Puțină lume știe despre Valea Uzului și atracțiile turistice care fac cinste numelui. Aici a fost construit primul baraj din România.
Se crede că, în urmă cu un secol, această zonă era plină în adâncuri de zăcăminte de aur, acestea fiind extrase în cele 3 mine din zonă.
Istoria barajului însă, datează din perioada 1965-1973 când s-a realizat construcția acestuia. Barajul de la Valea Uzului măsoară o înălțime de 84 metri și o lungime de 507 metri. Primul baraj cu contraforți din România și al doilea în Europa de acest fel.
Departe în timp (1798), dar nu și în spațiu – la doar 18 km de localitatea bucovineană, Gura Humorului, Cacica se numără printre cele mai vechi mine de exploatare de sare cristalizată din saramură de pe continentul european. După amplasarea în cadrul județului, comuna Cacica reprezintă inima Sucevei. Dacă e să ne furișăm în timp, cu siguranță, Cacica nu e despre o civilizație care s-a dezvoltat în urma apariției sistemului de irigații în preajma fluviului Nil, dar, cel puțin denumirea, se trage de la un pârăiaș, Kaczka. Din slavonă, acesta înseamnă rață.
Despre Cacica vorbesc documentele sfârșitului secolului al XVIII-lea. Până atunci însă, cu mai mult de 200 de ani înainte de a se scurge veacul al optsprezecelea, în regiunea românească, supusă fiind administrației austriece, s-a deschis o mină pentru cele 20 de familii poloneze și altele patru de ucrainieni, poposite aici în urma văditului interes pentru sarea – bogăție minerală după care tânjeau habsburgii. Pentru a da undă verde mineritului, lucrările de defrișare a zonei a trebuit să înceapă curând, ceea ce a și urmat.
Pe pământ românesc, polonezii s-au acomodat foarte repede, astfel încât localitatea să se transforme într-o patrie a lor, în ciuda celor patru familii de ucrainieni. S-au gândit oare că pun temelia unei comunități care va dăinui secole?Nu, ei doar minau.
Cacica, arc peste timp
Dacă te rătăcesc picioarele cumva prin Cacica, de vină e Salina. Iar natura are motivele sale pentru asta: cele peste 8200 de galerii armate cu lemn și vechi de sute de ani te ajută să străbați cele două secole de existență. Fiind săpată manual, salina e un muzeu al amprentelor, nefolosindu-se niciun alt utilaj decât mâna omului. Azi, Salina Cacica, adevărata moștenire a timpului, simbolizează perfecțiunea naturii. Nu în zadar, pentru că în subteran poți pătrunde doar datorită treptelor de brad pe care sarea le-a îmbrățișat, împietrindu-le veșnicia în inima vremii.
Una din cele 8200 de galerii în sare
Deschiderea oficială a salinei a avut loc în anul 1791. Întinzându-se pe o arie impozantă, baza turistică presupune un traseu de 5oo de metri. Munca acelor ocnași de acum 300 de ani au ridicat prin viitoarea Cacică un monument timpului, în care stă Dumnezeu, la capătul opus al celor 150 de trepte de coborât. Acolo, turiștii pot face cele mai impresionante poze primului obiectiv turistic din întregul complex, Capela Romano-Catolică Sfânta Varvara.
Capela Romano-Catolică Sfânta Varvara
La 29 demetri în pământ, în 1803, mâini dibace și iscusite încep primele ciopliri pentru ridicarea unui lăcaș sfânt, a cărui cruce, amvon, rambleu și altar sunt sculptate în sare. Tot în același perete sărat, înzidirea chipului Sfintei Varvara în blocurile sudice de sare va fi devenit icoana bisericii cu același nume, protectoarea minerilor.
Tot mai spre adâncurile pământurilor cacice, la 35 de metri adâncime de lumina soarelui, zidarii au dat de suficiente minerale de sare, pentru a reda silueta Capelei Ortodoxe. Galeria în care aceasta este săpată depășește cu mult pe cea în care se află capela catolică, fiind mal largă, în pereții salinei sculptându-se basoreliefuri cu motive religioase. Ajunși aici, turiștii se pot închina Icoanei Sfântului Daniil Sihastrul.
