Adie vântul. Nu e zefirul primăverii, nici briza mării… O răcoare parfumată se leagănă în frunze, foșnind un cântec de amintire. Mi se plimbă printre gene imagini pictate în alb și negru, derulând filmul unor generații trecute în apusul vieții. Ei sunt străbunicii… bunicii… carul cu boi, coșurile din nuiele împletite, care gem sub povara strugurilor. Mânecile suflecate ale unor brațe muncite șterg perle de sudoare de pe frunți. Se prelinge neașteptat zeama dulce a unei boabe, spălând truda palmelor ce o culeg. E un soare domol, dar apasă creștetele trupurilor ghemuite sub butuci. Eu sunt copil. Și privesc de pe iarbă. Se mai ivesc de prin vie cizmele prăfuite ale bunicului care se grăbește să adape boii. Ochi îngânați de oboseală zâmbesc spre mine, grăind bunătate părintească.
Eu număr norii. Aștept să treacă timpul. Visez la mustul ce are sa curgă în căni. Iar ei trudesc. Dar nu se vaită. Ci privesc cerul, cu inimile înălțate spre Dumnezeu, cântând laude de mulțumire. Căci via trăiește și lăcrimează de poamă multă. Îmi mângâie chipul lumina zilei de toamnă, în aer se respiră prosperitate. Îmi umplu plămânii de parfum de tămâioasă. Tămâioasa… ce strugure aromat, ce rod dulce! M-așez și eu la umbra butucului, să-i simt mireasma – răsfăț domnesc dăruit de Cel de Sus. Cu ochii închiși, mă fura magia somnului, căci liberă sunt pe lume, cu sufletul curat și cu mintea crudă, neatinsă de griji de oameni mari. Mă acopăr c-un batic, să mă feresc de zumzetul albinelor. Trudesc și ele cum trudesc și ei, bătrânii mei…
Astăzi vom aborda un subiect de o largă importanță atât pentru domni, cât și pentru doamne. Băutura lui Bachus ocupă în viețile noastre un rol foarte important, fiindu-ne tovarășă pe tot parcursul vieții. Da, dacă stăm și ne gândim, vinul este cel care ne însoțește în fiecare moment (de bun augur sau mai puțin) al vieții noastre. Să o luăm în ordine ascendentă. Vestea unui nou membru al familiei este sărbătorită cu un vin ales. După doar nouă luni, își face apariția prichindelul ceea ce presupune un nou motiv de a deschide o altă sticlă cu vin. Zilele onomastice nu sunt nici ele de neglijat, iar majoratul chiar presupune un motiv de a deschide nu una, ci chiar mai multe sticle. Trecerea Bacalaureatului, intrarea la facultate, anii de studenție și absolvirea sunt momente prielnice pentru aburii unui vin de calitate.