O experiență turistică de neuitat – Podu’ cu Lanțuri, Bacău

Uneori te plictisești să faci popasuri la hotelurile contemporane în care vrei doar să ajungi mai repede în cameră, să te arunci pe pat și să te scufunzi într-un somn adânc. Câteodată vrei ca pauza de la drum sau vacanța ta să fie cât mai educativă, interesantă și de neuitat.

Complexul hotelier „Podu’ cu lanțuri” îți va satisface așteptările și te va asigura cu o dorință de întoarcere. Acesta se află la ieșirea din Bacău, spre Piatra Neamț, și este un han medieval care te va surprinde chiar și cu cele mai mici detalii. Dacă ești un iubitor al stilului gotic, te afli exact unde trebuie, întrucât hotelul este construit în acest stil, se găsește chiar și o frescă cu imagini din perioada medievală, aceasta fiind pictată de Horia Ghelu. Mai mult decât atât, restaurantul și meniul sunt absolut extraordinare! Imaginează-ți să guști feluri de mâncare servite cu 500 de ani în urmă! Borșul de hasmatuchi, tocineii serviți cu smântână sau berbecuții la rotișor. Cine ar avea curajul să refuze un astfel de prânz?

Continuă să citești O experiență turistică de neuitat – Podu’ cu Lanțuri, Bacău

Muzeul Viei și a Vinului din Hârlău te cheamă în vizită

România are multe atracții turistice care te ademenesc și te provoacă să pornești la drum. Uneori nu știi ce să alegi, unde să ajungi și ce să faci, pentru că lista e atât de mare, încât n-are ajunge o vară ca să o parcurgi. Dar vara asta mergem sigur la Muzeul Viei și a Vinului din Hârlău. De ce? Pentru că acolo o să învățăm ce înseamnă etnografie și istorie și, mai mult decât atât, o să învățăm să o valorificăm și înțelegem.

Muzeul Viei și Vinului este un muzeu din Hârlău, a cărui activitate este coordonată de Muzeul Etnografic din Iași și este singurul muzeu viticol din Moldova. Acesta cuprinde zece săli. Să le parcurgem treptat, dar fără prea multe detalii, căci vom „anula” surpriza pe care vizitatorul ar trebui să o aibă la prima vedere!

Primele trei săli reprezintă legătura dintre vin și evenimentele importante din viața cuiva: botezul, nunta și înmormântarea. Astfel, o cameră este dedicată nașterii copiilor, una dedicată ritualului nunții și ultima – ritualului înmormântării. Toate aceste camere ilustrează tradiții și obiceiuri moldovenești, precum și superstiții legate de vița de vie.

Continuă să citești Muzeul Viei și a Vinului din Hârlău te cheamă în vizită

Clujul rămâne de neuitat

Clujul matinal este atât de liniștit, încât ai putea să-ți auzi bătăile inimii. Clujul matinal este foarte răcoros, ceea ce te face să cauți soare, mult soare. Și la Cluj chiar e mult soare.

Când am coborât din tren și am plecat spre Strada Horea, am mers zgribuliți pe lângă clădirile vechi și pe lângă mașinile adormite. Soarele abia răsărea și se zărea de după blocuri, zâmbindu-ne și ademenindu-ne. Ne opream la câte o intersecție să ne încălzim și mergeam mai departe. Spre bucuria mea, am dat și de Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai”, lângă care m-am oprit și pe care am admirat-o.

Am staționat la Casa Țărăncuței să luăm micul dejun: plăcințele ca la mama acasă! Mi-aș bea cafeaua de dimineață zilnic acolo. Personal ospitalier, prăjituri și plăcințele excepționale, muzică tradițională și atmosferă ca într-un sătuc cu 5 clădiri în care toți se cunosc și-s fericiți.

Continuă să citești Clujul rămâne de neuitat

La Maramureş, unde liniştea te provoacă să zâmbeşti

România este, în general, o ţară pitorească şi cu un trecut bogat. Oriunde vei ajunge, vei auzi o istorioară legată de teritoriul acela, una mai interesantă decât cealaltă. Fiecare locşor are un farmec al său şi fiecare îţi suplineşte necesităţile de călător într-un mod cu totul deosebit, astfel, încât nu poţi să faci altceva decât să revii constant în România.

O istorie este a Maramureşului. Este una verde, sănătoasă şi plină de viaţă. O poveste frumoasă a unei regiuni din România care adună turişti din întreaga lume. Te-ntrebi, poate, de ce? De ce e atât de specială zona asta? Nimic mai simplu. Îţi explic.

