Arhive Religie - Revista EduSoft

Mănăstirea cu două hramuri de la Luncani, un inedit lăcaș de cult romano-catolic construit de Ordinul Carmelitan

Mănăstirea carmelitană de la Luncani este un lăcaș de cult romano-catolic, fiind construită de către Ordinul Fraților Sfintei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel, cunoscuți ca și Ordinul Carmelitan.

Provincia Italiană a Carmelitanilor, sub a cărei jurisdicție canonică se află mănăstirea, a fost cea care a sponsorizat construcția, primind donații de la credincioșii italieni care au dorit să participe la acest proiect.

Interiorul bisericii FOTO ofmconv.ro

Inaugurarea ei și sfințirea bisericii a fost făcută de către Preasfințitul Petru Gherghel, episcop de Iași, împreună cu Preasfințitul Aurel Percă, episcop auxiliar de Iași, pe 3 august 2002. De atunci a început să fie un punct de referință pentru credincioșii din dieceza de Iași, și în mod special din zona Bacău.

Credincioșii vin constant la slujbele religioase FOTO ziare.com

Biserica este destinată devoțiunii publice, în slujba credincioșilor catolici și nu numai. Este „un loc de reculegere, rugăciune şi pelerinaj, deschis tuturor celor de bunăvoinţă, pentru o Europă unită, un omagiu adus poporului român pentru mărturia eroică a credinţei sale creştineşti atât în trecut cât şi în prezent. Pentru pacea generală, libertatea, adevărul, dreptatea, speranţa şi întelegerea între oameni”, scrie pe placa de marmură care se află la intrarea în mănăstire.

Loc de pelerinaj pentru credincioși

Mănăstirea se află la 15 kilometri de oraşul Bacău, fiind amplasată la poalele unei păduri din satul Luncani, comuna Mărgineni. Se întinde pe o suprafaţă de 11.654 metri pătrați şi este compusă din mai multe clădiri; Biserica, Casa comunității şi două case pentru cazare compuse din 41 de camere cu 73 de paturi, 3 săli de întălnire și o sală de mese, pentru pelerini și grupurile organizate care vin special pentru zile de reculegere și formare.

Sute de credincioși participă la evenimentele religioase orgaizate la mănăstire www.desteptarea.ro

Construcţia a fost realizată din ofertele membrilor Familiei Carmelitane din Italia pentru a marca cei două mii de ani de la venirea lui Cristos, semn de comuniune pentru o Europă unită în credinţă.

Studenți veniți pentru exercițiu spiritual la Luncani FOTO ofmconv.ro

Mănăstirea este deschisă zilnic de dimineață și până seara și primește pe oricine dorește să se roage. Centrul de spiritualitate primește grupurile de persoane organizate, pentru zile de rugăciune sau formare, dar organizează, în colaborare cu laicii carmelitani, și zile de reculegere pentru credincioși, părinți, tineri și alte categorii de credincioși.

Sărbătorile de Paște – tradiții pentru trup și suflet

Sărbătoarea de Paște este cea mai mare sărbătoare a românilor creștini. În cadrul acestei sărbători sfinte, oamenii laudă Învierea lui Hristos. Sărbătoarea Învierii își are etimologia în cuvântul ebraic pesah care înseamnă trecere. Trecerea lui Iisus Hristos din moarte în nemurire, și după al cărui model creștinii cred că vor învia la următoarea venire a lui Hristos.

Această sărbătoare implică un set de obiceiuri și tradiții care individualizează și crează un specific în calendarul românilor. Pregătirile pascale inițiază obiceiuri încă de la lăsatul secului, dar în rândurile de mai jos vom vorbi exclusiv despre obiceiurile la români care au loc în pragul Învierii și după.

Continuă să citești Sărbătorile de Paște – tradiții pentru trup și suflet

Crăciunul şi inimile noastre umplute de magie

Cu fiecare început de iarnă, luna decembrie ne aduce mreaja sărbătorilor religioase, care ne preschimbă tristețea în bucurie, bătrânețea în tinerețe, adultul din noi într-un copil, frigul în căldură, verdele într-un alb imaculat.

Să zică cineva că nu așteaptă Crăciunul! Să zică cineva că nu așteaptă pe Moș Crăciun!

Pentru că aceste sărbători ne umplu casele, dar, mai ales inimile, de magie, iar an de an ne bucurăm alături de oameni dragi sub miros de portocale, de brad, sub clinchet de clopoței și voci care nasc colinde frumoase sub geam, la ușă, în gând sau la telefon.

Pe 25 decembrie, românii de bună credință sunt toți invitați la ziua lui Iisus, când Acesta împarte har pe la fiecare casă și lumini pogoară din Ceruri peste noi. Seara asta e cea mai binecuvântată dintre toate. Și dacă Dumnezeu e cel care se așază cu noi la masă, o masă îmbelșugată, sufletele sunt mai greu de umplut. De ele trebuie să avem grijă noi, cei care decidem dacă îl primim pe Marele oaspete în casa noastră.

Continuă să citești Crăciunul şi inimile noastre umplute de magie

Tata – scutul meu de apărare

Sunt cel mai iubit pământean. Sunt cel mai fericit și mai norocos om. Sunt cea mai privilegiată ființă din acest univers, pentru că am alături doi îngeri păzitori, o mamă blajină și un tată protector.

Nu cred că Dumnezeu ne-ar fi putut oferi un dar mai prețios, decât o familie frumoasă și niște părinți iubitori.

Mamele noastre sunt icoanele noastre. Dar tații noștri, de ce de multe ori stau în umbră, de ce nu li se cântă numele în ode mărețe?

