Arhive artist - Revista EduSoft

Artistul român care a impresionat prin forță și expresivitate. A lucrat în piatră și bronz statuile lui Ion Creangă, Mihail Sadoveanu și Nicolae Iorga

După ce a absolvit școala primară din satul natal, Iftimie Bârleanu a urmat cursurile Școlii de arte și meserii din Câmpulung Moldovenesc între anii 1929-1934, secția sculptură în lemn, sub îndrumarea sculptorului Ion Pâșlea (1869-1952). A urmat apoi cursurile Academiei de Arte Frumoase din Iași, cu sculptorul Ion Irimescu, ale cărei cursuri le-a absolvit în anul 1945.

FOTO ro.wikipedia.org Bustul lui Avraham Goldfaden din Iaşi

După absolvirea Academiei în 1945, a lucrat ca șef de lucrări și profesor la Institutul de Arte Plastice din Iași, îndeplinind și alte diferite funcții. A fost membru al Uniunii Artiștilor Plastici (UAP), președinte al UAP Filiala Iași și vicepreședinte al Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Socialistă România.

Continuă să citești Artistul român care a impresionat prin forță și expresivitate. A lucrat în piatră și bronz statuile lui Ion Creangă, Mihail Sadoveanu și Nicolae Iorga

Arta astăzi. Puncte de vedere

Arta zilelor noastre are o largă întindere, este o zonă în care se îmbină mai multe discipline. Arta contemporană are un pronunţat caracter interdisciplinar şi chiar intercultural, prin faptul că a fi conectat la ce se întâmplă în lume este azi doar e chestiune de alegere şi de timp liber. Dacă vrei, poţi cu uşurinţă afla ce se întâmplă nou în artă şi ce se expune. Arta de azi este predominant digitală: grafică digitală, pictură digitală, artă video, performance-uri care utilizează echipament digital… totul pare mijlocit de zona digitalului, totul e procesat şi oarecum retuşat digital înainte de a fi prezentat, ori cel puţin asta întâlnim cel mai des azi. Marea majoritate a tinerilor artişti se îndepărtează treptat de modurile de reprezentare tradiţionale.

Mulţi nu-şi mai alocă timpul necesar exersării şi însuşirii desenului clasic sau principiilor de bază legate de cromatică ori compoziţie şi din discuţiile pe care le-am purtat cu unii şi din observaţii proprii, ei par complet dezinteresaţi de lecţiile care ni le pot da istoria şi teoria artei. Aud adesea ‘’de ce sa învăţ istoria?’’, ‘’Ce să iau de acolo?’’ Ori ‘’la ce-mi foloseşte mie estetica şi teoria? Pierdere de timp!’’… la astfel de întrebări sau afirmaţii raspund mereu la fel: niciun mare artist care a rămas în iatoria artei nu a avut o astfel de atitudine. Fiecare mare artist a fost un om ancorat în realitatea epocii sale şi a ştiut că o pregătire temeinică, în egală măsură practică şi teoretică, este indispensabilă.

Azi, mulţi par pierduţi, mulţi pretind că pot argument ceea ce fac, dar majoritatea nu reuşesc. De când s-a lansat principiul ceea ce contează mai mult e ideea sau aşa a vrut artistul, mulţi recurg la acest argument. Nu este totul pierdut, dar deseori te poţi simţi dezorientat sau nedumerit la o expoziţie de artă contemporană, chiar şi după ce ai vazut obiectul artistic şi ţi s-a prezentat discursul curatorial. De multe ori parcă cele două nu fuzionează. Scopul artei a fost vreodată acela de a dezorienta? Cine ar vizita o expoziţie cu scopul de a nu înţelege nimic? Au loc expoziţii pe bandă rulantă, dar câte au şi un rost?

Azi întâlnim diferite tipuri şi moduri de reprezentare artistică, de la cele tradiţionale la altele actuale. Întâlnim diferite tipuri de artă experimentală, iar unele ridică întrebarea ‘’poate fi asta artă?’’ Dar ceea ce contează în final este cum ne raportăm la tot ceea ce ni se prezintă, ce acceptăm, ce înţelegem.

Mâine – între realism şi idealism

Ce va aduce viitorul? Cum va arata lumea şi cum vom fi noi? Adesea ne punem astfel de întrebări. Cum e de aşteptat, răspunsul nu poate consta decât în ipoteze, scenarii în mai multe variante până la faptul împlinit. Ziua de mâine este o pagină albă. Mâine este, în esenţă, un mister. Mâine înseamnă vise, planuri, speranţă, incertitudine, teamă… Este un gol pe care încercăm să-l umplem, dar nu ştim cât din ce sperăm se va împlini. Este o uşă întredeschisă prin care încercăm să privim. În realitate, mâine există doar în clipa prezentă şi este acel ceva care ne face să pierdem o mare parte din viaţă fără să vedem ceea ce ar trebui uneori să conteze mai mult: prezentul. Mâine, de multe ori, ne împiedică să trăim azi şi astfel ne răpeşte din zile.

