iulie 2017 - Pagina 2 din 3

Căsătoria interetnică sau interreligioasă

Societatea actuală este pregătită să accepte în mod unitar căsătoria interetnică sau interreligioasă? Colectivităţile umane au evoluat destul de mult de-a lungul ultimelor decenii, însă, cu toate acestea, există anumite bariere de care întemeierea unui mariaj se izbeşte la început de drum. Familia reprezintă celula de bază a unei comunităţi, iar căsătoria presupune adesea un act condiţionat de mentalitatea mai mult sau mai puţin deschisă a societăţii din care partenerii cuplului fac parte.

Există numeroase situaţii delicate, în care cei ce au intenţia de a forma un viitor împreună nu obţin aprobarea membrilor familiei, datorită etniei sau a religiei care îi diferenţiază. Căsătoria reprezintă, în acest caz, în ochii celorlalţi un mare risc sau pur şi simplu o preconcepţie socială. Cu cât cuplurile interetnice/ interreligioase dau dovadă de un mediu familial armonios, cu atât prejudecăţile pot fi surmontate, această practică putându-se răspândi pe o arie mult mai largă. Continuă să citești Căsătoria interetnică sau interreligioasă

Poate sau nu doctorul să raporteze cazul de violenţă domestică?

Din păcate, studiile demonstrează că în societatea actuală există un număr îngrijorător de cazuri de violenţă domestică, iar în scopul diminuării acestor abuzuri se naşte întrebarea dacă doctorii care se izbesc de astfel de cazuri ar trebui să raporteze autorităţilor.

Medicii au, conform eticii profesiei pe care o exercită, o datorie morală, socială şi legală faţă de ajutorul pe care trebuie să-l acorde semenilor. De aceea, cele mai multe opinii suştin că aceştia sunt îndreptăţiţi de a aduce la cunoştinţa oamenilor legii situaţiile cunoscute de violenţă conjugală. Ei au datoria de a raporta imediat ce constată existenţa unui astfel de fenomen grav. Continuă să citești Poate sau nu doctorul să raporteze cazul de violenţă domestică?

Închisoarea pe viaţă sau moartea?

Oare cei al căror destin este pecetluit cu închisoarea pe viaţă ar trebui să dobândească dreptul de a alege pedeapsa cu moartea?

Unii ar oferi cu certitudine un răspuns afirmativ la această întrebare, în baza raţionamentului că cei condamnaţi la o astfel de soartă, precum bolnavii aflaţi pe patul de moarte, care refuză conectarea la aparate, ar trebui să aibă posibilitatea de a li se acorda dreptul de a cere pedeapsa cu moartea. Viaţa de închisoare presupune oricum o existenţă bolnavă. Izolarea de societate intr-un astfel de mediu, lipsa prienilor şi a celor apropiaţi, tensiunile, numeroasele conflicte ce se nasc în acest mediu deficitar, activităţile la care sunt supuşi deţinuţii constituie factori generatori de demoralizare şi frustrare, decepţie şi remuşcare, o sumă de trăiri ce determină o suferinţă care se dovedeşte a fi inutilă pentru cel ce nu are posibilitatea de a-şi mai demonstra reabilitarea vreodată. Continuă să citești Închisoarea pe viaţă sau moartea?

Internetul… cenzurat?

Internetul a devenit în zilele noastre o parte indispensabilă din viaţa personală sau profesională a majorităţii persoanelor. Însă, dincolo de facilităţile pe care acesta le oferă, prin accesul rapid la o paletă largă de informaţii sau divertisment, internetul ridică o problematică în ceea ce priveşte conţinutul anumitor site-uri sau imaginile cu mesaj licenţios.

Se constată, pe de o parte, că numărul de utilizatori creşte anual, iar pe de altă parte faptul că tot mai multe pagini web prezintă în mod explicit un conţinut cu implicaţii pornografice sau de natură violentă. Informaţia fiind astfel răspândită pe o arie virtuală extinsă, ea poate influenţa în mod negativ o serie de utilizatori vulnerabili în acest sens, şi anume minorii. Astfel, dacă s-ar impune cenzurarea anumitor conţinuturi de pe internet, copiii ar fi mult mai protejaţi, prin aceea că nu mai există riscul de a fi expuşi unor informaţii sau fenomente virtuale ce nu sunt în concordanţă cu nivelul lor psihic de dezvoltare. Cu cât aceştia intră mai des în contact cu materiale cu un caracter obscen sau violent, cu atât se constată o majorare a cazurilor de deteriorare a abilităţilor sociale, de izolare şi predispunere la un comportament agresiv. Continuă să citești Internetul… cenzurat?