Continuă să citești Tata – scutul meu de apărare

Hristos din Abis

Vă puteți imagina că există sculpturi subacvatice? Și că nu sunt aruncate în mări sau oceane, ci amplasate direct acolo? Hristos din Abis (în italiană: „Il Cristo degli Abissi”) este o asemenea sculptură, reprezentându-l pe Iisus, cu brațele ridicate și privind spre suprafața apei.

În anul 1947, în apropiere de Portofino, Liguria, un echipaj condus de celebrul pm de știință Jacques-Yves Cousteau făcea scufundări, pentru a studia misterele florii și faunei subacvatice, din Marea Mediterană.

This photo of Sail Fish Scuba is courtesy of TripAdvisor

Prietenul lui Cousteau, Darius Gonzatti, a murit chiar acolo. El a fost primul scafandru italian care a folosit aparat autonom de respirat sub apă. Statuia din bronz a fost amplasaă în locul unde a decedat Gonzatti. Statuia a fost realizată de artistul Guido Galleti în 1954. A avut la bază ideea lui Duilio Marcante. Statuia are 2,5 m înălțime, cântărește 260 kg, este amplasată sub apă la adâncimea de 25 metri. Statuia îl întruchipează pe Iisus, cu brațele întinse privind spre suprafața apei.

Există o copie a statuii, în mărime naturală, în interiorul abației San Fruttuoso, lângă Portofino.

În noaptea ultimei duminici din luna iulie a fiecărui an, pe țărm are loc o ceremonie în memoria tuturor celor care și-au pierdut viața în apă. Apoi scafandrii coboară în mare la Hristos și Îi pun pe cap o cunună de lauri.

Aceasta nu este singura statuie subacvatică, reprezentându-l pe Hristos! Altele se află în largul insulei Grenada din Marea Caraibe (1961) și în Key Largo, Florida (1965).

Ce am eu împotriva religiei?

Cu mulți ani în urmă am avut o prietenă evlavioasă pe care o iubeam, așa că am fost nevoit să mă țin după ea în multe ”pelerinaje” prin țară, pe trasee incluzând mănăstiri și biserici de vază. Am mâncat cu mare plăcere fasole și cartofi pe la hramuri, am mâncat din pomeni primite, am făcut dănii, am dat de pomană, am văzut locuri minunate, am stat în picioare la liturghii și masluri, am făcut zeci și zeci de cruci, am pupat mâna la preoți, le-am zis cu respect și bucurie ”sărut-dreapta, părinte!” și câte și mai câte de-acestea. Asta ca ateu. Mi-am îngropat părinții (atei patentați, iar mama chiar atee furioasă) cu tot ritualul bisericesc, le-am făcut pomeniri, le-am făcut colive cu mâna mea, am plătit pomelnice etc. Căci așa e frumos printre oameni, dacă ești ateu să nu dai cu ghiuleaua în turnul bisericii și să nu-i strângi pe preoți de gât, ci să respecți tot cuprinsul religiei, dacă vrei ca și acei oameni să-ți respecte ție ateismul… Căci vorba lui Hegel: ”Tot ce este real este rațional”, adică are o rațiune de a fi, inclusiv religia, bisericile, preoții, credincioșii, dar și ateii, precum și toate celelalte religii.

Continuă să citești Ce am eu împotriva religiei?

Sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena

Anual, pe data de 21 a lunii mai, creștinii ortodocși îi prăznuiesc pe Sfinții Împărați Constantin și mama sa, Elena. Biserica îl consideră pe Constantin primul conducător care a militat pentru încetarea persecuției celor care își manifestau credința și, mai mult, s-a implicat activ în construcția unor noi biserici, le-a înapoiat credincioșilor proprietățile ce le-au fost reținute de prigonitori și, ulterior, le-a oferit și sprijin material.

Continuă să citești Sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena

Veronica Antal din Barticești – Crin însângerat

În seara aceasta am să vă povestesc despre o fată, născută în aceeași comună cu tatăl meu.

Tata s-a născut în comuna Botești, din județul Neamț, într-un loc frumos, lângă apa Moldovei. Comuna are în componență trei sate: Botești, Barticești și Nisiporești, care este la 3 km de Hanul Ancuței.

Copilul și adolescenta Veronica Antal

În urmă cu 83 ani, în Nisiporești, se năștea Veronica, o fetiță care avea să devină prima femeie din România, pe care Vaticanul a declarat-o Fericită.

Ca adolescentă, Veronica s-a înscris în corul bisericii şi într-o asociaţie de laici și a început să se gândească serios la viitorul ei. După vârsta de 16 ani a vrut să intre în mănăstire, pentru a-şi consacra viaţa Domnului. Dar, cum regimul comuniste deființase toate Ordinele religioase catolice, a făcut vot de castitate în privat și a trăit în lume, pe lângă casa părintească ca într-o mănăstire. (1)

Întrucât în Nisiporești nu se săvârşea Sfânta Liturghie decât duminica, participa în fiecare zi la Liturghie în parohia din satul alăturat, Hălăuceşti (8km). Tânăra iubea mult copiii şi bolnavii, pe care îi vizita deseori, iar încercările le suporta cu multă răbdare. De asemenea, ea ajuta la pregătirea catehetică a copiilor şi îi învăţa rugăciuni. Se ruga și pentru preoţii care erau în închisorile comuniste, din cauza credinţei lor.

Atacul dintr-o zi de vară

Avea 23 ani, când într-o zi de vară se intorcea pe jos de la slujbă și a fost atacată de un tânăr, care a vrut să o batjocorească pe tânăra fecioară. A atacat-o într-un lan de porumb și a înjunghiat-o cu un cuțit, apoi a plecat, crezând că a ucis-o. A revenit după câteva ore și a găsit-o agonizând, apoi a continuat să-i aplice zeci de lovituri cu cuțitul.

Continuă să citești Veronica Antal din Barticești – Crin însângerat