Suntem adesea întrebaţi cum vedem viitorul sau cum ne vedem în viitor. Cu ceva timp în urmă aş fi răspuns mai idealist la astfel de întrebări. Mulţi tineri vor să ajungă departe, îşi doresc să exceleze, să se impună prin puterea exemplului, să schimbe lumea, dacă se poate. Aspiraţii măreţe, planuri uneori prea mari. Adevărul este că dintre cei care îşi doresc asta, unii reuşesc şi o ştiu, alţii reuşesc dar nu vor afla, ori n-au aflat, pe când alţii continuă să viseze pentru a realiza apoi că şi-au irosit existenţa rătăcind printre vise. O astfel de constatare trebuie să fie teribilă, însă nu toţi avem o asemenea menire, deşi nu renunţăm şi poate mai avem şi impresia că înfăptuim lucruri care vor dăinui în conştiinţa unora. Nu tot ceea ce facem, uneori absolut nimic din ceea ce facem, nu contează pentru restul lumii şi nu pentru că ceva este cu mult mai bun decât altceva, ci pentru că orice selecţie este subiectivă şi corespunde gusturilor celor care fac selecţia asta.

Continuă să citești Mâine – între realism şi idealism

The Beatles – rockul scrie istorie

The Beatles reprezintă un remarcant edificiu muzical în istoria rockului ce a succedat cel de-Al Doilea Război Mondial. În mod incontestabil membrii formaţiei – John Lennon (vocal, chitară ritm), Paul McCartney (vocal, chitară bas), George Harrison (chitară solo) şi Ringo Starr (baterie) – au exercitat o influenţă colosală asupra tinerei generaţii, de la acel moment, din Anglia, SUA, dar şi în alte ţări, cele 1,1 miliarde de discuri vândute în întreaga lume servind drept mărturie în acest sens. Mai mult, în anul 2004, trupa a figurat, în cadrul revistei Rolling Stone, în topul celor o sută de artişti ce au manifestat un puternic impact în orizontul cultural-artistic din toate timpurile.

Iniţiativa formării unei trupe muzicale i-a aparţinut lui John Lennon care, în 1954, grupând o serie de amici de şcoală, creează The Quarrymen. Ulterior, în anul 1957, acesta este impresionat de o prestaţie originală a lui Paul McCartney, care reuşeşte să pătrundă astfel în formaţie. În următorul an, McCartney îl recrutează pe George Harrison, foarte cunoscut şi admirat pentru prestaţiile sale solistice la chitară.

Dar până a ajunge să deţină în 1960 acest nume, grupul de artişti a suferit o perioadă de timp mai multe schimbări. Astfel, până a fi statornicită sub emblema The Beatles, trupa a purtat anterior denumiri ca Moondogs, John And The Moondogs şi Silver Beatles. Raţionamentul denumirii sub care artiştii şi-au consolidat unicitatea constă în asocierea conceptului de insectă – beetle (idee inspirată din numele formaţiei Crickets, a lui Duddy Holly) cu cel de bătaie a măsurii – beat. Anul următor, decembrie 1961, îl aduce ca impresar pe Brian Epstein. Continuă să citești The Beatles – rockul scrie istorie

Nicolae Grigorescu – maestrul culorilor

Nicolae Grigorescu (n. 15 mai 1838, Pitaru, jud. Dâmbovița – d. 21 iulie 1907, Câmpina) este unul dintre cei mai de seamă pictori ai culturii române, numărându-se printre primii fondatori ai picturii române moderne. Din aceeași categorie fac pate Ion Andreescu și Ștefan Luchian. La începutul secolului al XX-lea tânăra generație de artiști se afla într-o continuă căutare de identificare și de aducere la lumină adevăratele valori ale neamului românesc.