Hillary and Jackie – povestea a două surori

Când eram mai mică auzeam pretutindeni: ‘’Sunt 5 degete la o mână și toate-s diferite‘’. Apoi raportam acest proverb la orice situație de viață. Deseori mă gândeam că pe pământ sunt o grămadă de oameni și nu seamănă deloc între ei. Fiecare e unic în felul său, fiecare gândește diferit și acest lucru se referă și la frații și surorile dintr-o familie: sunt rude de sânge, dar seamănă uneori atât de puțin la comportament, gândire, percepție etc. Asta pentru că așa cum am menționat mai sus, fiecare om e diferit, fiecare vede în mod diferit lucrurile, fiecare e unic în felul său.

Cu referire la acest subiect, o să vorbesc un pic despre filmul “Hilary and Jackie”, care dezvăluie povestea a două surori: Hilary și Jackie du Pre. Acestea au fost unite încă de mici, mai ales că aveau și o pasiune comună: muzica, Hilary cântând la flaut, iar Jackie-la violoncel. Trist este însă că drumurile acestor două surori se despart la maturitate. Fiecare își alege un alt drum în viață. Hilary se căsătorește, își întemeiază o familie și alege să trăiască liniștit alături de cei dragi, renunțând însă la muzică. Jackie devine o interpretă renumită, mergând peste tot în turnee și bucurându-se de un mare success. Mai mult, cuplul pe care-l formează alături de soțul ei, pianistul și dirijorul Daniel Barenboim este considerat un cuplu regal al muzicii internaționale. Dovadă că totul are o limită, iar succesul te obosește, tensiunea și viața de concert o marchează pe Jackie, mai ales când aceasta îi face o vizită neanunțată surorii sale. Evocarea relațiilor dintre cele două surori, care fiind atât de apropiate în copilărie, împărtășind, de-a lungul anilor multe lucruri (bucurii și pasiuni, un bărbat și chiar și rătăcirile) este cu atât mai puternică cu cât este ilustrată de înregistrări din acele timpuri, iar aceste înregistrări păstrează cât se poate de viu coloritul acelei epoci.

Așadar, filmul merită văzut, pentru că este unul puternic și emoționant, iar toate acestea fiind spuse, nu-mi mai rămâne decât să adaug: “Vizionare plăcută!”

Maria Bocicov

Munca: benefică sau nu pentru copii?

Munca presupune uneori eforturi deosebite, ce necesită o anumită maturitate psihică şi dezvoltare fizică prielnică, ceea ce copiii nu deţin îndeajuns. În ciuda faptului că putem admite că un anumit copil corespunde unei condiţii fizice prielnice pentru muncă, din punct de vedere psihic acesta nu deţine cu siguranţă un grad atât de înalt de dezvoltare încât să înfrunte stresul şi să-si asume responsabilităţile specifice unui angajat. Respectarea unor norme, încadrarea activităţii între limite stricte, supunerea la un anumit ritm de muncă, conform unor reguli precise, nu constituie aspecte compatibile cu personalitatea unui copil.

Strict profesional vorbind, un copil se află, de asemenea, în imposibilitatea de a deţine o calificare necesară unui anumit post. Pe lângă efortul intelectual solicitat de locul de muncă, este desigur nevoie de experienţă, un copil nefiind pregătit în acest sens; acestuia nu i se poate cere un cumul de cunoştinţe şi aptitudini pe care el nu a avut încă timpul şi oportunitatea să le dobândească. Continuă să citești Munca: benefică sau nu pentru copii?

Avortul în cazul minorelor

Studiile demonstrează că un număr tot mai mare din rândul tinerelor minore rămân accdidental însărcinate, ceea ce le determină să adopte soluţia cea mai la îndemână în cazul unei situaţii atât de neprielnice: avortul. Întrebarea la care se cauta actualmente un răspuns constă în aceea dacă ar trebui să existe un acord dat de către părinţii acestor minore pentru a înfăptui întreruperea de sarcină dorită. Continuă să citești Avortul în cazul minorelor

Pedepsele corporale aplicate copiilor

Tot mai des întâlnim în emisiunile TV, în spațiul virtual sau în viața de zi cu zi discuții pe marginea unui subiect pe cât de delicat pe atât de important în societate: pedepsele corporale aplicate copiilor. Considerate ființele cele mai sincere, pure și inofensive din rândul umanității, copiii sunt văzuți ca o binecuvântare a familiei în care se nasc. Totuși, odată cu creșterea acestora apar o diversitate de conflicte între părinți și copii. Copilăria este caracteristică procesului cognitiv, este perioada în care se conturează profilul psihologic al viitorului individ. Continuă să citești Pedepsele corporale aplicate copiilor