Arhive Bacau - Pagina 2 din 7

O experiență turistică de neuitat – Podu’ cu Lanțuri, Bacău

Uneori te plictisești să faci popasuri la hotelurile contemporane în care vrei doar să ajungi mai repede în cameră, să te arunci pe pat și să te scufunzi într-un somn adânc. Câteodată vrei ca pauza de la drum sau vacanța ta să fie cât mai educativă, interesantă și de neuitat.

Complexul hotelier „Podu’ cu lanțuri” îți va satisface așteptările și te va asigura cu o dorință de întoarcere. Acesta se află la ieșirea din Bacău, spre Piatra Neamț, și este un han medieval care te va surprinde chiar și cu cele mai mici detalii. Dacă ești un iubitor al stilului gotic, te afli exact unde trebuie, întrucât hotelul este construit în acest stil, se găsește chiar și o frescă cu imagini din perioada medievală, aceasta fiind pictată de Horia Ghelu. Mai mult decât atât, restaurantul și meniul sunt absolut extraordinare! Imaginează-ți să guști feluri de mâncare servite cu 500 de ani în urmă! Borșul de hasmatuchi, tocineii serviți cu smântână sau berbecuții la rotișor. Cine ar avea curajul să refuze un astfel de prânz?

Continuă să citești O experiență turistică de neuitat – Podu’ cu Lanțuri, Bacău

Arta lui Gheorghe Zărnescu – balsam pentru suflet

Eu am învățat să nu renunț la artă, să continuu să o explorez și să o savurez. Am învățat-o și pe ea să mă hrănească, să-mi asigure existența cu toate cele necesare și să mă și alinte, din când în când, ca să mă simt iubită.

Deja de câțiva ani încoace caut cu îndârjire oameni care să mă inspire și să-mi mențină vie speranța că arta nu a murit. Că mai există artiști care-și caută muza, care abia așteaptă se termine o lucrare și să o înceapă pe cealaltă. Și nu-mi ajunge doar unul. Vreau să cunosc mulți astfel de artiști, să mă conving că există o rețea ascunsă-n lumea asta de care știu doar ei. Și comunică între dânșii, telepatic, precum delfinii. Că există o conexiune. Și tare vreau să pătrund în rețeaua asta și să fac parte din ea.

Ieri am cunoscut un astfel de om dintr-o astfel de rețea: Gheorghe Zărnescu, sculptor, dar și pictor. Este absolvent al Universității Naționale de Arte din București, în prezent activând la Bacău, ca artist plastic, dar și profesor la Colegiul Național de Artă „George Apostu” din urbea lui Bacovia. Artistul consideră că ar fi mult prea trist dacă s-ar limita doar la sculptură, de aceea se orientează și spre pictură și artă fotografică. Dacă există potențial, nu trebuie inhibat, ci stimulat și crescut.

Continuă să citești Arta lui Gheorghe Zărnescu – balsam pentru suflet

Amintiri cu Dany Madlen

Arta se naşte din iubire, este lecţia pe care Gheorghe Zărnescu ne-a împărtăşit-o vineri, 5 mai, printr-o expoziţie de suflet organizată în memoria soţiei sale, marea artistă Dany Madlen.

Galeria ,,Frunzetti”din Bacău a devenit pentru o zi, locul magic şi fascinant care a făcut posibilă întâlnirea emoţionantă cu Dany Madlen, cu opera şi arta celebrei creatoare. Păşind sfios în sala destinată întâlnirii, invitaţii au putut simţi vibraţia exponatelor ce pregăteau cu nerăbdare prezentarea unei poveşti inedite despre ,,Lumina” salvatoare din ochii cufundaţi în întuneric ai unui artist. În deschiderea evenimentului una dintre personalităţile de seamă ale oraşului Bacău, artistul Gheorghe Zărnescu, profesor la Colegiul Naţional de Artă ,,George Apostu” a susţinut un scurt discurs impresionant alături de criticul de artă Iulian Bucur, referitor la amintirile preţioase ce o înfăţişează pe artistă în orice realizare măreaţă.

Continuă să citești Amintiri cu Dany Madlen

Un secol al memoriei. Literatură şi conştiinţă comunitară în epoca romantică

Un secol al memoriei. Literatură şi conştiinţă comunitară în epoca romantică este noul volum ce a prins viaţă, miercuri 26 aprilie 2017, în cadrul programului Conferinţele Bibliotecii, susţinut de Biblioteca Judeţeană Costache Sturdza din Bacău.

Iubitorii de lectură au avut ocazia să cunoască una dintre personalităţile de seamă ale culturii şi literaturii noastre contemporane, şi anume Doris Mironescu, critic şi lector universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza”, ce a semnat noua carte dedicată literaturii române, la Editura Universităţii ,,Alexandru Ioan Cuza”din Iaşi.