Lacul Sărat, unic în România
Chiar și în lipsa plutei, cea cu care însuși Carol I se plimbase, pe apa artificial amenajată în salină, Lacul Sărat de la Cacica este unic în țară. Ceva mai adânc decât cele două capele, forma lacului este redată și de balustrada de lemn care înconjoară apa. Pereții impetuoși țin în brațe cristalele de sare ce conferă anturajului un aspect luxos și curat, aidoma unei săli de operație, datorită aerului pur din întreaga salină.
Lacul Sărat, Salina Cacica
Întâlnirile festive, balurile, spectacolele de altădată erau marcate într-o sală la fel de sărată, care poartă denumirea de Sala de dans ori Sala ing. Agripa Popescu. Aceasta este destul de încăpătoare, având și trei balcoane, săpate și ele în sare. Azi, aceeași sală și-a păstrat doar numele, fiind destinată pasionaților de sport, transformându-se în teren de volei și tenis.
Terenul de sport.
La aproximativ 40 de metri în sare, Salina Cacica surprinde și cucerește prin sănătate, manufactură splendidă, istorie palpitantă și peisaje cum numai la Bucovina se-ntâmplă să dea Dumnezeu.
Dacă tot am trecut prin Ruginoasa și am început să prindem gustul palatelor, și mai ales ale celor care au trecut prin mâinile familiei Sturdza, următoarea oprire este la Miclăușeni.
Înainte să trecem la lăudat și povestit, trebuie notat că domeniul Miclăușeni este o oază de liniște. Făcând uz de teritoriu destul de vast, acoperit preponderent de pădure și imaș, domeniul servește adesea evenimentelor de tip nuntă sau conferințe. Totodată, nu putem uita festivalul de epocă ce are loc anual aici, în acest an desfășurându-se la începutul lunii septembrie. Să vă mai zic că în fiecare an se urmărește întoarcerea în timp prin de atmosfera medievală creată de constumele domnițelor și muzica trubadurilor, poate vă hotărâți să vă umpleți mașina de prieteni și să dați o fugă.
Acestea fiind amintite, castelul are o vechime de peste șase sute de ani, construit în stil neogotic, după ne-am obișnuit deja, și ajuns pe mâinile familiei Sturdza în secolul al XVIII-lea. Posedă o istorie destul de tulbure: după ce a fost amenajat ca loc de armonie și regăsire pentru cei din familia Sturdza, lăcaș de cultură, spiritualitate și cunoaștere, ultima moștenitoare, Ecaterina Cantacuzino, a donat castelul bisericii în 1947.
Fiind cel mai frumos obiectiv de pe lacul Maggiore, insulele Borromeo sunt expresii la dorinţei omului de a supune natura și de a crea perfecțiunea. Povestea acestor insule este atipică și strâns legată de familia nobiliară Borromeo. Istoria acestei familii a luat naștere în secolul al XIV-lea și continuă până în zilele noastre. De-a lungul timpului, familia Borromeo a oferit Italiei politicieni de seamă, diplomați abili, înalte fețe bisericești, toți remarcându-se prin veleități artistice și științifice, intelectuale și administrative deopotrivă. Așadar, vizitând aceste insule, mergeți de fapt pe urmele uneia dintre cele mai vechi familii din Italia, practic pe urmele istoriei adevărate.
Ansamblul deținut de familia Borromeo este alcătuit din cinci insule: Isola Bella, Isola Madre, Isola dei Pescadori, Isolino di San Giovanni și insulița Malghera. Dintre acestea, doar ce-a de-a treia, Isola dei Pescadori (Insula Pescarilor) este în prezent locuită.
Credem adesea că pentru a vedea locuri uimitoare este nevoie să parcurgem sute sau poate chiar mii de kilometri, ceea ce nu e neapărat greșit. Însă, câteodată, minunile se află în jurul nostru, așteptând să fie descoperite. Dincolo de centre turistice care și-au dezvoltat în timp caracterul de destinații menite să ofere vizitatorilor o experiență completă și modernă, există și acele locuri care își păstrează farmecul și oferă celor care ajung acolo o lecție de istorie, făcând legătura între epoci. Un astfel de loc este și Golful Kotor – minunea până ieri nedescoperită a Muntenegrului.
