Arhive Bulgaria - Revista EduSoft

Mănăstirea Aladja – frumuseţe spirituală în stâncă

Fiind puse pe vizitat frumusețile litoralului bulgăresc, am trecut pe lista noastră și Mănăstirea Aladja. Un strop de spiritualitate ne-ar odihni după atâta agitație, ne-am zis noi. N-aveam habar pe atunci cât adevăr conțineau aceste nevinovate cuvinte.

Sâmbătă, 1 august. Început de lună, numai bine de pornit la drum spre a cunoaște noul. Dar cine a zis că deciziile stau în puterea noastră? Nimeni nu se pune cu mama natură, iar pe vântul ei coafura nu rezistă. Așa că uiți de planurile tale și te supui cuminte voinței universului, care te vrea în pat, mâncând înghețată.

Duminică, 2 august. Ce frumos, a apărut soarele pe cer și voia bună în inimile noastre! Iarăși, numai bine de pornit la drum spre a cunoaște noul. Da, da, de pornit am pornit, dar ca să nu ne simțim totuși prea stăpâne pe viața noastră, universul din nou a decis: „Fie ca drumul să vă fie presărat cu oameni care nu știu limba engleză! Iar cel care în sfârșit va ști, să vă iasă în cale seara, când, vrând-nevrând, trebuie să vă întoarceți acasă.” Și uite așa, doar cu vestea ca drumul până la Mănăstire e mult, iar banii noștri de taxi puțini, am făcut cale-ntoarsă la patul și înghețata noastră.

Continuă să citești Mănăstirea Aladja – frumuseţe spirituală în stâncă

Ego Pizza & Grill – un tablou cu aer vechi

Plimbându-ne prin staţiune după două ore de plajă, mergeam agale, oprindu-ne, în lipsă de altceva, pe la fiecare tarabă cu suveniruri. Aproape pe nesimţite un miros cu savoare italienească a început să ne gâdile pe la nări, deşteptând din somn stomacul. Ca nişte şoricei ademeniţi de caşcaval ne-am lasat noi purtate până la Ego Pizza&Grill (Nisipurile de Aur, Bulgaria), unde zâmbetul binevoitor al unui chelner proptit în uşă cu meniul în mână ne-a luminat calea spre intrarea în restaurant.

O răcoare prietenoasă ne-a cuprins, făcându-ne să ne decidem pe loc a rămâne. Fericite că în sfârşit am găsit unde să poposim, am început prin a căsca un pic ochii în jurul nostru.

Până şi privirea s-a putut răcori în calmul decorului. Nuanţe liniştitoare de alb, albastru şi galben se îmbinau într-un tablou cu aer vechi, ce ne purta într-o epocă apusă. Ce nume modern pentru o aşa fereastră spre trecut!

Continuă să citești Ego Pizza & Grill – un tablou cu aer vechi

Să o cunoaștem pe Gabriela

Are 22 de ani, este frumoasă, inteligentă și tocmai a terminat Facultatea de Litere în Bacău. Numele ei este Gabriela Tăbăcaru și este redactor la EduSoft.

Este născută pe 17 iunie 1993, în zodia Gemeni, iar trăsăturile acestei zodii o caracterizează perfect: are un caracter atrăgător, binevoitor, ușor de iritat, dar şi de calmat, are un spirit inventiv și este o scriitoare excelentă, așa cum se poate observa din articolele postate pe www.edusoft.ro.

Pe Gabriela am cunoscut-o cu puțin timp înainte să plecăm în experiența “Bulgaria” și încă de la început știam că o să ne înțelegem foarte bine. Tot ce știam despre ea era numele. Prima noastră discuție a decurs natural, ea fiind foarte sociabilă. Am atins subiecte din mai multe arii de interes comune și nici nu am simțit când a trecut timpul. Pentru mine prima impresie este foarte importantă, iar Gabriela a reușit să îmi stârnească interesul. Dacă în momentul când am auzit prima dată de plecare aveam unele dubii, după ce am cunoscut-o mi-am dat seama că lucrurile aveau să decurgă bine.

Continuă să citești Să o cunoaștem pe Gabriela

Nisipurile de Aur – soarele la el acasă

Dis de dimineaţă soarele vesel ne-a zâmbit în fereastră, trimiţându-ne câteva raze jucăuşe. Pentru că ne-a plăcut să fim trezite de alintul mângâierii lui, am decis să urmăm soarele până la el acasă: aşa am ajuns la Nisipurile de Aur, vestita plajă bulgărească.

Iată-ne acum scăldându-ne într-o baie de lumină sclipitoare. Marea străluceşte sub puterea razelor, iar trupurile noastre se rumenesc treptat, răcorite de atingerea unei brize energice. O şuvită de păr bălaie îmi dansează pe frunte, iar eu o potolesc leneş sub pălărie. În aer se simte parfum de vară, de viaţă, de calm şi bunăstare.

Continuă să citești Nisipurile de Aur – soarele la el acasă

Nisipurile de aur – Am făcut-o și pe asta!

Deși mai avem doar 3 zile de stat în această frumoasă și călduroasă țară, nu pierdem niciun moment și valorificăm fiecare zi rămasă. Entuziasmul nostru și dorința de cunoaștere a mai înduplecat puțin vremea, iar soarele nu a întârziat să apară încă de la primele ore ale dimineții. Deși mai bătea puțin vântul, nu a fost un impediment și am plecat spre Nisipurile de Aur. Am luat primul microbuz de la Balcic la Albena, întrucât, după informațiile dobândite, nu exista nicio cursă directă. De la Albena am luat microbuzul către Varna, iar după 14 km am ajuns la destinație. Am avut nenorocul să dăm peste niște șoferi necunoscători de limbă engleză, iar “Golden Sands” nu sună cunoscut auzului lor.

