Ion Ghelu Destelnica

The Gehl surname is noted in documents as far back as the 17th century and is carried in the lands of southern Germany, Saxony, and Transylvania. Among the Saxons of Transylvania was the Gehl aus Arbegen family, from which Master Ion Ghelu Destelnica originated.

Coincidence, or rather destiny, led Peter Gehl aus Arbegen and his wife Anna to move from Agârbiciu near Sibiu, in the Kingdom of Romania, to Oltenița around the end of the 19th century. There, on the banks of the Danube, they obtained naturalization, and two sons were born to them. As noted by the Bucharest Parish Office of the Evangelical Church, Johann Gehl, the younger of the boys and the father of the master, was born on March 24, 1900, and was baptized in the evangelical rite.

After finishing primary school, Johann Gehl – now „Johan Ghel,” following Romanian spelling norms – along with his brother Peter, was sent by their parents to Germany to learn the trade of locomotive mechanic. The First World War caught the boys in Wilhelm II’s Germany, from where they returned qualified and experienced in their work, only after the peace of Buftea-Bucharest.

Back home, Johan and Peter joined the CFR (Romanian Railways) and settled in Fetești. One day, they thought to go to a tailor shop in Fetești to each order a suit. As soon as Johan entered the tailor’s shop, his gaze fixed on the dark eyes of an apprentice there. And fixed it remained, as they ended up getting married.

The girl’s name in documents was Gherghina, but people in the village called her „Lina of Neculai,” after some ancestor named Neculai her family might have had. Lina’s father, Dănilă Neculai, was from Stelnica, about two hours’ peaceful walk from Fetești. Dănilă had married Maria, a „poor thing,” as Master Ion Ghelu Destelnica later testified, so not having much land to work, Lina found it wiser to apprentice at a tailor shop in Fetești.

Through the agricultural reform of the summer of 1921, the authorities decided that young people should be given a decent plot of land, and God blessed them in the fall, leaving Lina pregnant. But the greatest burden came when Johan suffered a work accident, after which the doctors of the time didn’t give the young man much time to live.

Johan passed away, and the Ghelu family still keeps in memory a story from Lina. Winter had passed, and spring had brought trees into bloom. In that April of 1922, the apple and plum trees were in blossom, and Johan, increasingly weakened, went out into the garden for the last time. The lad had been marked both by the horrors he had heard the Germans of Mackensen commit in the bombings against civilians a few years earlier and by the post-war xenophobia of the Romanians. It wasn’t easy to be Protestant and bear a German name in those years, so Johan asked Lina to have the child she was carrying baptized Orthodox, to bear his name, but to still give him a common, Romanian name.

Johan passed away shortly thereafter, at almost 22 years old. A few weeks later, on May 7, 1922, Lina and Johan’s child was born. They named him Ion, a Romanian name, as his father wished. But we know him by the name on his books, Ion Ghelu Destelnica.

Ion Ghel attended primary school in Stelnica, and because she had meanwhile opened her own luxury tailor shop, Lina could support him to attend high school in Fetești. His literary pursuits are now well known, and a literary career is already foreseen for him.

However, the country enters the Second World War, and the young man is sent to the front. There, he directly experiences both the heroism and the horrors of war, which he will later write about in his published plays: „Symphony of Stone,” „Ballad of the 44,” and „Entry into Time,” as well as in the ones that remained unpublished, like „Clay Skylark.”

Back home, young Ion Ghel wanted to complete his studies and go to college. But the family’s land and his mother’s status as a „small bourgeois,” the owner of a tailor shop, did not fit with the rigors of the time.

Since Ialomița County was among the first counties where collectivization had begun, for her son to be accepted to college and to prove that he had „healthy origins,” Lina gave the land to the collective, gave up the business, and stayed to work as a „cooperative craftsman” in the tailor shop where she had been the owner.