O călătorie în Golful Kotor oferă turiștilor șansa de a păși pe meleaguri locuite încă din Antichitate. De altfel, întreaga zonă a golfului este inclusă în patrimoniul mondial UNESCO. Orașele medievale Kotor, Risan, Tivat și Perast sunt locuri de o frumusețe specială, ele aflându-se la granița dintre culturi și fiind influenţate de mai multe stiluri arhitectonice.
Românii au înțeles un lucru: bogățiile minerale moștenite de la natură trebuie valorificate așa cum se cuvine, iar generozitatea lui Dumnezeu se traduce în acea treime din apele termale ale continentului pe care ni le-a dat nouă. Neuitând faptul că Natura ne oferă excepţii pentru fiecare regulă, excepția Transilvaniei este, cu siguranță, Complexul Balnear Băile Figa, Beclean.
Una din aleile Stațiunii
Băile Figa, Beclean, un favor european pentru români
Deja de șapte ani consecutivi, românii din întreaga țară se răsfață, petrecându-și vacanțele pe tărâmurile Transilvaniei. Asta și datorită faptului că din 2010, în Județul Bistrița-Năsăud, în al cărui oraș de reședință, Beclean, localitatea Figa, s-a inaugurat un complex balnear. Acest proiect, finanțat cu ajutorul unor fonduri nerambursabile din partea Uniunii Europene, se întinde pe o suprafață de 15 hectare și este construit la o distanță deglijabilă de orașul Beclean – doar 3 km. Zona este una dumnezeiască, datorită pădurilor care înconjoară stațiunea. În ceea ce privește panorama ale cărei peisaje mirobolante impresionează profund, aceasta constituie un motiv aparte pentru a alege destinația dată, când vine vorba de o vacanță memorabilă. Ca un magnet pentru turiștii străini sunt și proprietățile apei sărate, dar și ale nămolului ce constituie o porție de sănătate de neînlocuit.
Vedere din Parcul Balnear
Servicii prestate
Așa cum am mai spus, de șapte ani, zona Beclean reprezintă o atracție deosebită pentru turiști, iar aceștia nu aleg la întâmplare această stațiune. Aici, oamenii au parte de aerul curat pe care pădurea îl oferă gratuit, iar verdeața naturii te face să te simți ca-n palma lui Dumnezeu, mai ales că liniștea este redată de cântecul păsărilor, plescăitul apei și adierea ușoară a vântului.
Pe de o parte, Băile Figa te invită să te relaxezi ca-n rai, iar pe de altă parte – să guști din elixirul care-ți remediază sănătatea corpului și a sufletului. Serviciile puse la dispoziție foarte variate atrag zilnic turiști din toate părțile lumii, cei care aglomerează sfărșiturile de săptămână. Astfel, sub cerul liber, înconjurat de terasele la care se servește din belșugul stațiunii, Bazinul cu apă sărată este străjuit de o mini-plajă de nisip, acolo de unde,pe șezlonguri, este așteptat soarele.
Bazinul de apă dulce
Mini aqua-land
Bazinul cu apă dulce și piscina acoperităa cărei lungimeatinge 18 metri, deschisă pe tot parcursul anului, constituie Mini aqua-land, atracția de top pentru copii. Pentru adrenalină și senzații tari, piscina este înconjurată de trei tobogane: Kamikaze, Concurs și Spirala, toate cu înălțimea ce nu depășește 10 metri, elementele dinamice ale acestora asigurând distracția pe cinste a celor mici. Toate acestea sunt amenajata în interiorul unui ambient, numit Clădirea SPA, construită în centrul complexului care mai dispune, de asemenea, de patru jacuzzi, un cabinet medical, o sală de fitness și altele de masaj.
Mini Aqua-Land
Tot la copii, s-au gândit cei de la Beclean, atunci când au creat un Râu Leneș, mai ales pentru cei care-și doresc să se relaxeze în adevăratl sens al cuvântului. Startul distracției începe, desigur, pe saltelele pneumatice, care le permit să plutească de-a lungul râulețului, cursul căruia parcurge un traseu jucăuș: înconjoară copleșitoarea plajă de nisip, șezlongurile și parcelele acoperite de iarbă.