De obicei, călătoriile te obosesc. Şi fizic, şi spiritual. Vrei să vezi cât mai multe, să reuşeşti să faci şi poze, şi să afli lucruri noi. Să guşti din mâncarea tradiţională şi să-i descoperi şi povestea. La Maramureş te duci atunci când vrei să te odihneşti într-o călătorie. Oricâte atracţii turistice vei vizita, te vei scălda într-o linişte molipsitoare şi, desigur, satisfăcătoare. Pentru că pământurile maramureşene te fură şi te ascund în adâncurile lor, ca să simţi până-n măduva oaselor armonia şi pacea care le domină. Acolo nu oboseşti. Acolo-ţi mulţumeşti sufletul care de atâta timp tânjea la o călătorie în sânul naturii. Iar Maramureşul, având şi munţi, şi râuri, şi păduri, este destinaţia perfectă. Dar, pe lângă toate astea, are şi o mulţime de alte atracţii turistice care merită să fie văzute.

Acestea sunt unele dintre ele:

Mănăstirea Bârsana – la mănăstirea asta domină o linişte care-ţi provoacă fiori (de bine!) din cap până-n picioare. Ajungând acolo, îţi dai seama că este exact locul în care trebuie să fii, să îi savurezi liniştea şi frumuseţea. Mănăstirea mai are şi un muzeu plin cu icoane. Icoane foarte vechi, icoane pictate pe sticlă şi lemn, dar şi cruciuliţe şi prosoape. Astfel, ai posibilitatea să afli mai multe despre regiune şi despre cultura maramureşeană.

Biserica Peri – Ei, pe asta chiar trebuie să o vezi! N-ai cum să o ratezi! Ştii de ce? Pentru că Biserica Peri este cea mai înaltă biserică din lemn din Europa. Fascinant, nu? Se poate chiar şi urca la baza turlei, care are aproape 78 metri, ca să te simţi şi tu „la înălţime”!

Muzeul Satului Maramureş – acesta chiar este o bogăţie a Maramureşului. Vezi de toate: ştergare lucrate manual, oale, polonice, unelte de lucru şi multe alte lucruri legate de gospodărie. Ba mai mult, ocazional se porneşte moara de apă ce se află în afara muzeului satului.

Mocăniţa – Ei, de Mocăniţă cred că s-a auzit peste tot. Unde altundeva, dacă nu la Maramureş cu Mocăniţa? Turul cu Mocăniţa durează în jur de 5 ore (poate că-ţi pare mult, dar după ce vor trece orele acestea, o să-ţi pară rău c-au fost atât de puţine!). Mocăniţa merge încet, cu 10 km/h, deci ai şi posibilitatea să faci cât mai multe poze şi guşti din peisaje.

Cimitirul vesel de la Săpânţa – Oare cum ar putea un cimitir să fie vesel?! La Maramureş se poate! Acesta se află în centrul comunei, la biserica parohială, cuprinzând în jur de 800 de monumente de artă populară, fiecare având o semnificaţie unică. Lângă cimitir se află şi muzeul cu acelaşi nume. De ce se numeşte Cimitirul Vesel? Se spune că meşterul cimitirului, Ioan Stan Pătraş, prin unicitatea crucilor şi monumentelor funerare, a încercat să înlocuiască tristeţea care vine odată cu moartea şi a „desenat” cimitirul în culori frumoase, picturi şi sculpturi originale, care, combinându-se, oferă acestuia un aspect mai pozitiv.

Ei bine, acestea sunt destinaţiile care m-au impresionat pe mine şi le recomand cu toată căldura. Desigur, mai sunt multe altele care aşteaptă să fie vizitate şi care vor să te cucerească numaidecât. Deci, nu ezita. Ai ce vedea. Poţi să combini frumosul cu utilul pentru sufletul şi trupul tău, căci, după ce vei părăsi Maramureşul, te vei simţi vindecat de toate tristeţile şi problemele şi îţi vei savura viaţa aşa cum n-ai mai făcut-o niciodată până atunci!

Mihaela Guțu

Minitrip cultural în județul Iași (III) – Castelul Sturdza de la Miclăușeni

Dacă tot am trecut prin Ruginoasa și am început să prindem gustul palatelor, și mai ales ale celor care au trecut prin mâinile familiei Sturdza, următoarea oprire este la Miclăușeni.

Înainte să trecem la lăudat și povestit, trebuie notat că domeniul Miclăușeni este o oază de liniște. Făcând uz de teritoriu destul de vast, acoperit preponderent de pădure și imaș, domeniul servește adesea evenimentelor de tip nuntă sau conferințe. Totodată, nu putem uita festivalul de epocă ce are loc anual aici, în acest an desfășurându-se la începutul lunii septembrie. Să vă mai zic că în fiecare an se urmărește întoarcerea în timp prin de atmosfera medievală creată de constumele domnițelor și muzica trubadurilor, poate vă hotărâți să vă umpleți mașina de prieteni și să dați o fugă.

