Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă se încadrează în caracteristicile basmului cult, fiind publicat în 1877, în revista Convorbiri Literare.
Basmul cult este o specie narativă a cărei structură urmează o serie de stereotipuri. Astfel, se urmărește construcția subiectului structura narativă și construcția personajelor. În basmul cult protagoniștii sunt posesorii unor valori simbolice universale, care iau parte la o acțiune cu un caracter fabulos. Personajele participante sunt martore și părtașe la traseul maturizării eroului.
Tema basmului este una arhicunoscută, lupta binelui împotriva răului, conturându-se prin prisma unei acțiuni simple, ce se desfășoară linear prin înlănțuire. Întreaga acțiune a basmului se supune unui model structural în concordanță cu momentele subiectului după cum urmează: o situație inițială de echilibru (expozițiunea), o întâmplare sau o serie de întâmplări care dereglează echilibrul inițial (intriga), trecerea probelor (desfășurarea acțiunii), acțiunea reparatorie (punctul culminant) și refacerea echilibrului și răsplătirea eroului (deznodământul). Continuă să citești Harap-Alb: lupta binelui împotriva răului
Munţii Carpaţi. Un lanţ muntos, şerpuitor care traversează şi marchează cu frumuseţea sa bătrânul continent european. În acelaşi timp, sunt consideraţi una din cele mai expresive forme de relief pe care mama natură ni le-a putut oferi, având o lungime de 1500 de km şi o suprafaţă de circa 170 000 de km pătraţi.
Munţii tineri ai Europei fac parte din sistemul montan alpin, desfăşurându-se de la Poarta Viena-Bratislava până la valea Timocului, impresionând prin creste, culmi şi fragmentări geografice. Sunt exemplul vizibil de rezistenţă şi continuitate încă de acum 250 de milioane de ani.
Revenind la oraşul lui Bacovia aflat mereu în mişcare, ne apropiem subtil şi în tăcere de un loc special, un loc unde primează liniştea şi blândeţea, un loc de suflet pentru mine: Biserica Catolică „Sf. Cruce” Bacău. De ce spun că e un loc de suflet? Ei bine, este locul unde merg în casa lui Dumnezeu de când eram doar un copil. Desigur că pe atunci nu prea înţelegeam ce se întâmplă dar mai târziu am conştientizat. Nu voi începe acum să detaliez legătura personală cu acest loc. Nu, voi face o mică incursiune descriptivă a bisericii.
Să începem cu începutul, zic…Situată în partea de Sud a oraşului Bacău, în cartierul URA, falnica construcţie poate fi observată de la distanţe mari. Stilul arhitectural este cel clasic şi specific bisericilor catolice din lume. Prin aceasta, existenţa unui singur turn cu o înălţime de 45 m, deosebeşte în mod evident de construcţiile credincioşilor ortodocşi. Jocurile de nuanţe de gri sunt predominante în identificarea edificiului drept loc de întâlnire cu Dumnezeu.
Romanul Enigma Otiliei al lui George Călinescu a fost publicat în anul 1938, aducând în atenția publicului livresc o panoramă a societății bucureștene din prima jumătate a secolului al XX-lea. George Călinescu este cel care se arată adeptul romanului de factură clasic-realistă, Enigma Otiliei putând fi încadrat în tiparul romanului balzacian atât prin structură, cât și prin construcția personajelor. Călinescu schițează o impresionantă galerie de personaje ce se înscriu pe de o parte, în tipologii, dar au, pe de altă parte, și o componentă modernă.
Romanul Enigma Otiliei este construit pe o temă în spiritul realist, acțiunea derulându-se pe două planuri: pe de o parte, lupta pentru moștenirea lui moș Costache și pentru înlăturarea Otiliei Mărculescu (temă ce a fot dezvoltată în literatura universală de Balzac), iar pe de altă parte, dezvoltarea personalității lui Felix Sima, ultimul plan conferind romanului caracterul de bildungsroman.
Relațiile care sunt construite între protagoniști au menirea de a-i caracteriza indirect. Conform specificului romanului realist, modalitățile de caracterizare sunt: legătura cu mediul, portretul direct, amănunțit, ce înrămează personalitatea personajelor într-o anumită tipologie. Continuă să citești Cuplul Otilia-Flelix – un traseu al devenirii
Vară. Zile toride şi nopţi sufocante. Aşa putem descrie acest anotimp de foc, condimentat cu temperaturi care fac mercurul din termometre să o ia razna. Nu de puţine ori suntem martorii unor zile de-a dreptul irespirabile, nu-i aşa? Orice bucăţică de umbră, orice colţişor răcoros este o adevărată mângâiere pentru organismul uman. Ştiţi unde e cel mai greu de suportat căldura apăsătoare? Ei bine, în aşezările omeneşti cu multe maşini, gaze de eşapament, aglomeraţie, poluare fonică şi chimică şi tot aşa… aţi ghicit. În oraşe. În eternele şi crudele adăposturi haotice din prezent.