Prima noastră țintă a fost, bineînțeles, plaja. Nu a fost greu să o găsim; majoritatea oamenilor mergea în aceeași direcție, așa că ne-am luat și noi după “turmă”. Să mai vorbim despre românii pe care îi găsim la tot pasul? Nu trebuie să neg că prezența lor aici îmi dă un oarecare sentiment de siguranță, dar îmi sporește dorința de a mai rămâne în Bulgaria.

Ajunsă pe plajă, din nou în fața mării, același sentiment de liniște mă cuprinde. De fiecare dată când talpa mea atinge ușor nisipul, iar ochii mei străpung marea, mii de emoții mă cuprind. Acestea sunt amplificate și de peisajul care mă înconjoară. Plajele sunt toate la fel; în fond, e doar nisip. Dar contează foarte mult cum sunt puse în evidență, iar pentru o zonă turistică asta face diferența atât la alegerile oamenilor, dar și la buzunarele întreprinzătorilor. Mi-a plăcut plaja de aici, însă e pompoasă. Pe nisip se înșirau nenumărate umbreluțe din paie, măsuțe de lemn, șezlonguri și chiar un loc special amenajat pentru masaje.

Numeroși turiști au optat pentru puțină adrenalină, așa că au dat șezlongul de pe plajă pentru parapantă și au ales să facă surfing, iar acest lucru se pare că le-a făcut mare plăcere. Bineînțeles că și pe noi ne-a încântat ideea, dar am preferat totuși să privim de pe plajă.

La finalul zilei am putut spune că “Am făcut-o și pe asta!”, iar obiectivul zilei de astăzi a fost atins. Astfel a trecut o altă zi petrecută alături de o companie plăcută, Gabriela.

Claudia-Elena Lupu

Povestea Baltata

Mare, soare, distracţie, agitaţie. Toate bune şi frumoase. Dar până şi de prea mult bine se plictiseşte omul la un moment dat. Şi cum ne place diversitatea, iar în Bulgaria am tot dat de ea până acum, ne-am gândit că ar fi frumos să păstrăm ritmul şi să vânăm următorul obiectiv.

Noi auziserăm de o anume Rezervaţie Baltata, pe care se presupunea că o găsim la Albena. Aşa că, tipic turiştilor, ne-am pus pe întrebat în stânga şi-n dreapta, în speranţa obţinerii unor indicaţii. Primul răspuns a fost un dat din umeri plin de incertitudine: “Baltata?! Rezervaţie?! Nu… Nu ştim. “ Curios lucru, ne-am zis, oare nu pronunţăm noi bine? Nu ne-am lăsat descurajate, ci am ochit un alt localnic, adaugând de această dată un strop de culoare gesticulară: “Rezervaţia Baltata…? Bal-ta-ta…?” Acelaşi răspuns negativ ne-a rănit auzul. Măi să fie, pai dacă oamenii locului nu ştiu de un loc aşa important precum o rezervaţie naturală, înseamnă că nu există. Cum altfel s-ar putea explica?!

Căldura moleşitoare începea să ne sufoce optimismul, făcând din gândul plecării acasă cea mai tentantă opţiune. Niciun indicator, niciun alt turist care să pară a căuta acelaşi loc, niciun localnic care să ştie despre ce vorbim; deja ne simţeam ca nişte spiriduşi căutând comoara de la capătul curcubeului. Treceam alene pe stradă cu o voinţă sfârşită, făcându-ne datoria de a încheia cum se cuvine căutarea, ca să plecăm acasă resemnate. Când, în loc de capătul curcubeului, am dat de capătul unei poteci, iar în loc de spiriduşi, am început să ne simţim ca Alice în Ţara Minunilor.

Continuă să citești Povestea Baltata

Jurnal de călătorie şi fotografii cu Claudia şi Gabriela în Bulgaria

Gabriela Tăbăcaru şi Claudia Elena Lupu au fost pe litoralul bulgăresc şi ne-au trimis de acolo superbe fotografii şi câteva impresii de călătorie, scrise într-un stil personal şi cu un aer tineresc:

Continuă să citești Jurnal de călătorie şi fotografii cu Claudia şi Gabriela în Bulgaria

Albena – punct ochit, punct lovit!

Pofta vine mâncând și nu mult a durat până să ni se facă, din nou, foame de… nou! Ciulind graţios urechiuşele la conversaţiile turiştilor din jur, am „pescuit” vestea că doar 8 km ne despart de o plajă modernă, demnă de niste domnişoare ca noi.

Ce să facem, ce să facem…?! Bineînţeles, bagajele! În 5 minute (dar acelea specifice fetelor) am reuşit să pregătim tot şi să ne grăbim spre staţia de autobuz. Arşiţa clocotitoare ne-a transformat rapid într-o ţintă uşoară pentru taximentrişti, fiind şi noi „pescuite” la rândul nostru de irezistibilul aer condiţionat al unui taxi. Astfel, am început aventura cu un drum liniştitor şi răcoros, privind cu inters peisajul ce ni se dezvăluia înainte. Plajă în partea stângă, stânci şi pădure în partea dreaptă – părea ca muntele şi marea se ţin de mână, îmbinându-se spre a crea peisajul perfect. Dar perfecţiune aveam să întâlnim mai târziu, când, privind în zare, ne oprim cu ochii asupra a ceea ce părea un frumos miraj – plaja din Albena. Un „wow” a crăpat liniştea drumului, deşteptându-ne parcă dintr-o leneşă visare. Acum visul era aievea şi astepta să-l ajungem.

Continuă să citești Albena – punct ochit, punct lovit!