17E noapte. Vântul rece de toamnă îmi retrezește amintiri de 
undeva. De departe se aud zumzete, zumzete acoperite de albia valurilor ce trec peste noi. Privesc spre cer, e o noapte senină, stelele licăresc în tihnă, ba chiar mi se pare că se mișcă, în ritm, toate formând un cerc și se învârt și se rotesc ca într-un vârtej… jocul lor mă ademenește și mă las purtată de lumina lor departe, tot mai departe… mirosul de fân proaspăt uscat mă învăluie… un ghem de copil stă acoperit de o claie de fân și privește cerul… bunicul e în față, ghidează căruța spre casă, uitându-se din când în când în urmă, ca nu cumva să piardă ghemotocul din fân…. privesc cerul… e atâta liniște… fără griji, fără probleme mă las capturată de amintirile ce vin val după val. Continuă să citești Cândva…
Autor: Puteanu Mihaela Stefania
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, un sanctuar al timpului
Fiecare dintre noi are un loc drag sufletului, unde poposește din când în când pentru a se refugia din monotonia cotidiană. Un astfel de loc, drag mie este orașul Roman. Nu puține au fost dățile când mi-am petrecut după-amiezile în parcul Municipiului Roman. Te poți relaxa în compania rățuștelor care înoată nestingherite pe lângă tine în timp ce tu încaleci pe o rățușcă ceva mai mare și faci turul Insulei Brâncuși. Numele este dat de existența a două copii ale sculpturilor lui Brâncuși: Masa Tăcerii și Coloana Fără Sfârșit.
Credeam că orașul se rezumă doar la existența acestui parc, însă în spatele volburei citadine se ascunde o mare de sacralitate pe care o poți afla luând la pas urbia Romanului. Interesată de a cunoaște latura sacră a orașului, echipa EduSoft a încercat să cuprindă punctele cele mai importante ale orașului. Astfel, prin bunăvoința domnului profesor Ion Țuțuianu, am pătruns în spațiul sacru al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului. O ferestră îndreptată spre Dumnezeu, dar în același timp și spre trecut. Continuă să citești Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, un sanctuar al timpului
Iubirea nu e matematică
,,Iubire”, un cuvânt frumos, care ne însoțește discursul în fiecare zi, cu fiecare ocazie, nu ? Iubim părinții, iubim prietenii, iubim iubitul, iubita, iubim cerul, natura, tot ceea ce ne înconjoară, până și cardul prietenului, uneori, ne trezește simțăminte de iubire. Tot ce vedem, tot ce auzim, iubim.
Iubesc! Iubești! Iubește ! Cu toții pretindem că iubim, asta e clar, dar câți dintre noi simt cu adevărat esența iubirii ?
Vă mai amintiți perioada de pe băncile școlii? Atunci când ne era predată o lecție nouă, începeam: definiție, clasificări, caracteristici etc. Ei, nu e de mirare că de fiecare dată încercăm să definim fiecare termen, fiecare lucru: ,,prietenia este…”, ,,adevărul este…”, ,,minciuna este…” ș.a. Hmm, cam schematizat totul, nu ? Dar, cu iubirea nu e același lucru ! Nu o poți încătușa în cuvinte standardizate, nu îi poți da o formă concretă. Continuă să citești Iubirea nu e matematică
Botoșani – o motivație de călătorie
În România, chiar dacă dezvoltarea ramurii turistice nu este o prioritate, totuși există anumite locuri pe plaiurile mioritice, care atrag vizitatori atât din țară, cât și de peste hotare. Am aruncat o privire pe hartă și m-am oprit, pentru câteva clipe, la Botoșani. Situat în Nordul Moldovei, județul Botoșani este atestat în filele de istorie ca fiind, un târg înfloritor situat la intersecția celor mai importante drumuri comerciale. Totodată, târgul de odinioară a crescut în importanță și datorită meșteșugului, o îndeletnicire răspândită în N-E țării.