Cu toate acestea, fiecare dintre noi dorim să ne luăm o binemeritată vacanţă de câteva zile sau săptămâni la… mare. Pe plajă în Constanţa, pe şezlong, sub umbrelă, cu un fresh rece de portocale şi cu briza mării care ademeneşte spre o bălăceală alături de familie şi prieteni. Tipic pentru iubitorii de căldură şi temperaturi ridicate. Mulţi dintre ei afirmă că nu îşi pot imagina să petreacă concediul în altă zonă a ţării; ce-i drept, lăsând soarele să le mângâie pielea vor căpăta acel bronz ciocolată şi cappuccino pe care mulţi îl invidiază… iar la acest capitol doamnele şi domnişoarele sunt campioane şi experte. Personal, aş alege oricând valurile mării şi fierbinţeala nisipului, combinate cu un cocktail cu gheaţă…
Valurile spumante ale Mării Negre. Sursa: www. fundaluri.ro
E vară şi mersul la mare este specific sezonului, asta e clar. Cu siguranţă cunoaşteţi senzaţia aceea de răcorire în apa mării după ce ne-am prăjit câteva ore bune sub soarele dogoritor, corect? E ca atunci când mergem pe strada încinsă, în plină zi caniculară şi simţim că ne topim pe picioare şi deodată… vedem la câţiva paşi în faţa noastră un hipermarket cu aer condiţionat. Nu se supără nimeni dacă intrăm pentru câteva minute şi ne prefacem că dorim să cumpărăm vreun produs doar să ne mai potolim puţin arşiţa, nu? Asta e vara. Mulţi o îndrăgesc, unii nu prea o agreeză, dar cert e că nu putem trece prin ea fără să o simţim cum ni se aşază în casă, pe piele, afară…E frumoasă şi ne bucurăm că o întâlnim în fiecare an, e altceva şi cel mai important, datorită ei ne putem bucura de vacanţă.
Desigur că există şi reversul medaliei sau mai bine zis, iubitorii de răcoare şi temperaturi mai scăzute, de aer rece şi puternic pentru plămâni, de multă umbră şi cât mai puţin soare… Exact, sunt cei care preferă muntele, vacanţa la munte, clima şi temperaturile de acolo, tot ce are legătură cu altitudinile înalte. O fi ea vara frumoasă şi relaxantă, dar e prea sufocantă şi de nesuportat. De aceea, unii dintre noi preferăm să nu ne mai aruncăm în aglomeraţia exagerată de pe nisipul încins, ci să ne retragem la linişte şi aer respirabil. Locuri de munte unde mireasma brazilor verzi şi aerul rece se îmbină armonios şi perfect în creionarea unui peisaj mirific. Cine nu ar dori să surprindă apusul de soare de pe vârful muntelui şi să rămână uimit de frumuseţea plastică a locului? Cine s-ar mai gândi la săriturile în mare şi la îngheţata cu umbreluţă la 35 de grade?
Apus de soare în munţii Apuseni, România. Sursă: www.expunere.com
Într-adevăr, peisajul zonelor de munte trebuie imortalizat şi savurat de la prima şi până la ultima respiraţie, de la orice înălţime, de la fiecare privire. Există în lume trăiri şi experienţe care ne paralizează în sensul bun al cuvântului şi fără de care nu ne-am da seama cât de proaspătă şi de încântătoare este natura, fie la mare sau la munte. E ca şi cum aceste două peisaje ne-ar trimite în fiecare an în lumi diferite, fiecare cu tabloul şi povestea ei. Tot ce trebuie noi să facem e să nu lăsăm destinul să ne descoase de ele…
Acolo unde muntele se intalneşte cu marea (Bistriţa-Năsăud, România). Sursă: atacdeiaşi.ro
Adam Mickiewicz este considerat primul din elita romantică din Polonia. Născut în Lituania, la Zaosie, la 24 decembrie 1798 își va dezvolta înclinațiile artistice ascultând poveștile mamei, Barbara Majewska și pe ale slujitorilor casei. Aceste povești ale copilăriei vor avea mai târziu un ecou în principiile literare ale scriitorului, în afinitatea lui față de creațiile folclorice.
În timp ce mama era casnică și se ocupa de educarea celor cinci copii, tatăl, Mikołaj Mickiewicz, profesa avocatura la Nowogródek. Pentru început, Mickiewicz va deprinde tainele învățăturii cu profesori particulari, ulterior va urma cursurile gimnaziului din Nowogródek. În 1812 moare tatăl scriitorului, iar acest eveniment marcant îl va obliga să învestească eforturi în plus pentru a-și putea continua învățătura.
După absolvirea gimnaziului se înscrie la Universitatea din Wilno, unde obține o bursă, având obligația ca după finalizarea studiilor, să profeseze timp de șase luni în învățământ. Cei patru ani petrecuți în cadrul acestei universități, îi vor marca personalitatea, devenind dintr-un tânăr modest, provincialist, un tânăr intelectual, încrezător în propriile idei, deținând un nivel intelectual de tip occidental. Continuă să citești Adam Mickiewicz
Teatrul conceput de scriitorii pașoptiști a reprezentat o manieră de educare a cetățenilor și o tehnică de luptă împotriva regimului feudal, aducând în prim-plan comicul și satira. În vederea definirii obiectivelor teatrului, Vasile Alecsandri argumenta:
Fiindcă noi nu posedăm libertatea tribunei, nici arma zilnică a jurnalismului, am proiectat să-mi fac din teatru un organ spre biciuirea năravurilor rele și a ridicolelor societății noastre.
Cracovia (pol. Kraków) este unul dintre cele mai vechi orașe din Polonia, ce datează din secolul al VII-lea. Al doilea oraș ca mărime din Polonia se află pe râul Vistula, într-o vale de la poalele Carpaților. Începând din 1038 Cracovia a fost capitala Poloniei până în 1569, când Regele Sigismund al III-lea mută capitala la Varșovia.
De-a lungul secolelor, orașul a reprezentat un puternic nucleu economic, cultural și academic. În a doua jumătate a secolului al X-lea era menționat ca târg în Europa slavă. Treptat au fost instituite universități și centre culturale ajungând în prezent un puternic centru academic și artistic, cu o populație de aproximativ 760.000 de locuitori. Continuă să citești Cracovia – ,,Meca Polonă”