Arhive arte plastice - Revista EduSoft

Cultura, managementul cultural şi piaţa de artă

Evoluţia managementului în cultură

Managementul cultural este ştiinţa privind organizarea activităţilor culturale. Pentru a înţelege mai bine această disciplină trebuie să ne întrebăm mai întâi ce este cultura, care este obiectul managementului cultural, care sunt obiectivele managementului cultural, cine este managerul cultural şi care sunt componentele managementului cultural.

Despre cultură, unii antropologi consideră că este un comportament social, alţii o consideră doar o abstracţie a comportamentului, iar pentru alţii, cultura există doar în mintea noastră. Una dintre primele definiţii ale culturii sună astfel: cultura este acel întreg complex ce include cunoaşterea, credinţa, arta, morala, şi alte abilităţi şi deprinderi dobândite de om ca membru al societăţii.[1] Din perioada Renaşterii încoace, problema culturii, formele, valorile şi istoria ei, i-a preocupat deopotrivă pe intelectuali. Au existat, fireşte, crize periodice ale culturii atunci când autori sau critici au fost martori la decadenţa unui stil sau a unei perioade.[2] Cultura este definită ca un proces de producere a unor înţelesuri, situate istoric şi social. Studiul diferitelor forme ale culturii facilitează o analiză a societăţii contemporane.[3]

Continuă să citești Cultura, managementul cultural şi piaţa de artă

Arta lui Gheorghe Zărnescu – balsam pentru suflet

Eu am învățat să nu renunț la artă, să continuu să o explorez și să o savurez. Am învățat-o și pe ea să mă hrănească, să-mi asigure existența cu toate cele necesare și să mă și alinte, din când în când, ca să mă simt iubită.

Deja de câțiva ani încoace caut cu îndârjire oameni care să mă inspire și să-mi mențină vie speranța că arta nu a murit. Că mai există artiști care-și caută muza, care abia așteaptă se termine o lucrare și să o înceapă pe cealaltă. Și nu-mi ajunge doar unul. Vreau să cunosc mulți astfel de artiști, să mă conving că există o rețea ascunsă-n lumea asta de care știu doar ei. Și comunică între dânșii, telepatic, precum delfinii. Că există o conexiune. Și tare vreau să pătrund în rețeaua asta și să fac parte din ea.

Ieri am cunoscut un astfel de om dintr-o astfel de rețea: Gheorghe Zărnescu, sculptor, dar și pictor. Este absolvent al Universității Naționale de Arte din București, în prezent activând la Bacău, ca artist plastic, dar și profesor la Colegiul Național de Artă „George Apostu” din urbea lui Bacovia. Artistul consideră că ar fi mult prea trist dacă s-ar limita doar la sculptură, de aceea se orientează și spre pictură și artă fotografică. Dacă există potențial, nu trebuie inhibat, ci stimulat și crescut.

Continuă să citești Arta lui Gheorghe Zărnescu – balsam pentru suflet

Minitrip cultural în județul Iași (I) – Palatul Culturii

Când spui Iași, te gândești automat la un oraș încărcat de cultură, multă cultură peste tot: pe scaunele tramvaielor, pe pereții clădirilor care așteaptă restaurare, pe chipurile încercănate ale studenților care abundă orașul (cearcăne cu origini obscure, uneori de la învățat, alteori de la escapadele de noapte de prin Bază sau alte locale de înecat amarul și slăvit distracția), în cafenelele studențești și poststudențești- că aia e, obiceiurile se schimbă greu; ca să fim mai exacți, peste tot.

Un nucleu cultural și un real simbol al Iașiului rămâne, totuși, Palatul Culturii. Toată lumea a auzit de el și l-a văzut, fie chiar și datorită unei profane vizite la Palas Mall. Proaspăt renovat, palatul nostru este o bijuterie arhitecturală pentru ochi. Pentru cine nu a reușit încă să îl viziteze, iată un spoiler care sigur vă va face să vă sunați prietenii și să vă programați o ieșire la palat. Și dacă tot vă treceți în agendă, este bine de știut că dacă sunteți studenți/ elevi (obligatoriu cu carnet de student/elev), trebuie să achitați 10 lei și veți vizita muzeul integral. Pentru celelalte liste de prețuri, click aici și citiți cu atenție http://palatulculturii.ro/informatii-generale . Sala Voievozilor și Sala de Judecată e free-entry.