Thus, Ion Ghel became a student at the Art Institute of Iași, specializing in theater, which he graduated from in 1949. During his student years, he also engaged in intense literary activity, published poetry, was awarded for the novella „Ion the Man,” and participated in founding the Iași branch of the Writers’ Union, a union in which he remained a member for life. To honor the commune of Stelnica where he was born, during this period his works were published under the pseudonym „Ion Destelnica.”

In 1942, the Antonescu government intensified efforts to build the Bumbești-Livezeni railway line, but the costs of the war caused activities to stagnate, and by 1946, barely over 50% of the work had been completed. Petru Groza’s Communists, realizing the importance of the project, mobilized large masses of workers to complete the work. But the people were uneducated, unable to read, and accidents were frequent. Thus, in parallel, the Communists began an extensive literacy campaign, during which thousands of workers on the construction site were also taught to read and write.

In the summer of 1948, student Ion Ghel became a foreman at the Bumbești-Livezeni construction site and here he began his career as a teacher, working with his mind and soul, for which the Communists decorated him with the distinction of pioneer of the VI Science Brigade. Then, although he had not yet finished college in Iași, he enrolled in parallel at the Bucharest Institute of Cinematography, in the screenwriting section, which he graduated from in 1950.

An encounter with Tudor Arghezi and his advice prompted him to change his name and become as we know him, Ion Ghelu Destelnica.

In 1951, fate brought Ion Ghelu Destelnica to Bacău, where we find him as an actor at the State Theater until 1956. Then, from 1956 to 1961, we find him as the chief methodologist in the Education and Culture Section of the Bacău Region. In this role, the master led, coordinated, and organized the theatrical activities of the cultural houses and cultural centers in the current counties of Bacău and Neamț.

From 1961 until his retirement in 1982, Ion Ghelu Destelnica worked as a theater professor at the Popular School of Art in Bacău.

Sînică Vrânceanu

Despre storytelling

Storytelling-ul este un proces esențial de comunicare umană, prin intermediul căruia se transmit informații, valori și învățăminte între generații. Acesta a evoluat de-a lungul istoriei umane, în urma nevoii de a povesti despre experiențele și descoperirile noastre, prin intermediul unui model coerent și ușor de urmărit.

Despre povestea în sine, aceasta poate fi văzută ca un model al procesului de înțelegere a realității. Ea reconstituie traseul pe care mintea umană îl parcurge de la necunoaștere la înțelegere, astfel oferind auditoriului o imagine clară și coerentă despre evenimente sau situații. Acest lucru este posibil prin prisma structurii poveștii, care începe cu introducerea personajelor și a situației, continuă cu descrierea acțiunilor și a evenimentelor, și se termină cu rezolvarea problemei sau cu înțelegerea unei lecții.

Storytelling-ul devine astfel un proces de transmitere a experienței de la povestitor către auditoriu. Acesta permite auditorului să simtă empatie față de personajele din poveste și să înțeleagă lecțiile sau valorile transmise prin intermediul acesteia. De asemenea, storytelling-ul poate fi utilizat pentru a susține o anumită perspectivă sau opinie, prin intermediul unei povești captivante și emotionale, care poate convinge auditoriul să adopte aceeași perspectivă.

În concluzie, storytelling-ul este un proces esențial de transmitere a informațiilor, valorilor și învățămintelor între generații. Acesta funcționează prin intermediul poveștii, care poate fi văzută ca un model al procesului de înțelegere a realității. Prin această transmisie a experienței, storytelling-ul poate fi utilizat pentru a educa, a convinge și a inspira auditoriul.

Sînică Vrânceanu

Românul, rector al Universității din Cluj, care scria în periodicele maghiare. A contribuit la apropierea dintre români și unguri

Grigore Moldovan s-a născut pe 12 martie 1845 la Gherla și a murit la Cluj pe 6 august 1930. A fost titular al catedrei de limba și literatura română la Universitatea Franz Josef din Cluj,  fiind apoi decan al Facultății de Filologie, pentru ca, în perioada 1906–1907, să devină rector al universității clujene.

