Arhive biografie - Revista EduSoft

Henrik Ibsen și drama de idei

Henrik Ibsen (n. 20 martie 1828 – d. 23 mai 1906) este catalogat ca cel mai important autor în literatura norvegiană și unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai literaturii universale. Abordarea sa inedită în dramaturgie va deveni un punct de referință în literatura mondială.

Situația financiară a familiei s-a înrăutățit după nașterea lui Ibsen, iar depresia care i-a cuprins pe cei doi părinți îl va determina pe Ibsen să se avânte în forfota vieții la vârsta de 15 ani. Devine ucenicul unui farmacist și începe să scrie scurte povestiri. În 1849 publică prima sa operă, drama Catilina, a cărei versificație a fost influențată de stilul shakespearian. În 1862 publică Comedia iubirii (Kjærlighedens Komedie), o înfățișare satirică a căsătoriei. Reprezentările celor două piese nu au fost apreciate de public, Ibsen hotărând să se autoexileze în Italia și în Germania. Piesele scrise departe de locurile natale i-au conturat imaginea unui renumit și controversat dramaturg. Continuă să citești Henrik Ibsen și drama de idei

Adam Mickiewicz

Adam Mickiewicz este considerat primul din elita romantică din Polonia. Născut în Lituania, la Zaosie, la 24 decembrie 1798 își va dezvolta înclinațiile artistice ascultând poveștile mamei, Barbara Majewska și pe ale slujitorilor casei. Aceste povești ale copilăriei vor avea mai târziu un ecou în principiile literare ale scriitorului, în afinitatea lui față de creațiile folclorice.

În timp ce mama era casnică și se ocupa de educarea celor cinci copii, tatăl, Mikołaj Mickiewicz, profesa avocatura la Nowogródek. Pentru început, Mickiewicz va deprinde tainele învățăturii cu profesori particulari, ulterior va urma cursurile gimnaziului din Nowogródek. În 1812 moare tatăl scriitorului, iar acest eveniment marcant îl va obliga să învestească eforturi în plus pentru a-și putea continua învățătura.

După absolvirea gimnaziului se înscrie la Universitatea din Wilno, unde obține o bursă, având obligația ca după finalizarea studiilor, să profeseze timp de șase luni în învățământ. Cei patru ani petrecuți în cadrul acestei universități, îi vor marca personalitatea, devenind dintr-un tânăr modest, provincialist, un tânăr intelectual, încrezător în propriile idei, deținând un nivel intelectual de tip occidental. Continuă să citești Adam Mickiewicz

Mircea Eliade – un istoric al religiilor de importanță mondială

Mircea Eliade (n. 13 martie 1907 , Bucureşti – d, 22 aprilie 1986, Chicago) este unul dintre cei mai importanți istorici literari ai culturii românești și nu numai. Eliade a ocupat funcția de profesor la universitatea din Chicago începând din 1957, fiind titular al catedrei de istoria religiilor şi a devenit din 1966 cetăţean american, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor.

Mircea Eliade este autorul a 30 de volume ştiinţifice, opere literare şi eseuri filozofice, care au fost traduse în 18 limbi. A fost numit post – mortem membru al Academiei Române, în 1990.

Fiul lui Gheorghe Eliade şi al Jeanei Eliade, s-a născut la Bucureşti, unde după şcoala primară urmează studiile liceale la Colegiul Spiru Haret, învăţând alături de Arsavir Acterian, Haig Acterian, Petre Viforeanu, Constantin Noica şi Barbu Brezianu. Continuă să citești Mircea Eliade – un istoric al religiilor de importanță mondială

Emil Cioran – ,,Omul este cel mai scurt drum între viață și moarte!”

Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari, Sibiu – d. 20 iunie 1995, Paris) se numără printre cei mai de seamă filozofi și scriitori români, fiind cel care a adus în atenția cititorilor, gândurile și sentimentele sale traversate de problematica morții și a inutilității.