Cel de-al șaselea fiu al lui Ion și al Ruxandrei Grigorescu s-a născut în satul Pitaru, județul Dâmbovița. La vârsta de șapte ani rămâne orfan de tată și se mută împreuna cu mama și frații săi la București, într-o locuință a mătușii sale. De la o vârstă fragedă intră în atelierele de ucenicie ale pictorului Anton Chladek și începe să picteze icoane pentru mănăstirea Zamfira din județul Prahova și pentru bisericile din Băicoi. Continuă să citești Nicolae Grigorescu – maestrul culorilor

Interviu cu Carmen Poenaru: „Rezonanța culorii” în viață și în artă

Carmen Poenaru este o artistă desăvârșită, a cărei activitate este dificil de cuprins într-o scurtă și umilă introducere. Dumneaei este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România, a Asociației Europene a Artiștilor, a Clubului UNESCO și a Asociației Femeilor Creatoare în Arta Plastică din România. Creațiile sale au recunoaștere internațională. Activitățile sale artistice, desfășurate în țări precum: Elveția, Finlanda, SUA, Franța, Italia, Spania, Grecia, Norvegia, Republica Moldova, Germania și Australia sunt o dovadă clară a aprecierii pe care artista a reușit să o obțină printr-o muncă extraordinară. Pe lângă pictură, minunata artistă inovează cu spiritul său liber designul vestimentar și arta decorativă.

Căldura, lumina și efervescența caracteristică creațiilor sale reflectă întocmai complexitatea personalității artistei noastre contemporane. Răspunzând la câteva simple întrebări, pictorul Carmen Poenaru ne introduce în universul său artistic, unde realitatea Indiei și cea a experiențelor personale este transfigurată în ceea ce noi numim „artă abstractă”.

A:Cum s-a format acest devotament față de pictură, față de artă. Este ceva înnăscut sau a fost insuflat de altcineva? Puteți să ne spuneți dacă a fost cineva care a avut influență asupra dumneavoastră?

Continuă să citești Interviu cu Carmen Poenaru: „Rezonanța culorii” în viață și în artă

Zilele Centrului de Cultură ”George Apostu” ne-au oferit ”Spectacolul Lumii, Spectacolul Cărții”

Toamna e anotimpul dărniciei, e perioada în care deschidem lada cu zestre și mai punem câte ceva de preț acolo. În această toamnă caldă și multicoloră cum n-a mai fost vreodată, Centrul de Cultură ”George Apostu” din Bacău a deschis lădița cu bogății culturale de neprețuit și a așezat acolo 25 de ani de la înființare.

Cum marile sărbători țin nu mai puțin de 3 zile, la ceas aniversar, Centrul de Cultură ”George Apostu ” și-a cântat sărbătoarea în perioada 14 – 17 octombrie 2015.

La această sărbătoare aniversară au participat mai mulți oameni de cultură, oficialități locale și județene, academicieni, dar și mulți oaspeți din Republica Moldova, care păstrează cultura la loc de cinste în Casa Mare a sufletului.

teatrul_bacovia — Teatrul Bacovia, Bacău

În cadrul evenimentului au avut loc mai multe decernări de diplome și insigne oamenilor de cultură, dar, ce e mai frumos se oferă la sfârșit, astfel, pentru a încununa opera, penultima seară a evenimentului a culminat cu un spectacol de teatru extraordinar.

Gazda spectacolului ”Spectacolul cărții, Spectacolul lumii” a fost Teatrul Municipal ”George Bacovia”, pe scena căruia s-a jucat acest spectacol imaginat și realizat de Geo Popa, directorul și tatăl spiritual al centrului „George Apostu”. Geo Popa a jucat în piesa de teatru împreună cu: Amir Keidarkhoda, Gheorghi Iorga, Constantin Dram și elevii Secției de coregrafie de la Colegiul Național de Artă „George Apostu” din Bacău, prof. coregraf Simona Baicu.

Astfel, pe scenă au defilat pline de grație, roadele și talentele acestui Centru de Cultură plin de istorie și tradiție culturală.

Continuă să citești Zilele Centrului de Cultură ”George Apostu” ne-au oferit ”Spectacolul Lumii, Spectacolul Cărții”

Dany Madlen Zărnescu – artista ce pictează catrințele veșniciei

Îndulcită cu arome de amintiri, întâlnirea de sâmbătă, 10 octombrie 2015, dedicată lansării albumului, Dany Madlen Zărnescu și comemorării marii artiste, ne-a făcut să trăim eternitatea croită din chip angelic de femeie.

Câteva ore de amintiri tainice ne-au pus față în față cu sufletul cald, care se ascunde sfios în tablourile ce parcă au prevestit întunericul.

De pe buzele tuturor, rude, prieteni, împătimiți de artă, se desprind ușor și se înalță spre cer, fărâme de amintiri, fărâme de suflet și păreri de rău.

Atunci când vocile celor care i-au cunoscut talentul s-au stins ușor, tablourile brodate cu negrul existenței noastre efemere, au început să strige în surdină.

Continuă să citești Dany Madlen Zărnescu – artista ce pictează catrințele veșniciei