Brukenthal – un cuvânt cu o conotație istorică puternică și deosebită, la fel cum este și Muzeul Brukenthal, situat în centrul istoric al orașului Sibiu, deschis în 1817. Acesta este deosebit și prin faptul că este, totodată, și cel mai mare muzeu din Sud – Estul Europei.
Palatul Brukental este construit de Samuel von Brukenthal în stilul barocului târziu și e situat în Piața Mare, fiind construit între anii 1778-1788. Palatul Brukenthal a fost construit după modelul palatelor vieneze, pentru a-i servi drept reședință oficială baronului Brukenthal și pentru a fi spațiul în care acesta să-și păstreze colecțiile.
Făgăraș este un municipiu în Județul Brașov, situat în depresiunea cu același nume, pe partea stângă a Oltului, la altitudinea de 430 m. Municipiul Făgăraș era populat la recensământul din 2011 de , 30.714 locuitori.
Veche așezare românească, atestată ca oraș în 1413, a fost în stăpânirea domnitorilor din Țara Românească până în 1452. Ca formațiune statală prefeudală, Voievodatul Făgăraș a fost constituit în sec. IX-X, fiind menționat în documente sub numele de Țara Făgărașului în sec. XIV si XVI. De asemenea, este menționat ca Terra Blachorum (Țara românilor) în 1222, iar ca Terra Făgăraș în 1372. În sec. XVI și XVII, orașul îndeplinește și funcția de scaun superior de judecată. Continuă să citești Zona turistică a Făgăraşului
Iată-ne ajunși în tărâmul magic al Italiei. Artă, mâncare, soiuri faimoase de vin și locuri care îți taie respirația. Ce îți poți dori mai mult? Această țară te face să te îndrăgostești iremediabil de ea, iar întoarcerea este mai mult decât probabilă.
Mulți ar spune că nu există o pasiune mai frumoasă decât călătoritul. Plimbându-ți pașii prin lume, devii conștient de ceea ce te înconjoară, precum și de tine însuți. Nu este ușor să-ți pui viața într-o valiză și să pornești la drum, neștiind unde vei ajunge și când (sau dacă) te vei întoarce, însă poți încerca să evadezi din când în când din mediul în care te învârți constant și să pleci într-o călătorie măcar de scurtă durată.
De ce să pleci?
Pentru că uneori viața în același loc poate deveni sufocantă. Oamenii sunt mereu aceiași, clădirile nu-ți mai atrag privirea nici prin arhitectură, nici prin culori, iar străduțele deja le știi pe de rost pentru că ani întregi le-ai străbătut în fiecare zi. Te-ai săturat de aceleași cafenele, de aceleași restaurante unde mâncarea nu se schimbă niciodată, de aceleași baruri unde ai memorat deja meniul. Uneori, până și aerul te plictisește. Dacă mai ai și un job la care singura parte mai puțin banală este reprezentată de weekend-uri, lista este completă.
Faptul că simți nevoia de a evada dintr-un loc în care crezi că ai poposit prea mult nu este singurul motiv pentru care ar trebui să călătorești. Când iei contact cu alte culturi, îți dai seama cât de diversă este lumea de fapt. Poate dacă fiecare om ar călători, nu ar mai exista atâta ură pentru tot ceea ce este diferit. Este destul de greu și improbabil să fii și călător și ignorant în același timp. Învață să respecți și să apreciezi obiceiurile și valorile celor pe care îi vizitezi, fără a trece însă cu vederea peste posibilele defecte sau erori în gândire ale acestora. Orice popor are neajunsurile sale, chiar dacă din exterior pare a fi perfect.
În fiecare an, îmi aleg o destinaţie de vacanţă. Anul acesta am vizitat în 13 zile Elveția, Bavaria, Lombardia.
Când vine vorba de pasiuni călătoriile sunt întotdeauna pe primul loc. Îmi place să călătoresc, să descopăr şi să explorez la maximum locurile pe care le vizitez, să cunosc oameni noi şi să testez preparatele locale. Odată cu venirea verii, gândul îmi zboară la vacanţă, la peisaje frumoase, la odihnă. Am ales peisajele montane cu crestele de munţi veşnic înzăpezite, lacurile alpine şi crevasele abrupte; dar nu de oriunde, ci din Alpii Francezi, staţiunea Chamonix din Franţa este locul ideal pentru a porni aventura prin Alpi.
Portugalia întotdeauna te primește cu brațele larg deschise, cu brize oceanice și cu o căldură molipsitoare. De dimineață e răcoare – momentul potrivit în care sa îmbraci bluza pe care n-ai mai folosit-o din aprilie și să-ți savurezi cafeaua la margine de drum. Și ce cafea!
Primul lucru pe care-l spun prietenilor este că n-am băut niciodată o cafea la fel de bună ca în Portugalia. Și dacă mai e servită de niște persoane plăcute, liniștite, care-ți urează și o zi frumoasă… Atunci sigur ziua-i frumoasă!
Cu ochii spre soarele de foc a lui august, am încercat astăzi să mă ascund de el la umbra amintirilor. Am fugit înapoi în februarie, în răcoarea din vestul țării, bătută de vântul și ploile timișorene. M-am întors în Timișoara, în orașul curcubeului, cum îmi place mie să îl alint.
