Harap-Alb: lupta binelui împotriva răului

Povestea-lui-Harap-Alb-3
Harap-Alb, Sura aici

Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă se încadrează în caracteristicile basmului cult, fiind publicat în 1877, în revista Convorbiri Literare.

Basmul cult este o specie narativă a cărei structură  urmează o serie de stereotipuri. Astfel, se urmărește construcția subiectului structura narativă și construcția personajelor. În basmul cult protagoniștii sunt posesorii unor valori simbolice universale, care iau parte la o acțiune cu un caracter fabulos. Personajele participante sunt martore și părtașe la traseul maturizării eroului.

Tema basmului este una arhicunoscută, lupta binelui împotriva răului, conturându-se prin prisma unei acțiuni simple, ce se desfășoară linear prin înlănțuire. Întreaga acțiune a basmului se supune unui model structural în concordanță cu momentele subiectului după cum urmează: o situație inițială de echilibru (expozițiunea), o întâmplare sau o serie de întâmplări care dereglează echilibrul inițial (intriga), trecerea probelor (desfășurarea acțiunii), acțiunea reparatorie (punctul culminant) și refacerea echilibrului și răsplătirea eroului (deznodământul).  Continuă să citești Harap-Alb: lupta binelui împotriva răului

Și iarăși iarnă-n calendar va fi…

 ,,Totu-i alb în jur cât vezi
Noi podoabe pomii-ncarcă.

Și vibrează sub zăpezi,

Satele-adormite parcă…” (Nicolae Labiș)

fata, zapadaE sfârșit de noiembrie, sfârșit de doruri… Și e un nou început, de voie bună și de căldură în suflet. În curând, zâna iarnă ne va bate la ușă, iar primul ei semnal cum că e pe aproape a ajuns cu succes, pe meleagurile noastre: a nins. În curând, își va intra în drepturi și va aduce cu sine miros de sărbători și bucurie sfântă.

Și dacă tot a nins, e timpul să privim în suflet, să ne facem curățenie, să eliminăm tot ceea ce ne aduce nostalgie și să lăsăm în urmă tot ceea ce a plecat pentru totdeauna. E timpul să mai plângem ultima dată și apoi să lăsăm frumusețea iernii să ne pătrundă în sufletul curat și gata de sărbătoare.

În casă e forfotă, dar călduț și bine, iar afară se ține un dans ritmat, e un dans neobișnuit – dansul fulgilor de nea. Ei vin de departe, se rotesc prin văzduh, se învârt și ajung, într-un final, la ultima destinație: acasă, pe pământ, jos.

Continuă să citești Și iarăși iarnă-n calendar va fi…