S-a născut într-o familie respectabilă în acele vremuri, tatăl, Emilian Cioran a ocupat funcția de protopop ortodox și consilier al Mitropoliei Sibiului, iar mama sa, Elvira Cioran își avea originile în pătura nobilimii transilvănene.

După ce finalizează studiile la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu, optează pentru, la vârsta de 17 ani, pentru studiile de filozofie din cadrul Universității din București. Aici, alături de Constantin Noica și Mircea Eliade, i-a avut ca mentori pe Tudor Vianu și Nae Ionescu. A fost atras de lucrările filozofilor germani Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer și Friedrich Nietzsche, iar datorită faptului că stăpânea limba germană a reușit să studieze operele acestora în original. Continuă să citești Emil Cioran – ,,Omul este cel mai scurt drum între viață și moarte!”

Aspecte memorabile – Bernard Shaw

George Bernard Shaw (n. 26 iulie 1856 – d. 2 noiembrie 1950), considerat unul dintre cei mai iluștri dramaturgi ai literaturii engleze, după William Shakespeare, s-a afirmat ca dramaturg, critic literar și publicist. Născut în Irlanda într-o familie modestă, Shaw pleacă la Londra în 1876, urmărind o carieră în literatură și publicistică. Se implică în viața politică, scriind articole ironizatoare pe teme sociale și politice, iar în 1844 înființează Fabian Sociey (Societatea Fabienilor). Tot în același an publică Un socialist individualist, iar în următorii ani va publica romanele Profesiunea lui Cashel Byron, Dragoste printre artiști. Continuă să citești Aspecte memorabile – Bernard Shaw

Dramaturgia rusă și Anton Cehov

Anton Pavlovici Cehov (n. 17 ianuarie 1860 – d. 29 ianuarie 1904), originar din Rusia, a conturat viața societății rusești prin reprezentările sale artistice pline de însuflețire și de optimism. Abordarea sa artistică plurivalentă i-a adus un rol important, atât în dramaturgia universală, cât și în nuvelistică, fiind cel care a deschis noi direcții prin viziunea sa inovatoare. Personalitate modestă, a considerat că opera lui nu va dăinui în timp, însă a conștientizat că scrierile lui stau la temelia unei autentice abordări literare.

În primii ani de studiu, nu era un elev eminent, dar se făcea remarcat și apreciat grație firii sale joviale. Primul contact cu scena l-a avut în adolescență, în calitate de actor amator în diferite spectacole. Din acea perioadă i-a încolțit aspirația ca piesele lui să fie montate și interpretate pe importante scene naționale și internaționale. De la autor de anecdote și ziarist s-a îndreptat către nuvele și drame cu un puternic impact asupra publicului și criticii vremii. Continuă să citești Dramaturgia rusă și Anton Cehov

Eugen Ionescu – aspecte biografice

Eugen Ionescu (fr. Eugène Ionesco), protagonist al teatrului absurdului, s-a născut pe 26 noiembrie 1909, la Slatina, în județul Olt (în nenumărate rânduri menționa că este născut în 1912, an al trecerii în neființă a lui I. L. Caragiale).

Pe când avea doar doi ani, familia părăsește România și se stabilește la Paris. Franța va deveni leagănul copilăriei lui Ionescu alături de mama sa, Marie – Thérèse și de sora Marilina. Tatăl îi părăsește în 1916 (momentul intrării României în război), pentru a se întoarce în România și a se înrola în armată. Viitorul scriitor va avea o relație specială cu mama sa, declarând în nenumărate rânduri: Mama, care m-a crescut, era de-o incredibilă tandreţe şi plină de umor, în ciuda faptului că unul dintre copii îi murise la o vârstă fragedă şi că fusese abandonată – după cum am povestit adesea – de soţul ei ce a lăsat-o singură în marele Paris. Continuă să citești Eugen Ionescu – aspecte biografice