Arhive Botosani - Revista EduSoft

Centrul istoric al Botoșaniului, una dintre bijuteriile arhitecturale puțin cunoscute ale României

Centrul Istoric al municipiului Botoşani este una dintre bogățiile arhitecturale și culturale ale României. Istoria sa este însă una extrem de zbuciumată. Pe 3 iunie 1887, un incendiu devastator pornit de la un grajd a mistuit peste 450 de case, lăsând 1.500 de familii fără adăpost.

FOTO Bogdan Pătruț

“Arareori s-a vedzut un incendiu mai înfiorător, un dezastru mai îngrozitor. Pornit de la extremitatea partei nordice a oraşului, din un grajdu, a lipit de nisce case-baratce, un timp prea scurt a cuprins toată partea nord-estică, întinzându-se cu o furoe înspăimântătoare.

FOTO Bogdan Pătruț

În timp de 6 ore sute de case au fost consumate de flăcări, reduse-n cenuşă. Vântul ce sufla de la nord spre sud-est cu multă vehemenţă, ridica în adevărate cicloane flăcările, transporta acoperimintele aprinse la mari distanţe şi distribuia focul asupra oraşului cu un capriciu iumitoriu. În timp de 2 ore strade întregi au fost reduse-n ruine”, se menționa într-un ziar local din acea perioadă.

FOTO Bogdan Pătruț

Localnicii s-au luptat zadarnic cu focul. Abia după trei zile o ploaie a stins incendiul de proporții, iar casele din zonă au fost reconstruite din cărămidă după zece ani, ca să fie mai rezistente.

Centrul Istoric al Botoşaniului nu a prezentat interes nici în perioada comunistă, nici mulți ani după Revoluție. Abia în 2011 a fost finalizat un proiect în valoare de 7,6 milioane de euro, prin care au fost reabilitate 18 clădiri declarate monumente istorice din zonă.

FOTO Bogdan Pătruț

Multe din cele 60 de clădiri din Centrul Istoric au fost revendicate și câștigate în instanță de rudele foștilor proprietari, devenind astfel proprietăți private. Oamenii de cultură vor acum să redea frumusețea de odinioară a Centrului Istoric, ale căror clădiri au o arhitectură unică.

FOTO Bogdan Pătruț

De altfel, zona face parte dintre cele 20 de centre de oraşe din România protejate prin Legea nr 5/2000 şi este singurul oraş din Moldova care are un asemenea areal, ce trebuie protejat.

Oamenii de cultură şi autorităţile locale se luptă în prezent să reabiliteze Centrul Istoric al Botoșaniului şi din punct de vedere cultural, dar pentru asta este nevoie ca toate clădirile să fie reabilitate.

Botoșani – o motivație de călătorie

În România, chiar dacă dezvoltarea ramurii turistice nu este o prioritate, totuși există anumite locuri pe plaiurile mioritice, care atrag vizitatori atât din țară, cât și de peste hotare. Am aruncat o privire pe hartă și m-am oprit, pentru câteva clipe, la Botoșani. Situat în Nordul Moldovei, județul Botoșani este atestat în filele de istorie ca fiind, un târg înfloritor situat la intersecția celor mai importante drumuri comerciale. Totodată, târgul de odinioară a crescut în importanță și datorită meșteșugului, o îndeletnicire răspândită în N-E țării.

Odată ajuns aici poți să te aventurezi pe urmele pașilor eminescieni, pe aleile Parcului ,,Mihai Eminescu”. Datând de la 1869, parcul este renumit datorită vizitelor dese pe care le făcea Mihai Eminescu. Soclurile diferitelor personalități ale istoriei neamului românesc îți veghează pașii pe aleile vechi, către lacul din centrul parcului. Locul este apreciat pentru încărcătura culturală, dar și pentru plimbările relaxante. Continuă să citești Botoșani – o motivație de călătorie

Alexandru Graur

Alexandru Graur (1900-1988; n. Botoşani) a fost un lingvist român, de origine evreiască, profesor universitar la Bucureşti, academician. A fost președinte al Societății de Studii Clasice (1958-1988) şi redactor responsabil al „Dicţionarului limbii române”, serie nouă.

Alexandru Graur a avut studii în domeniul lingvisticii („Studii de lingvistică generală”), foneticii, gramaticii („Studii de gramatică”, „Gramatica limbii române”), lexicologiei („Les consonnes geminees en latin”, „Încercare asupra fondului principal lexical al limbii române”, „Tendinţele actuale ale limbii române”), onomasticii („Nume de persoane”, „Nume de locuri”).

De asemenea, Alexandru Graur a publicat o serie de lucrări de cultivare a limbii, cum ar fi „Lingvistica pe înţelesul tuturor”, „Mic tratat de ortografie”, sau „Capcanele limbii române”.

Pentru activitatea sa deosebită, Alexandru Graur a primit calitatea de membru al Societății de Lingvistică din Paris (1921), apoi membru corespondent (din 1948) și membru titular al Academiei Române (din 1955), Premiul Bibesco al Societății de Lingvistică din Paris (1932, 1936), Premiul de Stat (1954) şi titlul de Om de știință emerit (1964).