Povestea dintre mine și Timișoara a început în februarie, odată ce s-a legalizat călătoria gratuită cu trenul în întreaga Românie pentru studenți. Mi-am dorit să fiu studentă la Timișoara. Și dacă această dorință nu s-a îndeplinit, m-am urcat hotărâtă în tren și am pornit spre îndeplinirea visului de a vedea și admira, cel puțin, acest oraș. Douăzeci și ceva de ore am făcut până la Gara de Nord din Timișoara. Aceste ore de călătorie mi s-au părut două decenii atunci. Acum, însă, aș călători cu trenul și două secole, doar pentru a ajunge din nou să-mi zbânțui picioarele pe străzile acestui oraș.
În aceste zile de călătorie, februarie își juca festa în vestul țării. Ghioceii se zvârcoleau sub pământul ud de ploaie, iar norii cenușii au uitat să mai ningă. Îmbodolită cu căciulă și mănuși, cu speranța de a nu mă ține frigul în casă, am ieșit să fac cunoștință cu Timișoara. Și, cum mă așteptam, m-am îndrăgostit de ea la prima vedere. Timp de 3 zile, Timișoara a reușit să îmi disvirgineze dorința de a mă plimba impresionată pe străzile ei. În tot acest timp, în care orașul mă cucerea, deja nu mă simțeam o străină printre străini, ci mă visam romantică, pierdută printre clădiri și culori.
Ne-am dat întâlnire în Centrul Vechi, seara târziu. Cerul ploios a făcut lumina zilei să ardă la lumânare. Totuși ceața nu m-a fugărit înapoi, spre casă. Mi-am potolit foamea cu un covrigel Petru și m-am lăsat împinsă înainte spre sunetul viorii nostalgice și plină de dor. Întreg centrul Vechi l-am mers tăcută, fără a pune întrebări despre locuri și clădiri. Ochii îmi mângâiau liniștea sufletului, iar pașii mi se încâlceau curioși pe busola centrului. Și s-au oprit cuminți în fața Catedralei Mitropolitane, Sfinții Trei Ierarhi, lăsându-mi ochii să se roage. În următoarea zi, m-am întors din nou în centrul orașului. Ziua e și mai frumoasă Timișoara! Poți să îi vezi noblețea în cele trei piețe ca din povești.
Piața LibertățiiCatedrala Ortodoxă
Piața Unirii, fosta Piața a Domului, este un curcubeu pentru zilele ploioase ale orașului. Istoria Timișoarei s-a păstrat în culorile caselor canonicilor și ale palatelor. Barocul urban al pieții te îmbracă într-o rochie de baroneasă și te lasă cuceritoare în trecutul medieval timișorean. În această Piață, timpul își pune pauză. Cana o umpli cu cafea și-ți tolănești gândurile în vise.
Domul romano-catolicCase în stil baroc
Piața Libertății îmi place să o numesc Piața Roșie a Libertății. Aici dragostea iese la paradă și dansează în cercurile roșii, sub melodiile instrumentelor Facultății de Muzică și Teatru. Atunci când treci prin ea, băncile stau în umbră și goale. Nu ai dorința să stai jos într-o piață în care libertatea a fost obținută prin sânge și îngenuncheri.
Piața Roșie a Libertății
Libertatea Timișoarei a fost proclamată prima în întreaga Românie. Arta și întreaga cultură au devenit libere și-au fost cântate în Piața Operei. Astăzi, această piață este denumită Piața Victoriei, care păstrează gustul dulce al libertății pe scenele teatrelor și-n ferestrele deschise ale palatelor de pe cele două promenade. În stânga sau în dreapta, în dreapta sau în stânga, sau, pur și simplu, numai înainte, oamenii făceau schimb de artă: de muzică, de poezie, de iubire. Și uiți de noțiunea timpului. Ceasul din piață fiind doar de decor, în jurul căruia păsările zboară libere.
Piața VictorieiCeasul din Piața Victoriei
Nu a fost nevoie să petrec mult timp în Timișoara să-mi dau seama că dorința mea a fost bine venită pentru sufletul meu. Aici am lăsat o parte din gândurile, visele și libertatea mea. Aici mi se îndreaptă dorul.
V-ar plăcea să vă plimbaţi printre casele cu flori la ferestre şi balcoane, să vă beţi cafeaua pe un pod cu lanţuri, de la intrarea într-un castel medieval, admirând nuferii lacului? V-ar plăcea să vă opriţi la un han medieval, cu mâncăruri delicioase de acum sute de ani şi cu bere preparată chiar de hangiu?
Un asemenea loc este complexul turistic Podu’ cu lanţuri, unde cavalerii de altădată vor veni acum pe motociclete, în loc de cai, iar domniţele vor fi servite ireproşabil într-o curte interioară, unde există și moară de apă și făclii, armuri și camere splendide în care oaspeţii se vor putea odihni.
Brukenthal – un cuvânt cu o conotație istorică puternică și deosebită, la fel cum este și Muzeul Brukenthal, situat în centrul istoric al orașului Sibiu, deschis în 1817. Acesta este deosebit și prin faptul că este, totodată, și cel mai mare muzeu din Sud – Estul Europei.
Un asemenea loc este complexul turistic Podu’ cu lanţuri, unde cavalerii de altădată vor veni acum pe motociclete, în loc de cai, iar domniţele vor fi servite ireproşabil într-o curte interioară, unde există și moară de apă și făclii, armuri și camere splendide în care oaspeţii se vor putea odihni.