În anul 1918, se naşte la Galbeni în Bacău, omul Radu Beligan, metamorfozat într-unul din cei mai de seamă actori şi regizori români. Originile sale familiale îl înscriu în cartea nobililor vremurilor de mult apuse unde talentul, devotamentul şi rafinamentul au creionat chipul celui mai longeviv actor din lume.
Continuă să citești Radu Beligan – o stea aristocrată a teatrului românesc
Ambiția și mândria se curtează, se ispitesc și se zdrobesc una pe cealaltă, culminând într-un act seducător, mistuitor, efemer. Dorințele de a domina și de a supune se suprapun în celebra piesă de teatru a lui August Strindberg, Domnișoara Iulia, piesă ce continuă a provoca noțiunile de moralitate și de onoare chiar și în timpuri în care însăși esența acestor idei pare să fi fost uitată.
Principiile lumii vechi, ale aristocrației rafinate, cu iz de vin nobil, se opun râvnei omului de rând de a-și însuși gloria unor virtuți pe care nu le are. În acest context cadrul piesei ni se deschide spre simboluri pierdute în timp: bucătăria, locul unde se consumă acțiunea, este „inima” conacului, cea care ar trebui să fie un nexus al siguranței și al calmului vieții de familie dar care, din cauza evenimentelor petrecute, se transformă în premisa vechiului mit al Mărului Discordiei; noaptea de Sânziene, rit vechi de celebrare a fertilității, este pretextul comiterii actului tabu dintre o contesă și un servitor, dintre o pasăre în cădere liberă și șoimul care o folosește pentru a se înălța mai sus, mai sus, spre un văzduh pe care nu îl poate măsura din priviri, orbit de soarele promisiunii măreției.
Continuă să citești Domnișoara Iulia – ambiția și mândria se curtează
Omul poate fi impresionat de foarte multe lucruri din lumea asta nemărginită, începând cu fizica şi finisând cu arta. Eu nu mă prea pricep să vorbesc despre fizică (eram prea ocupată să-mi termin cartea la orele de fizică din liceu). În schimb, despre artă pot să vorbesc ani întregi. Aş obosi, dar s-ar merita.
Artă – cât încape în acest cuvânt! Cuprinde întreg globul pământesc, mii de ani, poveşti, oameni şi, de fapt, în primul rând, gânduri. Pasiune. Ceva de nedescris. Ceva care necesită să fie analizat, întors pe toate părţile, rugumat, apărat. Ceva în care trebuie, neapărat, să crezi. Pentru că dacă nu mai crezi în artă şi în impactul pe care-l are asupra ta, ratezi ce-i mai frumos în jurul tău.
Când citeşti o carte, îţi schiţezi în minte personaje, zâmbete, trecuturi sau preziceri. Când te uiţi la un tablou, încerci să renunţi la orice altceva dincolo de rama de lemn şi să te transpui pe pânză. Când dansezi, realizezi că nu mai dansezi ce-ţi arată coregraful, ci lucrurile pe care ţi le transmite sufletul, deşi-s aceleaşi mişcări. Când urmăreşti o piesă de teatru, străduieşti dinadins să observi emoţiile de pe chipul actorilor şi din vocile acestora. Dar când priveşti un film… Când priveşti un film ce simţi?
Continuă să citești Să priveşti un film, dar să-l mai şi simţi. Despre Andrei Tarkovski
Mădălina Pop este o actriţă româncă. Ea a interpretat rolul Ancăi, fiica lui „Socrate” (Ion Caramitru) în filmul „Extemporal la dirigenţie”.
Popularitatea lui Socrate o ingrijoreaza pe profesoara de mate, Isoscel (interpretată de Tamara Buciuceanu-Botez), gata oricând să dea jos milităria din pod.
Dar Socrate are si el grijile pe care i le face Anca, fiica sa. Anca se îndrăgosteşte de colegul ei, Doru Murgoci (interpretat de Dan Zamfirescu), care era pasionat de tenis.
Relația dintre ei trece printr-o serie de suișuri și coborâșuri deoarece Anca dorea ca să-l facă pe Doru să fie mai responsabil şi mai serios. Doru, însă, o consideră pe fiica lui Socrate ca fiind o „tocilară”.
(A nu se confunda Mădălina Pop cu modelul internaţional Mădălina Drăghici, căsătorită Pop, care a jucat şi într-o serie de telenovele recente).
Mai jos puteţi viziona un fragment din filmul Extemporal la dirigenţie, în care apare şi actriţa Mădălina Pop.
Vezi şi cinematografia românească şi Cultura romana!
Milos Forman (n. 18 februarie 1932), de origine cehoslovacă, se remarcă sub multipla sa calitate de actor, scenarist şi regizor, notorietatea şi talentul său cinematografic materializându-se în numeroase Premii Oscar. De departe, acesta îşi asigură perenitatea şi îsi conservă o notă distinctivă în istoria cinematografică din întreaga lume prin faimoasa peliculă Zbor deasupra unui cuib de cuci (1975) – o performanţă apoteotică, ce-i aduce cinci Premii Oscar, şase Premii BAFTA şi alte câteva distincţii la festivalurile de film organizate atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional.
Absolvent al Academiei de Muzică şi Artă dramatică din Praga, Milos Forman îşi exercită pentru întâia oară abilităţile regizorale în cadrul filmului Black Peter (1964), urmat de Loves of a Blonde (1965), o comedie dulce-amăruie, un melanj de tandreţe şi ironie menit să suscite atenţia americanilor. Totuşi, impregnând peliculei The Firemen’s Ball (1967) o profundă notă satirică, acesta atrage cenzura în ţara sa, fapt ce-l determină să părăsească Europa pentru Statele Unite, loc unde va realiza, pentru întâia oară, comedia socială Taking Off (1971). Circumscris unei fertile creaţii, Forman izbuteşte să atingă în 1979, prin Hair, un succes strălucitor pe scena muzicală de la Broadway, un film de o amplă densitate culturală pentru o întreagă generaţie. Ulterior, în 1981, prin pelicula Ragtime, se remarcă ilustra sa capacitate de a configura portretul unei Americi aflate, la început de secol XX, sub auspiciile rasismului.
Continuă să citești Milos Forman şi despre voinţa de a câştiga
Binecunoscutul regizor şi comedian american Woody Allen (n. 1 decembrie 1935), cu numele de naştere Allen Stewart Königsberg, dovedeşte o prodigioasă conştiinţă cinefilă. Producţille sale cinematografice valorifică o serie de personaje care se înscriu în aria de manifestare a nevrozei. Astfel, isterice, paranoice sau psihotice, acestea devin alter-egouri ale celui care, supus în tinereţe unei terapii psihanalitice, va valorifica într-o manieră satirică această experienţă personală. Continuă să citești Woody Allen şi conştiinţa psihanalizei
