La orizont se ivește primăvara, florile câmpului își ridică firave fața spre cer, iar dragostea roiește prin văzduh mai enegică ca niciodată. E semn că la ușă ne-au bătut deja două sărbători frumoase, Valentine’s Day, pe care nu demult am petrecut-o spre alte hotare dornice de iubire, și Dragobetele, sărbătoarea poporului iubăreț. Astăzi este ziua în care respirăm dragoste prin orice por. Astăzi iubim românește!
Sărbători frumoase, în care iubirea e regină, iar noi, toți cei răpiți de farmecu-i irezistibil, o contemplăm și-o glorificăm până dincolo de înalt.
Dar oare dragostea se vrea invocată doar în zi de sărbătoare? Oare chiar are ea nevoie de o anume zi în care să fie cântată?
Dragostea e mai presus de toate în noi, ceas de ceas, zi de zi, an de an. Stă și deapănă povești pe care inima le trăiește cu bătăi intense. Noi suntem născuți din dragoste, dragostea înseamnă Noi.
Atâta timp cât soarele răsare curajos la orizont, înseamnă că cineva ne iubește, iar atâta timp cât gândurile noastre zboară răzlețe spre porțile altor inimi, înseamnă că iubim.
Iubiți în fiecare zi cu patimă, dăruiți și semănați în jurul vostru iubire! Deschideți larg fereastra sufletului și lăsați ca dragostea să-și ridice regatul în sufletele voastre! Căci, acolo unde calcă iubirea, se naște fericirea.
Amintiți-vă că dragostea nu e doar un sentiment, e o formă de a exista. Ea nu e prizonierul sufletului ca să fie scoasă la lumină doar într-o sigură zi, în care să fie poftită la mese pompoase, alintată cu vorbe dulci și răsfățată cu șoapte calde. Apoi, la apus de soare, trimisă ca un prizonier um
il în vechea lui celulă prăfuită și întunecată.
Dragostea trebuie să fie lăsată să-și aleagă cea mai luminoasă cameră din inimă, pe care mai apoi s-o transforme în altar al fericirii, prin care să trecem zilnic, să închidem ochii și să ne trezim direct în paradis.
Căci dragostea sfințește sufletul și aduce primăvara, iar sufletul e născut tocmai în mijloc de primăvară.
Pe aripi de vânt, pe obraji de copil, pe un colț de stea, pe rozul curcubeului, în albul zăpezii, în picături calde de ploaie, în inimi blânde, în ochi zglobii, acolo trăiește dragostea, acolo trebuie s-o căutăm.
Sărbătoriți dragostea nu doar azi sau mâine, oferiți-i eternitatea! Numai ea îmbracă sufletul într-o veșnică sărbătoare!
Construiți o scară până la cer din visurile voastre și semănați iubire și pe stele, ca niciodată dragostea voastră să nu stea în întuneric!
Cristina Morari
