Într-o zi caniculară, în care cei mai mulţi tânjesc după răcoarea unui cocktail cu umbreluţă pe marginea unei piscine, noi am căutat relaxarea în cel mai fain loc din Roman. Căci spuneţi voi de nu e fiţă să ai acces într-o bibliotecă încă nedeschisă publicului! Ehe, ia nu mai visaţi la bikini, ci puneţi mâna pe-o carte, căci într-însa sălăşluieşte înţelepciunea cu care puteţi ieşi la agăţat, domnilor! Luând în calcul ăst sfat înţelept, m-am prefăcut şi eu că cei 22 de ani ai mei nu-mi mână gândurile la distracţie, ci la desfătare întru cultură… Mi-am făcut curaj cu două shot-uri de apă, şi-am tras de urechi filoloaga din mine, să păşească finuţ în templul cuvintelor.
Lună: iunie 2016
Visul de a ajunge pe marile scene
Mă numesc Nicoleta Paic, am 19 ani și sunt proaspătă studentă la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, Facultatea de Litere, la programul de studii Engleză-Franceză.
Dacă m-ar opri cineva, în mod aleatoriu, și mi-ar propune să mă definesc pe scurt, cum sunt eu sau, mai bine, care este esența ființei mele, aș răspunde fără nicio urma de ezitare: muzica. Muzica pentru mine a însemnat și înseamnă o lecție de viață, este cea care m-a format ca om și de la care am avut cel mai mult de învățat.
Îndrăznesc să spun acestea tocmai pentru că în muzică am crescut; încă de la o vârstă frageda auzeam cântecele mamei în casă, copilaria mea a fost dominată de astfel de momente, iar serile se lăsau mai mereu cu așa zisele concerte în oglindă și cu veșnica dorință de a mă afla pe scena.
Marile mele pasiuni au fost dintotdeauna muzica și dansul, și nu orice dans, ci dansul popular românesc. Continuă să citești Visul de a ajunge pe marile scene
Să ne jucăm cu Scratch!
Nici mai știu câți ani sunt de când m-am supărat pe matematică. Flirtând eu ba cu româna, ba cu muzica, ba cu… ei, păi nu a mai mers așa și m-a pus să decid. Și-am ajuns în liceu la filologie, lăsând-o pe ea să umple inimile altor elevi, mult mai fideli și mai îndrăgostiți. Sora ei, informatica, pesemne că era mai nestatornică. Îi plăcea să bată pe la ușile altor specializări și să intre în viața studenților. A vrut să mă tulbure și pe mine, dar între timp înțelesesem durerea matematicii și-am devenit și eu fidelă, ca să nu-mi supăr iubitele științe umaniste. Așa că gata cu flirtul, domn’le! Să mergem la Facultatea de Litere! Asta a fost ca și cum aș fi mers la starea civilă să fac contract de căsătorie cu limba și literatura… După a început căsnicia, căci mi-am luat un job la care, iată… scriu.
Dar știți că viața devine monotonă, inima poftește aventură, iar omul mai calcă strâmb. Și uite așa mi s-a strecurat în minte ispita… și tot așa am invitat-o și-n casă: pe nimeni alta decât pe eterna nestatornică, informatica! Sub pretextul unei vizite în interes de serviciu, l-a luat de mânuță pe Robert, un tânăr student al Facultății de Științe din Bacău, și l-a adus la ușa mea însoțit de o aparatură demnă de un respectabil informatician.
Robert e amorezat pe vecie, având o minte ageră prin care circulă numai calcule, formule, cifre și coduri, așa cum mișună în capul unui filolog amețit de lectură versurile lui Eminescu. Băiatul e pus pe treabă. Știți vorba aia cum că omul, ca să fie fericit în viață, trebuie să facă ce-i place. Ei bine, el a cam atins idealul, căci pasiunea i s-a convertit în drumul sigur al carierei. Deja implicat în multe proiecte, căutat de angajatori, voluntar la EduSoft, student eminent… tânăr, frumos, deștept (dar fetelor, tot informatica e prima iubire)… Robert Spătaru se pregătește să treacă în anul al II-lea de facultate, când va pleca în Emden, Germania, cu o bursă de studiu Erasmus. Deși e mai mic decât mine cu doi ani, băiatul ăsta e un om mare. Are o minte sclipitoare ce te eclipsează cu inteligența sa rapidă. Dacă vreo clipă l-am privit ca pe un adolescent oarecare, iată că Robert se afla acum lângă mine, inspirându-mi admirație și respect. Știam că niciodată nu voi ajunge să înțeleg tot ceea ce știe și va ajunge să știe el.