Continuă să citești Minitrip cultural în județul Iași (I) – Palatul Culturii

Amintiri cu Dany Madlen

Arta se naşte din iubire, este lecţia pe care Gheorghe Zărnescu ne-a împărtăşit-o vineri, 5 mai, printr-o expoziţie de suflet organizată în memoria soţiei sale, marea artistă Dany Madlen.

Galeria ,,Frunzetti”din Bacău a devenit pentru o zi, locul magic şi fascinant care a făcut posibilă întâlnirea emoţionantă cu Dany Madlen, cu opera şi arta celebrei creatoare. Păşind sfios în sala destinată întâlnirii, invitaţii au putut simţi vibraţia exponatelor ce pregăteau cu nerăbdare prezentarea unei poveşti inedite despre ,,Lumina” salvatoare din ochii cufundaţi în întuneric ai unui artist. În deschiderea evenimentului una dintre personalităţile de seamă ale oraşului Bacău, artistul Gheorghe Zărnescu, profesor la Colegiul Naţional de Artă ,,George Apostu” a susţinut un scurt discurs impresionant alături de criticul de artă Iulian Bucur, referitor la amintirile preţioase ce o înfăţişează pe artistă în orice realizare măreaţă.

Continuă să citești Amintiri cu Dany Madlen

Sava Henția – pictor al independenței și filosof al picturii

”Pictorul este un filozof, dar filozofia sa este pictura.” Renato Guttuso

Pictura este starea sufletească a artistului exprimată în culori și pe bună dreptate, ea reprezintă universul cromatic, pe care artistul îl plăsmuiește din culori calde și reci, din zile și nopți nedormite în numele creației și supunere veșnică în fața inspirației.

Pictorul care a scris o poezie tăcută este și Sava Henția, pictorul roman a văzut lumina zilei pe 1 februarie 1848, la Sebeşel, judetul Alba. Povestea familiei sale este una tulburătoare, căci Sava Henția a fost al 8-lea din cei 14 copii din familia preotului Ilie Henția și ai Anei Dănilă, care a supraviețuit.

După absolvirea școlii primare în 1862, Sava Henția se stabilește la București, fiind adus aici de unchiul său dinspre mamă, fotograful Zaharia Dănciulescu.

Continuă să citești Sava Henția – pictor al independenței și filosof al picturii

Mănăstirea Sucevița – o poartă către Dumnezeu

Mănăstirea Sucevița se află în comuna Sucevița din județul Suceava. Mănăstirea Sucevița face parte din seria mănăstirilor întărite cu ziduri de apărare.

Este construita de Gheorghe, Simion și Ieremia Movilă (1582-1584). Biserica mănăstirii, capodopera a arhitecturii medievale moldovenești, cuprinde un valoros ansamblu de pictură murală.

Decorația pictată este realizată în 1601 și îmbracă în întregime pereții, atât în interior, cât și în exterior. Mănăstirea are o incinta pătratică, înconjurată de ziduri groase de 3 metri și înalte de 6 metri, prevăzute cu contraforturi și cu metereze.

Biserica din incinta Mănăstirii Sucevița (Rolly00, Wikipedia, Robert Anton)

Biserica mănăstirii, amplasată în centrul ansamblului, prezintă o îmbinare a trăsăturilor caracteristice mănăstirilor nord-moldovene ca Probota și Humor, cu elemente noi evidențiindu-se două pridvorașe ce preced intrările. Fațadele bisericii sunt decorate în frescă, executată într-o manieră artistică desăvârșită, impresionând prin mare număr de imagini ce cuprind toate figurile biblice (Scara Cerurilor, Arborele lui Jeseu).

În interior, imaginile Genezei sunt considerate cele mai reușite picturi moldovenești, alături de scenele Arginții lui Iuda și IIsus în fața lui Pilat. Tabloul votiv înfățișează pe ctitori, împreună cu familiile lor. Clădirea situată pe latura estică a ansamblului, construită ca locuința domnească, adăpostește acum un muzeu, în care sunt expuse obiecte de cult lucrate în mănastire (cruci, iconițe, tăvi), cărti rare, broderii în fir de aur și impodobite cu perle etc.

