Despot – Vodă și teatrul istoric românesc

istoria-teatrului-universal-conferinte-pusa-roth
Sursa aici

Teatrul conceput de scriitorii pașoptiști a reprezentat o manieră de educare a cetățenilor și o tehnică de luptă împotriva regimului feudal, aducând în prim-plan comicul și satira. În vederea definirii obiectivelor teatrului, Vasile Alecsandri argumenta:

Fiindcă noi nu posedăm libertatea tribunei, nici arma zilnică a jurnalismului, am proiectat să-mi fac din teatru un organ spre biciuirea năravurilor rele și a ridicolelor societății noastre.

Dramaturgia acelei perioade reprezenta o manieră de a dezaproba moravurile societății. Astfel, ia naștere ciclul Chirițelor, Iașii în Carnaval. Continuă să citești Despot – Vodă și teatrul istoric românesc

Vasile Alecsandri – bardul de la Mirceşti

Vasile Alecsandri
Vasile Alecsandri

Vasile Alecsandri (1821-1890) s-a născut la Bacău, în Moldova, și a locuit la Mircești, în județul Iași. Alecsandri a fost un prolific scriitor român, dar și academician și om politic cu multe responsabilități. Participant la Revoluția din 1848, Alecsandri a fost un promotor al luptei pentru Unirea Principatelor Române și un sprijinitor al Războiului de Independenţă. Ca om politic, Vasile Alecsandri a îndeplinit numeroase misiuni diplomatice. A fost ministru de externe al Moldovei (nov. 1858 – oct. 1859) și cel dintâi ministru de externe al Principatelor Unite (oct. 1859 – mai 1860). Împreună cu Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi, Alecsandri a fost director al Teatrului Național din Iași (1840-1842), care astăzi îi poartă numele. A condus revista România Literară (1855) și a contribuit la fondarea și la dezvoltarea a numeroase specii literare, publicând prima mare culegere de poezii populare românești, Poezii populare. Balade (cântece batrânești) adunate și îndreptate de …, 2 vol., 1852.

Continuă să citești Vasile Alecsandri – bardul de la Mirceşti

,,Chirița în provinție” contemporană fiecărei generații

chiJumătatea secolului al XIX-lea a fost caracterizată de o tendință de inovare a societății românești, după tiparul occidental. Evoluția poate avea accente de bun augur sau, dimpotrivă, să fie întruchiparea ridicolului. După 1848, s-a constatat o puternică dorință a burgheziei de a adapta stilul de viață vestic, preluând obiceiuri și neadaptându-le la stilul pitoresc. Societatea românească se afla în fața pericolului pierderii identității și cine ar fi putut mai bine sublinia ridicolul spre care se îndrepta societatea, decât oamenii de cultură ai vremii? Astfel, pe un fond grav, s-a început, prin îndeletnicirile artei, să fie ironizat, cu scopul îndreptării, comportamentul unei anumite clase sociale. Ciclul Chirițelor se numără printre cele mai răsunătoare atitudini de combatere a mediocrității. Având debutul în 1850 cu scrierea Chirița în Iași, Vasile Alecsandri va continua cu Chirița în provinție (1852), Chirița în voiagiu (1864) și Chirița în balon (1874). Piesele au fost montate pe scena Teatrului din Iași. Continuă să citești ,,Chirița în provinție” contemporană fiecărei generații