Copilăria îți crește visele în palme

copilarie1Există în lumea asta o copilă ştrengară, care nu face prea multe mofturi, nu caută telefoane scumpe, ci doar tovarăși de joacă și nici nu se dă în vânt după jocuri video, ci mai degrabă tânjește după cățărat prin copaci, pozne și multe bomboane. Fiecare dintre noi o cunoaște, ni se mai arată uneori la un capăt de stradă, cu ochii zglobii, zâmbet larg și alură ștrengărească. Acestă copilă refuză să mai crească, vrea să rămână așa și te mai ademenește, și pe tine de multe ori în jocurile ei copilărești, da, ai ghicit, e ea, blânda, dulcea și inocenta, copilăria ta.


Copilăria
, puntea pe care alergăm să ne eliberăm de griji și ne croim drumul spre rai, mâna care ne ocrotește de ploile suferinței și de umbrele tăcerii. O viață nu mi-ar ajunge să-mi retrăiesc amintirile copilăriei, să-mi plimb picioarele în lung și-n lat, să-mi port visele tinere spre zări înalte și să mă culc seara, sleită de puteri sub cerul înstelat, fără griji și gânduri grele, doar cu imaginea răsăritului de a doua zi. Îmi amintesc și-acum cum noțiunea timpului nu exista pentru noi, eram doar noi și cerul, legănate ușor de vânt în zilele toride de vară. Ah! Dar și ce veri, veri darnice, doldora de cireșe, mere, caise coapte, dar să vezi, tare-i harnică copilăria asta, n-are somn, nici liniște.

Continuă să citești Copilăria îți crește visele în palme

Berzunți – liniștea care vorbește

manastirea_sf_sava_berzunti_bacau„Scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu” – Iisus Hristos

Și am plecat în căutarea Cuvântului cu echipa EduSoft la Mănăstirea Sfântul Sava, din comuna Berzunți, judeţul Bacău, „renăscută din ruină”. Și cum mlădițele se îndoaie la vânturi și noi ne căzneam a ne găsi echilibrul prin serpentinele fără sfârșit ale masivului Berzunți, Bacău.

Este un loc drag și iubit la care revin mereu cu familia, aici dezghețându-se lacrimile înghețate. Cu aspect de piramidă, mă duce cu gândul la Egipt, la purificare, prin deslușirea unor ecuații temporale ale misterului. De departe,  mănăstirea pare a cuprinde toată pădurea în brațe. În formă de treflă, cu turla pe naos, este stăpâna locului. Poarta îmi inspiră imaginea evanescentă a libertății, a regăsirii. Aici, așa cum în timpul refluxului urmele lăsate se șterg, greutățile rămân înafara ei. Poverile picioarelor dispar, nu mai e ca atunci când parcă ai călca în smoala…, devii ușor și plutești. Continuă să citești Berzunți – liniștea care vorbește

Castelul Corvinilor – un bal medieval

IMG_1454Pe cât de entuziast ești atunci când ajungi la destinația dorită, pe atât de îmbufnat ești atunci când trebuie să te întorci acasă. Într-o astfel de stare eram în ultima seară petrecută la Alba Iulia. Momentele artistice la care am asistat, oamenii pe care i-am întâlnit, obiectivele pe care le-am vizitat, toate m-au ademenit între zidurile Cetății Alba Carolina, iar acum, gândul că a două zi de dimineață trebuia să fac cale întoarsă spre casă ducea o luptă acerbă cu încăpățânarea mea de a mai rămâne.

Deși, ore bune am început să frământ în mintea-mi buclucașă diverse planuri pentru a mai rămâne, într-un final am fost nevoită să mă dau bătută. Clar, mâine mă voi întoarce! Dar, cum de obicei se întâmplă să fii salvat de clopoțel din diverse situații, iată că spiritul meu aventurier a fost salvat de un apel telefonic de la mama.

Astfel, aflu că familia mea se afla deja la Alba Iulia și mâine vom merge spre Hunedoara. Întreaga noapte s-a scăldat în entuziasm și bună dispoziție. Dis de dimineață, cam adormită ce-i drept, m-am îmbarcat în mașina părinților și am purces la drum. După o vizită la Mănăstirea Prislop, îmi conving părinții (nu cu prea multe insistențe) să ne abatem puțin din drumul nostru pentru a ajunge la Castelul Corvinilor.

