Un desert cu binecuvântare

Doamna Lilișoara ne dezvăluie secretele unui desert dumnezeiesc – coliva! Preparatul din grâu fiert amestecat cu zahăr și nuci, care se împarte de pomană și care este atât de cunoscut în rândul românilor, reprezintă astăzi o și mai mare atracție pentru felul în care este ornat. Doamna Maria Cucu a început să orneze colive dorind să aducă mulțumire Maicii Domnului: “Am vrut să fac ceva cu care să Îi mulțumesc și eu la rândul meu, iar ideea mi-a venit în biserică, atunci când am observat că lumea nu mai știe să prepare această rețetă. Am primit binecuvântarea starețului de la Mănăstirea Neamț și prima colivă ornată a fost cu Maica Domnului și Iisus binecuvântând. Mi s-a spus că îmi va fi foarte greu, pentru că este nevoie de multă răbdare și timp, dar m-am ambiționat să fac acest lucru și am și reușit după scurtă vreme.”

Continuă să citești Un desert cu binecuvântare

E toamnă, e vremea conservelor!

conserve_de_iarna
Conserve pentru iarna. (Sursa: http://www.gatimsipovestim.ro/blog/conserve-2012/)

Odată ce toamna se instalează confortabil în peisaj, iată că și atenția noastră cade asupra preparatelor de toamnă bune pentru iarnă. Pământul a rămas dezbrăcat de podoabele sale, iar de dimineață până seara gospodinele nu încetează să trebăluiască printre borcane și legume. Înainte de a pune diverse produse la murat, intră pe mâinile doamnelor (și a domnilor, uneori) zacuștele și diverse preparate pentru iarnă. Rețetele de vază în agenda gospodinelor sunt zacusca de vinete, de ghebe, de dovlecei, de fasole verde, unele mai gustoase decât altele.

Fiind mereu într-o concurență acerbă cu timpul, nu-mi permit să aloc foarte mult timp statului în bucătărie, dar, asta nu mă împiedică să mă număr printre cele care sunt pasionate de arta culinară. Încerc să gătesc rețete care nu necesită un timp foarte îndelungat de preparare, însă trebuie să fie gustoase și mai ales sănătoase. Continuă să citești E toamnă, e vremea conservelor!

Mărturii din vreme de război

armata, soldatiSe spune că viața e imprevizibilă și nu știi niciodată ce ți se poate întâmpla, ce aduce ziua de mâine și prin ce locuri vei ajunge. Eu am auzit cu urechile mele o poveste de viață zilele trecute, relatată pe alocuri cu o bucurie de nedescris, pe alocuri cu lacrimi în ochi și vreau s-o împărtășesc cu voi. Pe mine m-a impresionat, sper să vă placă și vouă.

“Eram flăcău. Îmi venise ceasul să mă duc în armată. Habar nu aveam unde mă duc. Am făcut petrecerea de armată, așa cum se face la noi și am plecat de-acasă.

Continuă să citești Mărturii din vreme de război

Iorgu Iordan – fondator al institutului de filologie

Iorgu_IordanIorgu Iordan (1888-1986; n. Tecuci) a fost un lingvist şi filolog român, profesor universitar la Iaşi şi Bucureşti. A fost fondator şi director al Institutului de Filologe română „Alexandru Philippide” şi al „Buletinului” acestui institut. Ulterior a fost şi director al Institutului de Lingvistică din Bucureşti.

A fost printre membrii fondatori (1961) ai Societăţii Române de Lingvistică Romanică, pe care a condus-o și în calitatea sa de președinte. Iorgu Iordan a elaborat și publicat o serie de lucrări în domeniul lingvisticii romanice („Lingvistica romanică”, „Evoluție”, „Curente”, „Metode”), al limbii române contemporane („Limba româna actuală”, „O gramatică a greșelilor”, „Limba română contemporană”), al stilisticii („Stilistica limbii române”), al toponimiei („Toponimia românească”) și al antroponimiei („Dicționar al numelor de familie românești”).

Continuă să citești Iorgu Iordan – fondator al institutului de filologie

Satul meu – leagănul meu de dor

Când mă uit spre satul meu, îmi văd copilăria ca într-o oglindă. Pe toate ulițele, pe toate câmpiile și pe toate dealurile lui aleargă ea, zveltă și neastâmpărată.

Iar el, ca un bunic sfătos, îi spune-n fiecare seară poveștile băștinașilor, îi îndulcește simțurile cu miros de liliac și îi veghează noapte de noapte somnul.

Imagine râul Răut

Pe stâncile seculare care au ținut piept atâtor vremuri de răstriște, stă satul meu frumos și drag. Stă mândru în zile de sărbătoare, când se prind flăcăii și fetele-n joc, iar în zi de muncă, clocotește de oameni ce aleargă în toate părțile. Care pleacă la câmp să cosească, care pleacă să prășească via, care zidește o casă, care văruiește pereții. Aici viața pulsează alert.

Continuă să citești Satul meu – leagănul meu de dor

Ziua Mondială a Păcii – Pacea își are izvorul în noi

”Pacea nu e ceva ce ți-ai dori. Pacea e ceva ce faci, e ceva ce creezi, e ceva ce ești, e ceea ce dai mai departe.” John Lennon

Sunt trei lucruri în aceasta lume, pe care, fiecare om, indiferent de apartenența etnică, religioasă sau politică și le dorește cu ardoare. Pacea, sănătatea și fericirea. Un trio care le înglobează pe toate celelalte componente-piloni ale unei vieți împlinite.