A urmat Liceul Romano-Catolic din Cluj, unde s-a remarcat ca redactor al revistelor școlare „Hajnal” (în maghiară) și „Speranția” (în română). După ce a absolvit Dreptul la Universitatea din Cluj,  a activat ca inspector școlar al comitatului Turda-Arieș între anii 1876–1886. Din 1889 a lucrat ca raportor pentru secția română a Societății Etnografice a Ungariei.

Continuă să citești Românul, rector al Universității din Cluj, care scria în periodicele maghiare. A contribuit la apropierea dintre români și unguri

De ce să te apuci de Street Dance?

Dansul este un hobby cunoscut și iubit de oameni din toată lumea, deoarce are nenumărate efecte pozitive atât asupra corpului, cât și a minții. Astăzi ne vom axa pe Street Dance și vom afla mai multe despre acest stil de dans chiar de la un dansator.

Ce este Street Dance-ul?

Street dance-ul este un termen comun ce acoperă majoirtatea stilurilor de dans apărute din anii 60 până în prezent. În ghetourile din New York s-a creat așa numitul Hip Hop dance și Break dance-ul, în California a fost creat locking-ul, roboting, boogaloo și popping, fiind definite ca stiluri de funk. Toate aceste stiluri de dans diferă unul de celălalt, toate având în comun însă faptul că au fost create pe străzi, inspirându-se din anumite aspecte ale naturii sau ale oamenilor. Mai vechi de 50 de ani, stilul hip hop a devenit foarte cunoscut după ce au apărut primele trupe de acest fel în anii 70, în Statele unite. Cele mai influente trupe au fost Rock Steady, New York Breakers, The Lockers și The Electric Boogaloos. Ele au reușit să răspândească aceste stiluri de dans în toată lumea. În perioada respectivă, stilul de dans boogaloo era cel mai expus, fiind apoi egalat de reputația breakdance-ului, ce era totuși un stil de dans abia apărut și încă în proces de dezvoltare.

Odată cu evoluția stilurilor de dans, și muzica hip hop a crescut împreună cu cea a funk-ului în diferite forme și ritmuri. În anii 90 au apărut mișcări că Running Man, Worm, Cabbage Patch care au devenit forme de inspirație pentru generațiile ce aveau să cunoască mai târziu această cultură aparte. Trebuie de ținut minte faptul că hip hop-ul este un stil de dans care nu a apărut din studio-uri, ci de pe străzi. Celelalte stiluri și substiluri au fost create ca surse de inspirație de la James Brown, DJ Kool Herc (cel care a inventat Break Beat-ul) și de la Don Cornelius, care a adus pe ecranele televizoarelor show-ul Soul Train. Toate aceste stiluri de dans împreună cu multe altele, au fost astfel definite ca Street Dance.

Continuă să citești De ce să te apuci de Street Dance?

Domnișoara Iulia – ambiția și mândria se curtează

Ambiția și mândria se curtează, se ispitesc și se zdrobesc una pe cealaltă, culminând într-un act seducător, mistuitor, efemer. Dorințele de a domina și de a supune se suprapun în celebra piesă de teatru a lui August Strindberg, Domnișoara Iulia, piesă ce continuă a provoca noțiunile de moralitate și de onoare chiar și în timpuri în care însăși esența acestor idei pare să fi fost uitată.

Principiile lumii vechi, ale aristocrației rafinate, cu iz de vin nobil, se opun râvnei omului de rând de a-și însuși gloria unor virtuți pe care nu le are. În acest context cadrul piesei ni se deschide spre simboluri pierdute în timp: bucătăria, locul unde se consumă acțiunea, este „inima” conacului, cea care ar trebui să fie un nexus al siguranței și al calmului vieții de familie dar care, din cauza evenimentelor petrecute, se transformă în premisa vechiului mit al Mărului Discordiei; noaptea de Sânziene, rit vechi de celebrare a fertilității, este pretextul comiterii actului tabu dintre o contesă și un servitor, dintre o pasăre în cădere liberă și șoimul care o folosește pentru a se înălța mai sus, mai sus, spre un văzduh pe care nu îl poate măsura din priviri, orbit de soarele promisiunii măreției.