Continuă să citești Castelul Corvinilor – un bal medieval

De ce avem nevoie de noi începuturi

road-363265_1280Se spune că învățăm din experiențe. Dar acestea nu se dobândesc adoptând o stare vegetativă, ci devenind un motor care se mișcă în ritm cu pulsul vieții.  Ne plângem deseori de plictiseală, de banal, de mediocritate, de parcă universul e dator să ne hrănească setea de nou așa cum ai hrăni un sugar atunci când îi e foame. Pentru că noi nu ne hrănim, în general, decât lenea și confortul în care suntem prinși ca într-un cerc vicios. Vorba aceea, Dumnezeu dă, dar nu bagă și-n traistă. Și pentru că am zis că dă, nu e nevoie decât să privim în jur ca să ne dăm seama că avem tot ce ne trebuie. Mai puțin voința și curajul de a trăi la intensitate maximă și de a apuca viața cu ambele mâini.

Continuă să citești De ce avem nevoie de noi începuturi

Muzeul Național al Unirii o machetă a trecutului

IMG_0523Încă sub efectul vizitei recente la Muzeul Popa din Târpești, mă grăbesc să pătrund în incinta Muzeului Național al Unirii. Situat de o parte și de alta a străzii Mihai Viteazu, muzeul este își are sediul în două monumente istorice. În clădirea Babilon regăsești Muzeul Unirii, iar față în față, poți zări Sala Unirii. Interesantă este politica Muzeului Național. Intrarea în Sala Unirii este liberă, iar dacă plătești taxa de fotografii, aceeași chitanță poți să o folosești și în vizita ta în incinta clădirii Babilon.

Odată ce pășești pragul muzeului ești învăluit de o atmosferă aparte. Întreaga colecție de exponate și arhitectura romantică, fac din instituție un loc din care, parcă nu ai vrea să te mai desprinzi. Continuă să citești Muzeul Național al Unirii o machetă a trecutului

Bucuria de a avea un câine

dog-659856_1280Câinii sunt niște animale de companie foarte drăguțe, inteligente și loiale. Se spune că ei sunt singurele ființe de pe pământ care ne iubesc pe noi mai mult decât se iubesc pe sine. Studiile ștințifice dovedesc că câinii sunt pe primul loc în topul animalelor care înțeleg comunicarea umană.

Aceștia se atașează ușor de oameni și pot fi la fel de ușor dresați, pentru că ei înțeleg din priviri ceea ce vrei să le zici sau ce gândești în acel moment. Nu degeaba se spune că câinele este cel mai bun prieten al omului și, pe bună dreptate; el nu te va părăsi niciodată, atâta timp cât îi oferi atenție, grijă și iubire. Un câine nu te va trăda niciodată, așa cum spune și Alexander Pope:  “Istoria e plină de câini fideli și mai puțin de prieteni fideli. “

Mai jos v-am pregătit 5 motive pentru care merită să avem un câine drept animal de companie:

Continuă să citești Bucuria de a avea un câine

Frumusețea vine din interior

lipstick-791761_1280Într-o lume  în care stereotipurile și-au făcut loc tot mai intens printre noi, e absolut normal ca tinerii să fie neîncrezători în legătură cu fizicul lor.

Tinerii din ziua de azi își tot pun întrebări de genul:  Oare sunt suficient de atrăgător/atrăgătoare? Oare arăt destul de bine? Oare sunt frumos/frumoasă? Unii sunt mulțumiți de ceea ce văd în oglindă, dar acestea sunt cazuri rare, pentru că de obicei, tinerii și nu numai, nu sunt mulțumiți de felul cum arată și tot continuă să mai schimbe câte ceva la ei. Apoi, mai sunt și cei foarte nemulțumiți de ei, care cred că insuccesul lor în viață se datorează faptului că natura i-a înzestrat mai puțin în ceea ce privește frumusețea.

