Minutele trec ca și apele, iar tu continui să rămâi ca și pietrele printre amintiri. Trăim un paradox, ne grăbim pașii spre viitor, dar în același timp, ne legăm cu zece noduri de trecut, atât de strâns, până se ajunge la durere și țipăm…încercăm să ne dăm drumul, să ne eliberăm de tot ce ne ține legați, legați la mâini, la ochi, la gură, legați în casă, în trecut, legați de un copac, de o amintire, legați de timp, legați de un sfârșit. Ne vrem liberi! Simțim nevoia de libertate.
Libertatea. Sunt doar cinci consoane și cinci vocale, care, încâlcite frumos, dau existență acestui cuvânt, ce are o definiție cameleonică în simțurile fiecăruia dintre noi. Atunci când nu poți explică ce e aia – libertatea – ia o pauză din rutina haosului, oprește-ți timpul unde nu există pereți, închide ochii, dă volumul mai tare la interiorul tău, inspiră și expiră adânc, apoi deschide-ți ochii și privește cerul. Uită-te atent la el. El o să îți spună ce înseamnă libertatea pentru tine. Cerul. Albastrul din el.
Continuă să citești Libertatea din și de deasupra Centrului de Cultură „George Apostu” din Bacău