Continuă să citești Un secol al memoriei. Literatură şi conştiinţă comunitară în epoca romantică

Casele Vestali și Florița, două monumente istorice ale Bacăului de actualitate

Istoria este o carte de identitate, de care umanitatea are nevoie impetuos de ea. A conserva ceea ce înaintașii ne-au lăsat ca mărturie a originilor noastre este o dovadă de apreciere față de ei și o obligație față de cei ce vor urma. Fiecare popor își apără identitatea de neam așa cum știe mai bine. Este un legământ nescris între trecut, prezent și viitor. Pe de o parte stau scrise catastifele istoriei gravate cu sudoarea si sangle inaintasilor, pe de altă pare veghează ca o carte deschisă clădiri ce fac parte din patrimoniul național. Pereții gravați cu amintiri și fapte de interes național.

Continuă să citești Casele Vestali și Florița, două monumente istorice ale Bacăului de actualitate

Marian Rusu – bursier la Google

Oricine are voință și curaj poate să realizeze ceea ce își dorește. Un exemplu bun atașat definiției de mai sus este cazul lui Marian Rusu, student în anul III la Informatică, în Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău.

El este unul dintre studenții cu dizabilități (probleme cu ochii), care a ajuns să lucreze pentru Google după ce a aflat de la unul din colegii săi de liceu de înscrierile și de preselecțiile organizate de aceștia.

„In anul I de facultate am fost informat de către un coleg de liceu de programul Google EMEA Scholarship for Students with Disabilities prin care Google încearcă să ajute, oferind o bursă în valoare de 7000 EURO studenților cu adevărat pasionați de informatică în ciudă dizabilității lor”, a declarat Marian Rusu.

Continuă să citești Marian Rusu – bursier la Google

Scena – al doilea „acasă”

Dorința de dezvoltare și remarcare într-un anumit domeniu face ca fiecare om să aibă un model de urmat, o muza despre care va zice: „așa vreau să devin!”.

În urmă cu patru ani am facut și eu, la rândul meu, cunoștință cu cea care urma să-mi devină model, îndrumatoare în tărâmul minuțios al muzicii. Cea care m-a sfătuit cu unele dintre cele mai prețioase gânduri și care m-a învățat, cu toată caldura, micile taine pentru a ajunge la inimile oamenilor, ascultătorilor noștri. Este vorba despre Mihaela Iordache-Farcaș – o prezență mereu impunătoare pe marile scene, o voce cu o rezonanță puternică, ce duce mai departe frumusețea folclorului autentic românesc, atât prin repertoriul mereu bine ales, cât și prin apariția impecabilă în portul popular tradițional. Este modelul meu, atât ca om, cât și ca suflet dedicat scenei și cântecului.

Continuă să citești Scena – al doilea „acasă”

Miez de natură în inima orașului

Un început de toamnă cu miros de răcoare, parcul udat cu lacrimi de ploaie ce se preling în jos pe frunze, natura veștedă ce plânge a amorțire… Fereastra oglindește cerul gri, rezistând cumva sub greutatea norilor. Degetele mi se încleștează pe o carte, iar ochii fug de monotonie, cercetând decorul. Zăresc un început de coridor îngust, ce se pierde după o cotitură în bibliotecă. Mă desprind de atingerea foilor îngălbenite și iau urma treptelor ce mă poartă în sus, pe marginea unui perete viu pictat. Parcă mă cuprinde o umbră de întuneric și ajung în fața unei uși închise, ce-mi prevestește finalul investigării. Un domn serios mă întâmpină, crezând că am să fiu gonită, dar vocea calmă mă îndrumă blând înainte. Înainte, unde?…

Închisă de pereții Bibliotecii Județene „Costache Sturdza” Bacău stă natura moartă, ce joacă scene din viață: Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” din Bacău. Copertine din sticlă despart publicul indiscret de misterele pădurii ce se dezvăluie puternic în vitrine. Inima codrului e smulsă și zace într-o liniște amorțită, ascultând suflarea privitorilor ce-i sorb cruzimea nealterată. Se zbate moartea în imagini vii, multe trupuri înghețate dansând cu foc mirajul vieții. Vâltoarea prădătorilor stă suspendată în aer, fixând tăria naturii în însăși elementele ei. Uliul a pus gheara pe ființa lașă, rozătoarea se ascunde în scorbură, un vultur domină de pe creasta semeață, iar vrabia zboară în libertate naivă. Un șarpe se târăște în veșnicie sub frunza uscată… Răsună codri de încleștarea cerbilor ce se izbesc cu tăria coarnelor!

Continuă să citești Miez de natură în inima orașului