Valoarea spirituală a obiectelor culturale de mare preţ nu poate fi exploatată decât în ţara de origine, afirmă unii specialişti. Se consideră că în absenţa contextului socio-istoric care să confere obiectelor în cauză semnificaţia veritabilă, acestea devin simple fragmente deposedate de farmec, ale unui stat străin. Deşi profunda lor însemnătate istorică ar fi recunoscută într-o altă societate decât cea de provenienţă, impactul nu ar fi cel aşteptat, deoarece populaţia străină nu-i receptează importanţa cuvenită; ea nu resimte că acea frântură de istorie îi aparţine, reprezentând o mărturie a timpurilor măreţe, dar apuse. Continuă să citești Comorile culturale trebuie returnate ţării de origine?
Lună: ianuarie 2018
Dincolo de Nistru
Anul acesta am împlinit 23 de ani. A vrut Dumnezeu să îi fac. Avusem atâtea planuri pentru ceea ce urma să mi se întâmple, dar El m-a ridicat din fața Lui și mi-a dat tot ce nu i–am cerut. Ori altfel nu știu cum am ajuns să trăiesc ceea ce voi spune mai departe.
Pe 30 decembrie, 2017 văzusem pentru prima dată apele Nistrului, din care peștele ieșea doar după ce pescuia câte o undiță. Au simțit ei că se apropie revelionul, acesta e un fel de spirit al sărbătorii. Apele erau de-un albastru de despărțire, căci cum să nu te uiți înfricat peste celălalt mal al râului, acolo unde nu e plajă, ca pe partea unde eram, nici pescari, nici pește, nici dorință, doar grăniceri. Transnistria continua în jos; nu o vedeam, deci nu există?
Cred că atunci când cineva privește peste Nistru de dincolo, urlă. Căci dacă ar plânge, nu ar fi apă cea ce plimbă bărci și ațâță pacea. Unde eram eu, nisipul e umed și casele de odihnă închise pe timp de iarnă. Curios, oare când îngheață Nistrul, unde dispar urmele de pe plajă? Dar cei ce le-au făcut? Copacii ar ști, dar poate e mai bine să nu vorbească.