Dumitru Georgescu-Kiriac – dirijor și folclorist prin vocație

dgkiriac
D. G. Kiriac

Încălecăm pe aripile timpului și plutim prin văzduh legănați de note subtile.

Muzica ne înalță tot mai sus, suntem prinși în mrejele ei, nevoiți fiind să-i urmăm supuși calea. Sărim pe portative, ne prindem pasional într-un tangou cu notele muzicale și ne întoarcem în timp chemați de câteva voci sublime, dirijate cu măiestrie de nimeni altcineva decât Dumitru Georgescu-Kiriac, maestru al muzicii și dirijor prin vocație, cel ce și-a jertfit viața pe altarul muzicii.

A respirat și iubit prin muzică, și-a înălțat visul până-n pânzele albe și-a reușit să-și îndeplinească misiunea desăvârșită pe pământ, cea de a da muzicii o alură divină.

Născut în zodia muzicii la 6 martie 1866 la București, ursitoarele i-au hărăzit lui Dumitru Georgescu-Kiriac un auz muzical fin și-o profunzime aparte în felul de-a percepe lumea prin muzică.

Continuă să citești Dumitru Georgescu-Kiriac – dirijor și folclorist prin vocație

Artă cenzurată sau libertate de exprimare a viziunii?

picturaÎntr-un sistem democratic prioritară este decizia majorităţii, fapt pentru care şi în artă aceasta ar trebui să aibă posibilitatea de a-şi impune voinţa. Opinia publică, după părerea unora, este cea mai îndreptăţită pentru a accepta sau a refuza anumite manifestări artistice, în funcţie de modul în care societatea le percepe. Astfel, respingerea anumitor opere de către conştiinţa colectivă – o opinie, deci, de natură intrinsecă – ar deveni plauzibilă în contextul protejării unor categorii de persoane vulnerabile, precum minorii (evitarea nudismului sau a ilustraţiilor cu implicaţii obscene) sau anumite grupuri religioase (unele forme de exprimare pot intra în conflict cu principiile spirituale ale acestora).

Pe lângă acestea, se consideră că cenzurarea artei de către societate ar putea constitui o cale optimă de obţinere a echilibrului şi a stabilităţii culturale dorite. Opinia publică reprezintă, de altfel, cel mai bun factor reglator în orizontul de manfestare artistică a unor forme dăunătoare, prin prisma faptului că trebuie să existe o concordanţă între principiile, valorile colective şi mesajul transmis de operele de artă. Anumite tematici, precum moartea, nuditatea, violenţa, grotescul pot fi configurate de o manieră exacerbată, stârnind reacţii negative în cadrul societăţii. Trebuie luat în considerare faptul că psihologia colectivă deţine un carcater mai instabil şi mai impulsiv decât cea individuală şi este mult mai receptivă în cazul unor motive ce ar putea determina un sentiment sau chiar o atitudine de revoltă. Continuă să citești Artă cenzurată sau libertate de exprimare a viziunii?

Tata – scutul meu de apărare

Sunt cel mai iubit pământean. Sunt cel mai fericit și mai norocos om. Sunt cea mai privilegiată ființă din acest univers, pentru că am alături doi îngeri păzitori, o mamă blajină și un tată protector.

Nu cred că Dumnezeu ne-ar fi putut oferi un dar mai prețios, decât o familie frumoasă și niște părinți iubitori.

Mamele noastre sunt icoanele noastre. Dar tații noștri, de ce de multe ori stau în umbră, de ce nu li se cântă numele în ode mărețe?

tata3

Continuă să citești Tata – scutul meu de apărare