Piotr Ilici Ceaikovski – Vindecător de suflete

Ceiakovski este cel mai cunoscut compozitor rus din toate timpurile. Muzica sa a avut tot timpul succes datorită melodiilor armonioase și ritmului suav.
Când mă gândesc la Ceaikovski, mă gândesc la Lacul Lebedelor, Valsul florilor, Spărgătorul de nuci, la muzică de balet.
Aș spune că feminitatea și stilul suav al balerinelor izvorăște din frumusețea muzicii lui Ceaikovski. Acest vindecător de suflete, aduce alinare prin notele muzicale alese pe sprânceană. Muzica lui inspiră emoție, sentimente nedefinite.
Ceaikovski face încă minuni pentru mințile noastre stresate și ocupate zi de zi. Valsurile lui te îndeamnă să-ți liniștești mintea agitată pentru câteva minute și să te bucuri de frumusețea valsului, a vieții, a muzicii.
Continuă să citești Piotr Ilici Ceaikovski – Vindecător de suflete
Popas în timp
O pată de istorie îşi odihneşte culorile trecutului pe pământul Moldovei, la Ruginoasa. Călătorului modern i se aşterne la picioare o lume de poveste, impregnată până şi-n firul de iarbă, care-şi trage seva din amintirea unei epoci păstrate în manualele şcolare. Cine spune că basmele sunt închise în cărţi, să afle că-s de fapt fragmente de realitate, cu personaje ce-au pictat cu viaţa lor tabloul identităţii unui neam, lăsând în urmă locuri zugravite de frumuseţe, a căror însemnătate se păstrează vie generaţie după generaţie.

Trec pragul porţii către o altfel de lume, pătrunzând în aerul istoric al domeniilor Ruginoasei, despre care atât de frumos vorbea cândva Constantin Negruzzi: “Călătorul […] pare că se trezeşte transportat, ca printr-un farmec, într-un castel descris de Walter Scott.” Îmi lipseşte rochia din secolul al XIX-lea, în rest ma simt ca o prinţesă. Plutind pe culmile imaginaţiei, latura-mi visătoare s-a contopit cu decorul, purtându-mă preţ de o vizită într-un tip de viaţă în care altminteri mă furişam citind romane. Înlăuntru-mi mocneşte un dor de ceva de n-am trăit. Un dor de poale lungi, ce lasă dâre de parfum pe iarbă, un dor de razele soarelui de vară, ce se-mpletesc în dantela umbrelei, un dor de broderia unui eventai din al cărui dans de desprinde un aer ludic… Aş vrea să schimb mângâierea mănuşilor de mătase cu atingerea unei file îngălbenite din care se nasc versuri, iar mâna puternică a stăpânului inimii mele să-mi domolească blând şuviţa rebelă alunecată pe frunte, lăsându-mi chipul senin atins numai de dragostea din ochii lui…
Crâmpei de prospeţime în Roman
Se subţie ceaţa gândurilor sub o lumină dulce. Pe mantia primăverii se disting înfocat pigmenţi de viaţă, prelinşi din soarele tare al verii ce-şi revarsă începuturile. E-o prospeţime parfumată care se joacă-n atmosferă, captând firicele de aer fierbinte, ce ne alunecă zglobiu pe piele. Zâmbeşte ochiul pivind un dans al nuanţelor, clipind ştrengar când aleargă să-l îmbrăţişeze razele. Nu-i leagăn mai pur decât iarba crudă, frunza leneşă, ori petala cea fină care îşi rezemă culorile dulci de verdele întins al naturii. Cine vine aici îşi linişteşte sufletul, slobozindu-şi păsurile, căci lumea e îmbâcsită de probleme, şi se sufocă spiritul fără de aer curat. A luat omul natura lui Dumnezeu şi a modelat-o pentru sine după nevoi, trudind să creeze oaza odihnei lui: parcul.