Pacea, înPacea Mondială simplitatea dumnezeieștii sale misiuni este etalonul purității, al iubirii și-al armoniei mondiale.

 De aceea din anul 1981, la 21 septembrie pacea este celebrată și citită pe buzele tuturor celor care-i înțeleg și simt cu sufletul, cu mintea, valoarea-i incomensurabilă.

Ziua mondială a păcii a fost promovată la această dată de către Națiunile Unite prin Rezoluția 36/67 a Adunării Generale. Această zi este dedicată consolidării și promovării idealurilor păcii între toate națiunile și popoarele lumii.

Cei care au simțit nevoia adoptării unei zile atât de însemnate, știu că în pace se naște iubirea, în pace e cerul senin și tot în pace ne crește rumenă pâinea pe ogoare.

Pacea e cu certitudine oglindirea raiului, un rai pământesc, scăldat în albastru, îndulcit cu roz și pictat subtil în nuanțe mustoase de verde.  Pace

Cu siguranță, cel mai profund simt dulceața păcii curgându-le prin vene, cei care au gustat din amărăciunea războiului.

Cei care și-ai căutat cu disperare copiii printre mormane de fiare, cei care au adunat bucăți din casa în care și-au zidit sănătatea, cei în ochii cărora s-au năruit speranțe, visurilor cărora li s-au tăiat aripile, nereușind să zboare.

Cu certitudine, pacea se naște în fiecare dintre noi, iar pentru a reuși să promovăm pacea mondială, trebuie să promovăm mai întâi de toate, pacea interioară.

În această învălmășeală, alergătură de colo, dincolo, în acest stres colectiv, pacea, greu își mai găsește loc în sufletele noastre. E doar din cauza că nu mai gândim colectiv, ci gândim egoist, individual, de parcă am putea ține singuri pe umeri această planetă.

Dacă răul se extinde cu viteza sunetului, atunci binele se propagă cu cea a lumii, deci, oferiți din albeața sufletului vostru, dăruiți lumină și dragoste, sădiți în urma voastră dreptate și adevăr, căci,  binele e întotdeauna cu un pas în fața răului.

Marii tirani au instigat la război din cauza războiului interior de identitate, ură, prejudecăți. Cei care aprind focul unui război, nu duc un război cu ”dușmanul”, ci cu ei, cu propria conștiință și propriul demon sufletesc, care le ciuruiește mai întâi propriul suflet și tocmai apoi inima întregii umanități.

Astăzi, suntem privilegiați să glorificăm pacea, să slăvim cerul pentru că a așezat-o suavă, precum o pânză curată peste noi.

Cu inima tremurândă, însă, vedem că pânza imaculată nu-și păstrează nici astăzi curățenia pe tot mapamondul, mai sunt pământuri pârjolite de  contradicțiPacei, iar pânza păcii mai e pătată de sânge și stropită de lacrimi.

Dacă cineva nu a înțeles încă cât de prețioasă este pacea, să privească în ochii unui copil fericit ce se zbenguiește desculț printr-un lan de păpădii.

Să-l privească topindu-se de bucurie atunci când mama și tata îl răsfață cu sărutări pline de dragoste.

Să-l vadă cum râde până la urechi, de i se văd gropițele rumene, în care se pierde și soarele, atunci când sora mai mare îl leagănă în scrânciob.

Apoi să privească în ochii disperați ai unui copil rătăcit, să arunce o privire în hăul întunecat în care copilul își caut părinții, aleargă fără speranță într-un labirint fără sfârșit, cufundat în beznă și asurzit de mitraliere care împrăștie moarte.

De aceea, păstrati-vă sufletul curat, lăsați ca pacea să coboare peste el, purtați pacea în piept, în ochi, în mâini, în fapte, în iubire.

Militați pentru pacea mondială și amintiți-vă că e de ajuns un singur război interior, pentru a se declanșa un război mondial.

Cristina Morari

Și soarele e singur

femeie, apusNorii fumurii și fioroși îmi apasă pe simțiri. Mi-e frig și frică. Unde e soarele?

E undeva sus, el cumva și-a atins idealul, sau poate ăsta e destinul lui, să trăiască veșnic același ideal? Un ideal de înălțare și vis. Dar până când?

Ne plângem de singurătate și cumva e vina noastră că ne limităm la acest lucru. Ne plângem, dar câți dintre noi și-au făcut curaj să plece în lume în căutarea iubirii? Câți dintre noi s-au aventurat spre a-și găsi jumătatea? Ca să nu fii singur, trebuie să cunoști oameni, mulți, mereu, cărora să le dai o șansă să te cunoască pe tine, cel adevărat și apoi, la rândul tău, să-ți deschizi și tu inima și să-ți dai și ție șansa să-i cunoști îndeaproape.

Continuă să citești Și soarele e singur

Mangalia

Date generale

Mangalia este un municipiu în judeţul Constanţa, staţiune balneoclimaterică, având în jur de 37.000 locuitori. Mangalia este situată pe ţărmul Mării Negre, în apropiere de graniţa cu Bulgaria la 15-20 m altitudine.

Portul Mangalia
Portul Mangalia

Istoric

Așezare străveche, orasul de astăzi s-a dezvoltat pe vatra cetății antice cunoscută sub numele de Callatis (dupa râul Calles din Asia Mică), construită în secolul VI î. Hr. de către coloniștii veniți din Heracleea Pontica, pe locul unei așezări autohtone ce purta numele de Acervetis.

Continuă să citești Mangalia