Continuă să citești Domnișoara Iulia – ambiția și mândria se curtează

Caragiale și dramaturgia

I.L.Caragiale (n. 1852 – d. 9 iunie 1912), voce rezonantă a culturii române,  se numără printre cei mai de seamă scriitori ai literaturii noastre naționale, datorită activității sale inhttp://www.google.ro/imgres?imgurl=https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/e/eb/Ion_Luca_Caragiale_-_Foto03.jpg&imgrefurl=https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Luca_Caragiale&h=425&w=334&tbnid=cBb_8n7VlOxk3M:&tbnh=186&tbnw=146&usg=__hzsY87KkGcVz3E0R0KkxuC5XYJM=&docid=3krIHPN6cYuVpM&itg=1tense ca dramaturg, nuvelist, poet, director de teatru, ziarist dar și comentator politic.

S-a născut în satul Haimanale, în județul Prahova, localitate care astăzi îi poartă numele, într-o familie respectabilă în vremurile acelea; tatăl, Luca Ștefan Caragiale de profesie avocat, iar mama, Ecaterina Chiriac, urmașă a unei familii de origine greacă. Primele studii le urmează la Biserica „Sf. Gheorghe”, la Școala Domnească din Ploiești, ulterior absolvind Liceul „Sfinții Petru și Pavel”. Urmează Conservatorul de Artă, însă este nevoit să renunțe și ocupă funcția de copist la Tribunalul Prahova. În anul 1871 îl cunoaște pe Mihai Eminescu la Teatrul Național din București, unde fusese numit sufleor și copist. Pe cei doi îi va lega o strânsă prietenie, iar în 1889, anul trecerii în neființă a poetului romantic, Caragiale publică în memoria acestuia În Nirvana. Continuă să citești Caragiale și dramaturgia

Cinematografia românească

Prima proiecţie

Paul Calinescu, Grigore Vasiliu-Birlic, Mihai Fotino în "Titanic Vals" (Tudor Mușatescu(
Paul Calinescu, Grigore Vasiliu-Birlic, Mihai Fotino în „Titanic Vals” (Tudor Mușatescu)

Prima proiecţie cinematografică din România a avut loc pe 27 mai 1896 prin prezentarea filmelor LumiŠre în birourile editoriale ale ziarului de limba franceză „L’Independence Roumaine” din Bucureşti; în mai 1897 au fost produse primele jurnale româneşti şi în 1912 a fost prezentat primul film artistic Independenţa României/Romania’s Independence.

Începutul cinematografiei

Începuturile producerii de filme în România se datorează unor amatori. O dezvoltare semnificativă a aut loc în anii 30 odată cu introducerea de subvenţii de stat. După cel de al doilea război mondial, industria de film a evoluat în cadrul politici culturale generale. Pe lângă controlul ideologic, suportul financiar primit din partea statului, care deţinea companiile de producţie şi distribuţie, au fost create condiţii pentru extinderea şi diversificarea producţiei de filme (în jur de 20-30 de filme erau produse anual în anii 70).

Continuă să citești Cinematografia românească

Dramaturgi ai literaturii universale şi româneşti

Ibsen Henrik Ibsen (n. 20 martie 1828 – d. 23 mai 1906) este catalogat ca cel mai important autor în literatura norvegiană și unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai literaturii universale. Abordarea sa inedită în dramaturgie va deveni un punct de referință  în literatura mondială. Situația financiară a familiei s-a înrăutățit după nașterea lui Ibsen, iar depresia care i-a cuprins pe cei doi părinți îl va determina pe Ibsen să se avânte în forfota vieții la vârsta de 15 ani. Devine ucenicul unui farmacist și începe să scrie scurte povestiri. În 1849 publică prima sa operă, drama Catilina, a cărei versificație a fost influențată de stilul shakespearian. Citește mai mult aici…

Continuă să citești Dramaturgi ai literaturii universale şi româneşti