. Ea pare a fi desupra tuturor, croindu-şi drum prin pânza de căutături ce i se aruncă-n cale. Pe fundalul unui tablou aglomerat silueta ei se lămureşte dulce, închegând în juru-i admiraţie unanimă. Poartă cu sine o pată de mister, ce i se amestecă-n privirea de smarald, care se desluşeşte limpede de sub geana tăciune. Din mersul demn de mai-nainte se-opreşte cu un zâmbet senin, aidoma sufletului ei sincer, ce se dezvăluie printr-o înfăţişare caldă şi-o strângere de mână care întâmpină cu nebănuită prietenie. Alura unei dive se contopeşte cu un spirit modest, care uimeşte prin gesturi pline de naturaleţe, ce debordeaza simplitate şi eleganţă. E o combinaţie periculoasă, ce te ţine în hipnoză garantată.
Dansul are puterea de a ne înviora, făcându-ne să fim mai optimiști și mai încrezători în forțele proprii. Este cunoscut drept un mijloc de exprimare a unui mesaj printr-o succesiune de mișcări ritmice, variate și expresive ale corpului, executate în ritmul muzicii, cu un caracter de artă sau de divertisment.
Există oameni care transformă dansul într-o profesie, combinând pasiunea cu modul de a-și câștiga existența. Raluca Pichiu este o tânără antrenoare de dans sportiv, pe care mulţi părinţi din Bacău o cunosc drept instructoarea de dans a copiilor de toate vârstele, care doresc să practice şi să se perfecţioneze în arta mișcării ritmate.
Raluca Pichiu îmbină mai multe stiluri de dans, iar asta îi atrage pe cursanţii ei. Îşi împarte timpul între dans şi şcoală (fiind studentă la Litere, la Universitatea „Vasile Alecsandri”) şi am oprit-o pentru câteva momente să ne spună povestea ei și ce planuri de viitor are în lumea dansului.
La vârsta de 6 ani, părinţii au înscris-o pe Raluca la Clubul de dans sportiv “Distinct”, unde ea a fost impresionată și a dorit să înveţe cât mai multe. „Mă definea o sete de cunoaştere şi minuţiozitate” spune Raluca referindu-se la primul ei contact cu dansul sportiv, care a pus stăpanire pe ea imediat. „Dansam oriunde puteam şi cât de mult mă ţineau picioarele. Mi-am dat seama că asta este ceea ce vreau să fac de acum inainte. Am ales dansul, iar dansul m-a ales pe mine.” După mulţi ani de muncă, Raluca a reuşit să ajungă instructor de dans, iar acum predă ore de dans multor copii din Bacău. Continuă să citești Raluca Pichiu – un câștig pentru dans!
Fiind dominați de tehnologii noi, ne conservăm timpul, fără a observa viteza cu care specia umană sporeşte. Știm, exact ca un calculator, să îndeplinim funcții (tot ceea ce ne diferențiază de acesta e faptul că mai scriem și vorbim cu diacritice). Suntem preocupați strict de metrii pătrați din curtea noastră și de ceea ce ține de persoana întâi, singular. Cine a zis că a înainta întotdeauna înseamnă a evolua? Așadar, simplul fapt că am ajuns în mileniul al treilea nu ne garantează cu nimic că am fost mai buni decât predecesorii noștri.
Ne-a mai rămas a face ceva; ceva departe de a fi o notă de subsol, și anume: să ne desprindem de ego-ul nostru și să fim împreună pentru toți. Ruperea de lumea virtuală și acțiunea într-un timp real constituie un pas spre aderarea la o societate sănătoasă, la propriu și la figurat, iar pentru aceasta este necesară implicarea noastră în proiectele de dezvoltare și creștere sustenabilă. Nu am dreptate când spun că voluntariatul este șansa secolului XXI?
Continuă să citești Împreună – nu doi, ci șapte miliarde: despre voluntariat
Armstrong, când a făcut al doilea și ultimul său pas pe Lună și văzându-se atât de strâmtorat, înconjurat de… nimic (nici măcar aer suficient n-avea), înainte de a renunța în subconștient la un al treilea pas, creierul său a transmis către toate sistemele și organele o informație: vreau Acasă.
Și când Armstrong a ajuns pe Planetă, era acasă (cu minusculă). Nu neapărat pe fotoliul său moale pe care, amintindu-și pe lună, îl găsea deja poate nu îndeajuns de confortabil cum este, de exemplu, hamacul.
Dar, pentru că era pe Pământ, de-acum și Africa îi era casă. Pentru că avea ceea ce nu găsea pe lună. În acele momente, Africa era o civilizație, bogată, iar lipsa apei nu mai era băgată în seamă.
Când Armstrong aterizase în State, Luna încă nu se vedea pe cer (era afectată de primul ei vizitator ciudat, cu două picioare, doi ochi, două mâini și cu două jumătăți simetrice ca ea), iar Africa – dacă ridici în picioare distanța dintre America și Africa, e cu mult mai mică decât cea dintre America și satelitul natural, Luna. Chiar și așa, nici Africa nu se vedea. Armstrong avea în continuare doi ochi (spre mirarea Lunii), ambii pentru o Americă mare, globalizată, care găzduia cetățeni din toată lumea. La aeroport, poate că îi zâmbi vreunei fetișcane simpatice, mulatre, de 16 ani, pe care, acasă (iarăși acest cuvânt), o așteptau cinci copii.
Armstrong e acasă… Când Armstrong își luă bilet spre orașul său din SUA, când își puse centura de siguranță, când simți că avionul se desprinse de asfalt, își trimise, probabil, gândul acolo [Acasă]. Acesta [gândul] ajunse fără combustibil, pilot, fără de bagaj.