Odată ajuns aici poți să te aventurezi pe urmele pașilor eminescieni, pe aleile Parcului ,,Mihai Eminescu”. Datând de la 1869, parcul este renumit datorită vizitelor dese pe care le făcea Mihai Eminescu. Soclurile diferitelor personalități ale istoriei neamului românesc îți veghează pașii pe aleile vechi, către lacul din centrul parcului. Locul este apreciat pentru încărcătura culturală, dar și pentru plimbările relaxante. Continuă să citești Botoșani – o motivație de călătorie
Cetatea de Scaun a Sucevei – o bijuterie culturală în nordul Moldovei
Trecutul poporului român reprezintă un adevărat tezaur spiritual pe care ar trebui să-l valorificăm și să nu-l lăsăm pieirii în negura timpurilor. Legende, cântece, portul popular, lăcașuri de cult, cetăți, muzee, toate păstrează peisajul pitoresc al vremurilor de demult.
Undeva în Nordul Moldovei, în regiunea Bucovinei este situată Suceava. Cum e bine cunoscut faptul că Suceava se numără printre cele mai vechi așezăminte din România, mii de turiști poposesc anual pe meleagurile sucevene. Aici, în creierul țării, veghează falnica Cetate de Scaun a Sucevei. Cetatea medievală este atestată documentar pentru prima dată în anul 1388, susținându-se că domnitorul Petru I a fost cel care a ridicat zidurile cetății. De-a lungul timpului, mari domnitori au contribuit la consolidarea și menținerea ei, întrucât cetatea este așezată strategic, într-un loc în care toată panorama Sucevei poate fi văzută. Continuă să citești Cetatea de Scaun a Sucevei – o bijuterie culturală în nordul Moldovei
Fructificarea valorilor în societate
Echilibrul social este conturat de valorile care reușesc să-și facă simțită prezența și, în același timp, să schimbe concepții, să ajute la dezvoltarea personală a indivizilor, să aducă emoție acolo unde cotidianul a dezumanizat simțămintele.
Este de la sine înțeles, confirmă statisticile, că valorile adevărate vor fi apreciate indiferent de timp, generații, zone geografice. Imperativele unei epoci nu vor putea plasa o valoare autentică într-un con de umbră. Chiar dacă contemporanii unui scriitor, ai unui pictor, artist, etc. nu reușesc să prețuiască la adevărata valoare o anumită manifestare artistică, cu timpul aspectele cu adevărat importante vor căpăta prestigiul meritat. Spre exemplu Shakespeare, Picasso, Mozart și-au cristalizat prezența în toate epocile, statutul lor fiind incontestabil. Continuă să citești Fructificarea valorilor în societate
Atitudinea profesorului și procesul de învățare
Este știut faptul că pentru a exercita profesia de dascăl este nevoie de multă pregătire intelectuală în domeniu. Individul care tinde să pătrundă în sistemul educațional trebuie să urmeze cursuri de psihopedagogie, să fie licențiat și de multe ori masterat. De altfel, datorită complexității sarcinii de la catedră, trebuie să-și valorifice nivelul de cunoștințe prin susținerea unor examene dificile (inspecții la clasă, titularizare, definitivat, etc.).
Astfel, odată pătruns în sistem, profesorul, pe lângă suita de sarcini pe care trebuie să le îndeplinească (pregătirea profesională de la clasă, întocmirea nenumăratelor documente ș.a.), se confruntă cu situații imprevizibile. Performanța elevilor la disciplina predată, problemele familiale ale elevilor, inadaptarea acestora la sistemul de reguli impus de societate creează situații ce necesită dirijate cu multă atenție și profesionalism. Continuă să citești Atitudinea profesorului și procesul de învățare
Pedepsele corporale aplicate copiilor
Tot mai des întâlnim în emisiunile TV, în spațiul virtual sau în viața de zi cu zi discuții pe marginea unui subiect pe cât de delicat pe atât de important în societate: pedepsele corporale aplicate copiilor. Considerate ființele cele mai sincere, pure și inofensive din rândul umanității, copiii sunt văzuți ca o binecuvântare a familiei în care se nasc. Totuși, odată cu creșterea acestora apar o diversitate de conflicte între părinți și copii. Copilăria este caracteristică procesului cognitiv, este perioada în care se conturează profilul psihologic al viitorului individ. Continuă să citești Pedepsele corporale aplicate copiilor