Arhive animale - Revista EduSoft

Experimentele pe animale… interzise?

Deşi omul se consideră o fiinţă superioară, stăpână asupra mediului înconjurător şi asupra celorlalte vieţuitoare, iubitorii de animale ţin să evidenţieze că şi acestea resimt durerea, chiar dacă nu au posibilitatea de a o transpune în cuvinte.

Oamenii de ştiinţă nu ţin seama în experimentele efectuate pe animale de suferinţa provocată şi îndurată, iar abilitatea acestora de a suporta anumite procedee de laborator conferă adesea cercetătorilor dreptul la consideraţii de ordin moral. Modalitatea în care sunt ţinute în captivitate sau cazurile în care anumite animale sunt supuse în mod nejustificat unor tratamente pline de cruzime reprezintă un motiv de revoltă pentru cei care manifestă grijă, empatie şi o intensă afectivitate faţă de necuvântătoare. Pe lângă faptul că acestea sunt adesea brutalizate, ele nu beneficiază de un tratament veterinar care ar putea să le amelioreze eventualele dureri. Continuă să citești Experimentele pe animale… interzise?

O vizită copleşitoare la Grădina Zoologică din Wrocław

O invitație neașteptată

Sâmbătă dimineața, mă trezește un bâzâit enervant şi sacadat, dar cunoscut; peste treizeci de secunde îmi dau seama că-mi vibrează telefonul. Apăs hazarduos butoanele telefonului în speranţa de a-l potoli, simt cum o lumină puternică îmi aruncă ochii în focurile iadului şi, încercând să-mi vindec durerea usturătoare ce-mi cuprinde întregul trup, dau luminozitatea la minim, moment în care îmi închid ochii şi las văpaia ce-mi amenință vederea să se mistuie ușor. În sfârșit mi-am recăpătat vederea şi pot distinge niște forme ciudate pe ecranul telefonului, forme care, cu fiecare fracțiune de secundă trecută, capătă noimă. Trecu aproape un minut de când am despărțit genele, acum sunt capabilă să identific cauza bâzâitului, este un mesaj pe Facebook. Desigur gândurile trimise instant către expeditorul mesajului nu au fost cele mai frumoase, dar conținutul mesajului m-a făcut să-mi pară rău pentru asta. Prietenul meu din Turcia ne invita pe mine și pe colega mea de cameră să-l însoțim într-o „scurtă” vizită la grădina zoologică din Wrocław. Continuă să citești O vizită copleşitoare la Grădina Zoologică din Wrocław

Miez de natură în inima orașului

Un început de toamnă cu miros de răcoare, parcul udat cu lacrimi de ploaie ce se preling în jos pe frunze, natura veștedă ce plânge a amorțire… Fereastra oglindește cerul gri, rezistând cumva sub greutatea norilor. Degetele mi se încleștează pe o carte, iar ochii fug de monotonie, cercetând decorul. Zăresc un început de coridor îngust, ce se pierde după o cotitură în bibliotecă. Mă desprind de atingerea foilor îngălbenite și iau urma treptelor ce mă poartă în sus, pe marginea unui perete viu pictat. Parcă mă cuprinde o umbră de întuneric și ajung în fața unei uși închise, ce-mi prevestește finalul investigării. Un domn serios mă întâmpină, crezând că am să fiu gonită, dar vocea calmă mă îndrumă blând înainte. Înainte, unde?…

Închisă de pereții Bibliotecii Județene „Costache Sturdza” Bacău stă natura moartă, ce joacă scene din viață: Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” din Bacău. Copertine din sticlă despart publicul indiscret de misterele pădurii ce se dezvăluie puternic în vitrine. Inima codrului e smulsă și zace într-o liniște amorțită, ascultând suflarea privitorilor ce-i sorb cruzimea nealterată. Se zbate moartea în imagini vii, multe trupuri înghețate dansând cu foc mirajul vieții. Vâltoarea prădătorilor stă suspendată în aer, fixând tăria naturii în însăși elementele ei. Uliul a pus gheara pe ființa lașă, rozătoarea se ascunde în scorbură, un vultur domină de pe creasta semeață, iar vrabia zboară în libertate naivă. Un șarpe se târăște în veșnicie sub frunza uscată… Răsună codri de încleștarea cerbilor ce se izbesc cu tăria coarnelor!

Continuă să citești Miez de natură în inima orașului

Bucuria de a avea un câine

Câinii sunt niște animale de companie foarte drăguțe, inteligente și loiale. Se spune că ei sunt singurele ființe de pe pământ care ne iubesc pe noi mai mult decât se iubesc pe sine. Studiile ștințifice dovedesc că câinii sunt pe primul loc în topul animalelor care înțeleg comunicarea umană.

Aceștia se atașează ușor de oameni și pot fi la fel de ușor dresați, pentru că ei înțeleg din priviri ceea ce vrei să le zici sau ce gândești în acel moment. Nu degeaba se spune că câinele este cel mai bun prieten al omului și, pe bună dreptate; el nu te va părăsi niciodată, atâta timp cât îi oferi atenție, grijă și iubire. Un câine nu te va trăda niciodată, așa cum spune și Alexander Pope: “Istoria e plină de câini fideli și mai puțin de prieteni fideli. “

Mai jos v-am pregătit 5 motive pentru care merită să avem un câine drept animal de companie:

Continuă să citești Bucuria de a avea un câine

Grădina Botanică din Prăjeşti – un spaţiu revitalizant si inviorător

Un spaţiu relaxant, plin de viaţă, uneori melancolic şi feeric în lumina străvezie a dimineţii – asta înseamnă pentru mine Grădina Botanică din Prăjeşti.

