Domnișoara Iulia – ambiția și mândria se curtează

Ambiția și mândria se curtează, se ispitesc și se zdrobesc una pe cealaltă, culminând într-un act seducător, mistuitor, efemer. Dorințele de a domina și de a supune se suprapun în celebra piesă de teatru a lui August Strindberg, Domnișoara Iulia, piesă ce continuă a provoca noțiunile de moralitate și de onoare chiar și în timpuri în care însăși esența acestor idei pare să fi fost uitată.

Principiile lumii vechi, ale aristocrației rafinate, cu iz de vin nobil, se opun râvnei omului de rând de a-și însuși gloria unor virtuți pe care nu le are. În acest context cadrul piesei ni se deschide spre simboluri pierdute în timp: bucătăria, locul unde se consumă acțiunea, este „inima” conacului, cea care ar trebui să fie un nexus al siguranței și al calmului vieții de familie dar care, din cauza evenimentelor petrecute, se transformă în premisa vechiului mit al Mărului Discordiei; noaptea de Sânziene, rit vechi de celebrare a fertilității, este pretextul comiterii actului tabu dintre o contesă și un servitor, dintre o pasăre în cădere liberă și șoimul care o folosește pentru a se înălța mai sus, mai sus, spre un văzduh pe care nu îl poate măsura din priviri, orbit de soarele promisiunii măreției.

Continuă să citești Domnișoara Iulia – ambiția și mândria se curtează

O culoare – Diana Tudosă

Pe un fundal gri se plimbă tristețea înfrigurată. E purtată pe asfaltul rece de pași de om, ce se perindă pe sub plumbul din nori. Trecători cu privirea în pământ mărșăluiesc cufundați în gânduri, izbindu-și fruntea încruntată de aerul tăios. Orașul tot e un tablou în nuanțe de indiferență, pictat pe-o pânză amorțită.

Tudor Mare
Fotograf: Tudor Mare

Dar din paleta de alb și negru se desprinde o culoare, topind duritatea răcelii din atmosferă. O rază de soare pământească, care nu izvorăște din cer, ci luminează de pe străzi, încălzește toată suflarea. E o Diană cu dulceață în zâmbet cea care îmi iese în cale, contrastând cu decorul posomorât.

[timed-content-client show=”0:15:1000″ hide=”0:60:1000″ display=”div”]Dacă vrei să scriem ceva frumos şi despre tine, contactează-ne aici.[/timed-content-client]

Se sparg ziduri de non-culoare sub mângâierea privirii ei, îmbălsămând peisajul aspru cu strălucirea ce-i licărește în ochi. Pe chipul fraged i se reflectă seninătatea sufletului scăldat în tinerețe. Îmi întinde o mână sinceră, cernând prietenie peste palma mea. Aievea o zână ce poartă cu sine frumusețe, întrupând trăsături suave, mă răpește din monotonia vremii ca să mi se dezvăluie în dialoguri cu miros de cafea.

La masa discretă a unei cafenele ne încălzim degetele pe cana fierbinte, alintate de aromele îngânate în aer. Un susur viu de glasuri împletite se țese în surdină, dând calmului o notă vibrantă. Pe ăst fundal fremătător Diana începe a prelinge cuvinte limpezi, ce sună într-un cântec de modestie. Cu vocea ei duioasă, deslușește conturul unui portret de artistă, pe care-l schițează hașurând liniile amintirilor. Urmând firul memoriei, ne întoarcem în timp, derulând cu precizie doi ani și o zi! – până în momentul în care a început totul.

Continuă să citești O culoare – Diana Tudosă