Ei bine, aflați că nu e așa. Nu contează cât de frumos te crezi, sau cât de urât crezi că pari, în realitate lucrurile stau altfel. Urâțenia nu există în realitate, ci în creierul nostru; și este o urâțenie invocată, închipuită, creată de părerile lumii și de prejudecăți.

 Fiecare om e frumos în felul lui, fiecare are trăsături unice, caracteristici și aptitudini diverse, care-l deosebește pe individ de restul lumii. Simplitatea e frumoasă și naturalețea la fel, iar noi, oamenii trebuie să înțelegem că nu există perfecțiune, există doar perfecțiunea din spatele imperfecțiunii, care poate fi văzută doar prin ochii celui ce privește dincolo de aparențe. Cert este că oamenii cei mai frumoși sunt cei pe care-i  iubim și în pofida tuturor defectelor pe care le pot avea, ei sunt perfecți în ochii noștri.

Frumusețea nu înseamnă 90-60-90, forme perfecte sau numărul de kilograme de pe cântarul tău. Frumusețea înseamnă ceva simplu, dar demn de admirat, înseamnă naturalețe și îngrijire; frumusețea e o stare de spirit, una care aduce bucurie celor din jur. Frumusețea înseamnă să oferi bunătate; să ai mâini care mângâie cu grijă, ochi care privesc cu afecțiune și buze care sărută cu sinceritate. Frumusețea înseamnă să fii tu, exact așa cum ești și să fii mulțumit de tine, de felul tău de a fi, de tot ce ai și tot ce n-ai. Cu alte cuvinte, cred în frumusețea cea care vine dinăuntru, ca dintr-un izvor nesecat; cred în frumusețea sufletului, pentru că ea este cea care contează cu adevărat. Frumusețea exterioară bucură ochiul, e adevărat, dar e trecătoare, iar cea interioară bucură sufletul și e veșnic înfloritoare. Tot timpul, toată grijă și atenția ar trebui îndreptate spre frumusețea interioară, pentru că sufletul e unica avere pe care o luăm cu noi.  Așadar, tot ce trebuie să schimbăm la noi nu are legătură cu exteriorul, iar cei care cred asta, nu știu ce înseamnă să fii frumos cu adevărat, frumos la suflet, frumusețe care din păcate, e tot mai rar întâlnită.

Fete și băieți, femei și bărbați, iubiți-vă pe voi înșivă, ca să fiți iubiți de alții, acceptați-vă așa cum sunteți, cu tot cu calități și defecte. Tot ce aveți și tot ce sunteți, vă definește. Sunteți frumoși, sunteți unici, sunteți irepetabili, sunteți atrăgători prin valorile pe care le promovați. Sunteți frumoși! Și repetați-vă acest lucru zilnic.

Cred, cu tărie, că pe acest pământ plin de fețe care mai de care, nu există om perfect, nu există om frumos sau om urât și nu există nicio clasificare de acest gen; există oameni diferiți, dar care merită iubiți. Nu uitați, la finalul unei zile, nu vă veți aminti de omul cu cel mai frumos chip, ci de omul cu cel mai frumos suflet, iar frumusețea exterioară înseamnă nimic, dacă nu e completată de cea interioară…

Maria Bocicov

Prăjești – o conservare a tradițiilor locale

muzeu_prajestiFiecare dintre noi, indiferent de castitatea sufletului pe care îl avem, detestăm din toată inima un anumit aspect al vieții. Personal, dispețuiesc rutina în care ne complacem fiecare dintre noi. Detest activitățile monotone pe care societetea ne ,,obligă” să le desfășurăm zi de zi.

Într-o astfel de stare eram zilele trecute, când, în timp ce ochii îmi erau pieriți în pixelii monitorului, monotonia mi-a fost alungată de un apel telefonic care mă anunța că în doar 10 minute voi merge împreună cu prietena mea, Elena, într-o vizită în comuna Prăjești. Gândul că voi părăsi cei patru pereți în care mă izolasem îmi sălta inima de fericire, iar la auzul că voi ajunge pe meleagurile Tutovei nu-mi mai puteam ține locului fericirea și entuziasmul. Continuă să citești Prăjești – o conservare a tradițiilor locale