A fost infiinţată de profesorul Paul Ţarălungă pe vremea când părinţii mei erau copii. Am avut şi eu onoarea de a-l cunoaşte, în ultimii ani ai bogatei sale vieţi şi ţin şi acum minte patima și fericirea cu care vorbea despre gradină şi despre muzeu. A constituit, atât pentru noi, cât şi pentru generaţia părinţilor mei, un spaţiu de aplicare a noţiunilor învăţate la orele de biologie, geografie şi ştiintele naturii. Un om magnific. Chiar dacă dânsul nu mai este printre noi, amintirea lui rămâne vie prin bogăţia muzeului şi a grădinii botanice.

Gradina-Botanica-din-Prajesti-Bacau — Intrarea în Grădina Botanică „Paul Țarălungă” din Prăjești

Continuă să citești Grădina Botanică din Prăjeşti – un spaţiu revitalizant si inviorător

Cum să cucerești o veveriță…

Se-ntâmplă uneori să vezi lucruri frumoase, intruvabile și pe care să le crezi adevărate miracole.

De câte ori vi s-a întâmplat să o strigați pe Mariana și să vă răspundă o…veveriță? În Parcul din centrul orașului Vatra-Dornei – unul bucovinean – cu iz de conuri și ace de brad verde, am întâlnit o fetiță ale cărei mâini micuțe și dibace încălzeau două nuci uscate și care, la tulpina unui arțar trecut de tinerețea-i falnică, privea, de jos înspre vârful tomnatic al copacului, chemând cu o voce drăgălașă pe cineva. Aștepta cu privirea să coboare cineva de printre crengi. A fost un spectacol. Așteptam, și eu, s-o cunosc pe Mariana – cea pe care fetița o pierduse.

Continuă să citești Cum să cucerești o veveriță…

Mariana

De sub cozorocul îmblănit se avântă în răceala vremii un nas roșu, privat de mângâierea hainelor. Prima zi de noiembrie îmi înțepenește viața în vene, țintuindu-mi pașii înfrigurați pe aleea acoperită de frunze. Un aer tare coboară în plămâni, hrănind porii cu sănătate de la munte. Pe chipul încruntat își fac loc raze de soare zglobii, ce se ivesc printre crengile de-un veșnic verde, descrețindu-mi fruntea. Îmi licăresc în privire, scăldându-se în albastrul ochiului meu. Se scurg printre crengi ca mierea de albine, revărsând o căldură gălbuie, ce topește tristețea. Parcul e-o paletă de acuarele amestecate în nuanțe ruginii. Natura s-a gătit de toamnă, pictându-și veșmintele în culori de frunze apuse, ce se usucă pe pământ, zvântate de suflarea rece a anotimpului. Se simte marginea iernii care așteaptă la granița lui noiembrie. Ii flutură mantia de cleștar, răspândind parfum de ger pe tărâmul ultimei luni de toamnă. Biciul frigului își are vârful agățat în aerul acestei zile, înțepând nările trecătorului. Și se unesc într-un tangou lumina cerului și amorțeala pământului, dansând sub un soare cu dinți, pe suflarea aburindă a oamenilor învăluiți de frig.

Dar ochiului i se dezvăluie o zi luminoasă, cu sclipiri de raze binevoitoare, păcălind pasul înțepenit să înainteze în căutarea soarelui. E mai aproape pământul de cer la Vatra Dornei, orașul dintre munți. Ai zice că razele ajung aici mai repede, căci suntem sus, pe stânca tare. Dar înainte să ne danseze în palme, căldura alunecă pe șisturile cristaline, domolindu-și avântul și poposind în răcoare.

Continuă să citești Mariana

Flora și fauna României

Generalităţi privind flora României

http://www.bucegipark.ro/pnb.php?show=fauna — Capra Neagră, în Parcul Bucegi, Sursa http://www.bucegipark.ro

Componente ale cadrului natural, flora (vegetația) și fauna au o incontestabilă importanță economică și turistică. În funcție de latitudine, altitudine și de particularitățile reliefului, vegetația are o evidentă dispunere etajată. Pajistile, care ocupă peste 20% din suprafața României, constituie formația zonală predominantă a etajului alpin, unde acoperă golurile montane situate la peste 2000 m și unde sunt alcătuite din asociații de ierburi scunde, adaptate la regim termic scăzut și la vânturi puternice (Carex curvula, Agrostis rupestris, Festuca ovina, Primula minima, Campanula alpina), alături de care cresc lichenii Cladonia rangiferina, Thamnolia vernicularis, Cetraria islandica, apoi mușchii Polytrichum juniperium și tufărișurile scunde alpine Salix herbacea, Vaccinium gaultherioidis etc.

Continuă să citești Flora și fauna României