Microbiștii și cei pasionați de tenis sunt atrași, în mod efectiv, de cele 3 Terenuri pentru sport amenajate cu gazon sintetic. Astfel, toată lumea își petrece timpul în cel mai plăcut mod, iar serile nemaipomenite nu pot fi repetate decât tot aici, la Beclean, încheind ziua pe note perfecte la un picnic, în parcul balnear pe care, pentru a-l admira, design-ul proiectului s-a gândit la montarea de podețe rustice peste un lac de apă dulce, pe malul căruia există băncuțe din lemn destinate persoanelor care preferă un loc mai dosit.
Unul din terenurile de tenis
Cascada, ce grandioasă poate fi uneori căderea. Valeriu Butulescu
Punctul de belvedere este cel mai apreciat loc din întregul complex balnear. Acesta presupune o cascadă de toată frumusețea, amenajată artifical, iar din acest punct turișii au ocazia să cuprindă cu ochiul ceea ce nu poate fi cuprins cu amândouă mâinile: parcul din brațele pădurilor ce-l înconjoară, iar de sus, acest decor idilic nu-ți dă pace până la viitoarea vacanță.
Sâmbătă dimineața, mă trezește un bâzâit enervant şi sacadat, dar cunoscut; peste treizeci de secunde îmi dau seama că-mi vibrează telefonul. Apăs hazarduos butoanele telefonului în speranţa de a-l potoli, simt cum o lumină puternică îmi aruncă ochii în focurile iadului şi, încercând să-mi vindec durerea usturătoare ce-mi cuprinde întregul trup, dau luminozitatea la minim, moment în care îmi închid ochii şi las văpaia ce-mi amenință vederea să se mistuie ușor. În sfârșit mi-am recăpătat vederea şi pot distinge niște forme ciudate pe ecranul telefonului, forme care, cu fiecare fracțiune de secundă trecută, capătă noimă. Trecu aproape un minut de când am despărțit genele, acum sunt capabilă să identific cauza bâzâitului, este un mesaj pe Facebook. Desigur gândurile trimise instant către expeditorul mesajului nu au fost cele mai frumoase, dar conținutul mesajului m-a făcut să-mi pară rău pentru asta. Prietenul meu din Turcia ne invita pe mine și pe colega mea de cameră să-l însoțim într-o „scurtă” vizită la grădina zoologică din Wrocław. Continuă să citești O vizită copleşitoare la Grădina Zoologică din Wrocław
Una dintre cele mai renumite șosele din Europa, considerată de către Top Gear cel mai frumos drum din lume, Transfăgărăşanul şerpuieşte iute şi impetuos prin toate cotloanele Munților Făgăraș, străbătând în total o lungime de 151 km. Avându-şi startul în Bascov, o comună de oameni credincioşi din Argeş, Transfăgărăşanul își găseşte liniştea intersectându-se cu drumul DN1 între Sibiu și Braşov.
Plănuit inițial să fie un tunel de aproape şapte kilometri, scobind mijlocul lanţului montan, Transfăgărăşanul – după un calcul mai amănunțit – a fost preschimbat în şosea, astfel reducându-se cheltuielile. Doar patru ani (1970 – 1974) au fost necesari finalizării lui, proiectul s-a derulat rapid sub conducerea ceauşistă, având ca scop principal să faciliteze circulația între Pitești și Sibiu, astfel consolidând sistemul de apărare al ţării. Cifrele oficiale ascund adevărul crunt ce stă în spatele mărețului drum, numărul de patruzeci de soldați și muncitori decedați în timpul construcției pare să se înzecească după spusele martorilor („Numai la baraj au murit vreo 400 de băieți”). Pe cât de dureros, pe atât de măreț, un sacrificiu făcut zeului muntelui, ce-l împodobeşte elegant de la nord la sud.
Puțină lume știe despre Valea Uzului și atracțiile turistice care fac cinste numelui. Aici a fost construit primul baraj din România.
O invitație neașteptată