Acestea fiind amintite, castelul are o vechime de peste șase sute de ani, construit în stil neogotic, după ne-am obișnuit deja, și ajuns pe mâinile familiei Sturdza în secolul al XVIII-lea. Posedă o istorie destul de tulbure: după ce a fost amenajat ca loc de armonie și regăsire pentru cei din familia Sturdza, lăcaș de cultură, spiritualitate și cunoaștere, ultima moștenitoare, Ecaterina Cantacuzino, a donat castelul bisericii în 1947.

Continuă să citești Minitrip cultural în județul Iași (III) – Castelul Sturdza de la Miclăușeni

Minitrip cultural în județul Iași (II) – Palatul domnitorului Al. I. Cuza de la Ruginoasa

La aproximativ o oră de Iași intrăm în Ruginoasa. Comună liniștită, plăcută perechilor de ochi care trec flotant prin zonă sau vin pentru ședere, verde pe stânga și pe dreapta străzilor, amintită ca așezare de vază încă de pe vremea lui Ștefan cel Mare.

Or fi multe de spus despre istoria comunei, pentru că, într-adevăr, Ruginoasa este un sit de monumente istorice, însă pe noi ne interesează un singur aspect astăzi: Palatul domnitorului care a realizat Unirea Principatelor Române de la 1859, Alexandru Ioan Cuza.

Palatul Domnesc trăiește cu mult dinaintea domnitorului. Aparținând anterior familiei Sturdza, construit neogotic, el ajunge în subordinea lui Cuza după ce acesta cumpără moșia de la Ruginoasa. Încă de la început, domnitorul și-a stabilit ca prioritate restaurarea reședinței în vederea locuirii cu familia acolo. De reînfrumusețarea palatului s-a ocupat, predominant, doamna Elena Cuza- soția, în timp ce domnitorul s-a îngrijit mai degrabă de partea financiară, punând la dispoziție, din visteria națională și prin împrumut, câteva zeci de mii de galbeni.

Continuă să citești Minitrip cultural în județul Iași (II) – Palatul domnitorului Al. I. Cuza de la Ruginoasa

Cucuteni – despre nemurirea sufletului

Sub soarele cald de mijloc de mai, în iarba verde a câmpului se ivesc maci și albăstrele. Sus o boltă senină, adâncă, e delimitată de cireși veșnic tineri. Nimic nu pare a da indicii despre ce s-ar afla, ferit de ochii lumii, la capătul drumului prăfuit. Curiozitatea orășeanului ce este pus în mijlocul unui pustiu necunoscut mă îndeamnă spre clădirea ce pare desprinsă din recuzita unui film S.F. Deasupra panoramei de acoperișuri ce scapără în soarele după-amiezii situl arheologic Cucuteni se înalță, conic, sfidând pretențiile moderne ale domului ce-l înconjoară cu ferestre din sticlă groasă.

Trecerea de la vântul ce adia mărunt către viața imortalizată în pietrele camerelor mortuare e mult prea ușoară – ca un Charon modern ce vâslește Continuă să citești Cucuteni – despre nemurirea sufletului

Ruginoasa şi Miclăuşeni – pentru cei curioşi

De obicei, curioşii nu stau pe loc. Ei caută să se mişte, să descopere, să cerceteze, şi să se bucure de ceea ce văd. De obicei, curioşii trăiesc din plin, citesc şi călătoresc. Eu sunt un om curios. Nu pot să mă plimb întotdeauna în acelaşi parc, nu pot să-mi beau cafeaua la aceeaşi patiserie şi nici nu vreau să-mi cumpăr cărţi din aceeaşi librărie. Dar, nu în ultimul rând, nu mă simt în pielea mea dacă nu-mi planific o călătorie. Mică ori mare fie ea, dar să fie!

Weekend-ul acesta l-am dedicat împrejurimilor Iaşului. Am ajuns la două atracţii turistice la care n-aş fi ajuns niciodată dacă nu aş fi fost îndemnată s-o fac. Se preconiza ploaie şi o zi posomorâtă. Totuşi, până am ajuns la Ruginoasa, mi-am dat seama că ar fi trebuit să-mi iau şi ochelarii de soare, căci se înseninase complet. Vremea ţinea cu noi, din fericire.

Continuă să citești Ruginoasa şi Miclăuşeni – pentru cei curioşi