Arhitectura românească

Castelele din Evul mediu

Castelele şi catedralele care formează o imagine tipică, chiar dacă simplificată, a Evului Mediu vestic din punct de vedere arhitectural, a corespondent, în lumea românească, mai ales prin conacele vremii. Cele mai multe edificii construite au dispărut, datorită trecerii timpului sau fiind distruse de războaie, cutremure, incendii. În arhitectura medievală, influenţele curentelor vestice pot fi regăsite, în măsură mai mare sau mai mică, în cele trei ţări locuite de români. Ele sunt mai puternice în Transilvania, mai slabe în Moldova, în forme absorbite de tradiţia bizantină locală, şi încă mai puţin vizibile în Valahia unde începând cu secolul 14 arhitectura s-a bazat pe interpretarea locală a modelului bizantin. Semnificativ pentru stilul gotic transilvănean, printre monumentele păstrate până în zilele noastre, în ciuda tuturor deteriorărilor, putem cita Biserica Neagră din Braşov (secolul 14-15) în arhitectură religioasă, Castelul Bran în judeţul Braşov (secolul 14) şi Castelul Huniazilor (Corvinilor) din Hunedoara (secolul 15) în arhitectură laică. Specifice Transilvaniei de-a lungul acelor secole, au fost şi extinderile şi fortificaţiile oraşelor, creşterea lor urbană fiind bazată pe principiile funcţionalităţii (o piaţă centrală cu biserică, străzi înguste cu părţile laterale unite cu arcade), oraşele Sighişoara, Sibiu, Braşov fiind mărturii elocvente.

Continuă să citești Arhitectura românească

Artele plastice românești

Pictura în evul mediu

Până spre sfârşitul secolului 18 artele plastice în Ţările Române urmau două tradiţii distincte: cea bizantină (cele două state româneşti şi zona ortodoxă reprezentată de românii din Transilvania) şi cea occidentală (zonele din Transilvania locuite de saşi, maghiari, secui şi zona Banatului locuită de şvabi). Această divizare, chiar mai strictă în artă decât în arhitectură, unde interferenţele stilistice erau chiar frecvente, a fost cauzată de rigorile programelor inconografice impuse de religie, deşi, în unele biserici ortodoxe din Transilvania, se pot observă clar lucrări influenţate de curentele occidentale (picturile în stil gotic din biserica satului Strei, în prezent în Judeţul Hunedoara, datând din secolul 14). Existenţa unei tradiţii bizantine vechi a fost dovedită de înflorirea picturii murale în Valahia în secolul 14.

voronet — Fresca „Judecata de Apoi” de pe Biserica Mănăstirii Voroneț, Suceava, Romania

Picturile de pe pereţii bisericilor princiare din Curtea de Argeş, realizate între 1362-1366, constituie una din cele mai impunătoare compoziţii de tip mural bizantin din secolul 14 şi un model pentru pictorii murali din Ţările Române şi Transilvania, integrată într-o adevărată şcoală de pictură. Pe lângă trăsăturile (modele arhetip şi canoanele imobile contemplative) împărţite în mod obişnuit cu întreagă lume est ortodoxă, pictura românească – pictura murală, miniaturile, gravurile liturgice, lucrările arginate sau aurite (Cele patru evanghelii realizate de Gavriil Uric în 1429, primul pictor român cunoscut, care este acum în Biblioteca Bodleiana din Oxford) – are trăsăturile ei specifice. Frescele din Valahia secolului 16, dar mai ales excepţionalele picturi exterioare care decorează pereţii mănăstirilor din Bucovina, Moldova de nord (Voroneţ – 1547; Moldoviţa – 1532-1537; Suceviţa – 1582-1598), prin compoziţia lor armonioasă, bine echilibrata relaţie între întreg şi detalii, strălucirea culorilor reprezintă ultima epocă înfloritoare în istoria picturii bizantine după căderea Bizanţului.

Continuă să citești Artele plastice românești