Viitorul este ca un șir de explozii neprevăzute. Profită! Trăiește ca și cum ai cânta la pian: zguduitor și delicat, într-un tumult de pasiuni. Trăiește intens fiecare clipă, dar nu lăsa pe mâine, poate fi prea târziu. Ocazia apare o data și gata. Așa că prind și eu norocul de picior și plec. Castelul Peleș mă așteaptă cu porțile deschise. Hai că plouă, vino mai repede!
Suntem în țara noastră dragă. Da, dragă. Mulți o blamează, dar ea ne deschide porți abisale către lumi rupte din soare. Castelul mustește de istorie. Te ia amețeala și te pierzi într-un vârtej printre fâșii de trecut.
O tânără talentată, Elena Paula, ne dezvăluie povestea ei
Dintodeauna mi-a plăcut să desenez şi reuşeam înca de cand eram mica sa reproduc imagini din carti, reviste sau tablouri. Aveam mereu desene expuse pe holurile scolii si chiar participam a concursuri de desen. Am luat premiul I în Scoala Generala, iar în ultimul an de liceu premiul I de Maestru Caligraf. Nu am mers mai departe pe calea aceasta, fiindca preferat sa urmez un liceu care m-ar fi putut ajuta sa am un loc de munca mai potrivit zilelor noastre. Asa ca am lasat desenul în categoria hobby-urilor. Nu am optat pentru Facultatea de Arte nici dupa ce am absolvit liceul, ci m-am înscris la Facultatea de Litere, pe sectia de Traducere si Interpretare în cadrul Universitatii „Vasile Alecsandri” din Bacau. În anul I am încercat sa desenez chipul unui prieten, curioasa fiind de rezultat, si mi-a placut reactia celorlalti, entuziasmul cu care primeau ideea de portret si dorinta lor de a-si vedea chipurile creionate. Desen dupa desen, am ajuns sa surpind trasaturile si particularitatile fiecarui chip în parte si mi-am dorit sa pot sa fac mai mult de atât. Pâna în prezent am ajuns la aproape 260 de portrete. Am desenat chiar un autoportert din creion si lac de unghii, iar un altul din culori si farduri. Bucuria mea a fost atunci când am reusit sa desenez portrete în dimensiuni mari 60x40cm si asta mi-a stârnit curiozitatea de a reusi sa desenez cât mai realist. Continuă să citești Desen în pulbere de creion și carbune
Dansul are puterea de a ne înviora, făcându-ne să fim mai optimiști și mai încrezători în forțele proprii. Este cunoscut drept un mijloc de exprimare a unui mesaj printr-o succesiune de mișcări ritmice, variate și expresive ale corpului, executate în ritmul muzicii, cu un caracter de artă sau de divertisment.
Raluca Pichiu, dansatoare și creatoare de modă
Există oameni care transformă dansul într-o profesie, combinând pasiunea cu modul de a-și câștiga existența. Raluca Pichiu este o tânără antrenoare de dans sportiv, pe care mulţi părinţi din Bacău o cunosc drept instructoarea de dans a copiilor de toate vârstele, care doresc să practice şi să se perfecţioneze în arta mișcării ritmate.
Raluca Pichiu îmbină mai multe stiluri de dans, iar asta îi atrage pe cursanţii ei. Îşi împarte timpul între dans şi şcoală (fiind studentă la Litere, la Universitatea „Vasile Alecsandri”) şi am oprit-o pentru câteva momente să ne spună povestea ei și ce planuri de viitor are în lumea dansului.
La vârsta de 6 ani, părinţii au înscris-o pe Raluca la Clubul de dans sportiv “Distinct”, unde ea a fost impresionată și a dorit să înveţe cât mai multe. „Mă definea o sete de cunoaştere şi minuţiozitate” spune Raluca referindu-se la primul ei contact cu dansul sportiv, care a pus stăpanire pe ea imediat. „Dansam oriunde puteam şi cât de mult mă ţineau picioarele. Mi-am dat seama că asta este ceea ce vreau să fac de acum inainte. Am ales dansul, iar dansul m-a ales pe mine.” După mulţi ani de muncă, Raluca a reuşit să ajungă instructor de dans, iar acum predă ore de dans multor copii din Bacău. Continuă să citești Raluca Pichiu – un câștig pentru dans!
Nicoleta Mărgineanu este elevă la Colegiul de Artă „George Apostu” din Bacău, iar din mâinile ei se nasc forme speciale ale lemnului. „Sculptura este una dintre artele care nu pot fi făcute decât cu mare efort”, spunea Emil Simandan; atunci cum poate aceasta firavă tânără să atragă atenția prin creațiile sale?!
Nicoleta a ales să studieze artele luând drept sursă de inspirație natura cu frumusețea ei, și fotografia. „Mă inspiră fotografia și energia oamenilor. Fiecare om se regăsește în ceva anume, iar eu am găsit în jurul meu ceea ce am nevoie pentru a crea”, spune Nicoleta. Dovada muncii sale stă în desene, picturi, modelaj, natură statică, schițe în cărbune, picturi pe perete și sculpturi. A participat la multe concursuri și a câștigat premii la expoziții. La Muzeul de Istorie a avut expuse icoane, creații cu teme istorice, cum ar fi Istoria Românilor sau Roma Antică. Cea mai mare pictură pe care a realizat-o cuprinde o planșă de 50×70 cm, iar cea mai mică una de pe 20x15cm.
Cochetează cu modellingul
Nicoleta speră să-și continue studiile în afară, dar în lipsa acestei posibilități va alege să studieze Artele Vizuale în București sau la Facultatea de Artă „George Enescu” din Iași.
Pe lângă artă, Nicoleta iubește modellingul și a început o carieră în acest domeniu acum câteva luni.
Mă numesc Radu Ionuț Tătaru și sunt student la informatica. Pe lângă pasiunea pentru programare, sunt pasionat de chitară şi de desen. Totul a început din pură curiozitate. Am luat contact cu desenul acum 6 ani, când eram în clasa a VII-a. Nu aveam talent și nici acum nu consider că am. Pot mărturisi că în clasa a VI-a îmi rugam părinții să deseneze ce aveam nevoie pentru școală, deoarece nu mă descurcam să desenez simetric nici măcar o vază.
„Desenul este cel care m-a fascinat”
La câtva timp după acest eveniment, a devenit popular internetul. Așa că am ales să extrag avantaje din acest lucru și, descoperind Youtube, am început să învat tot felul de lucruri pe care mi-am dorit mereu să le încerc. Am învățat iluzionism, să cânt la chitară și, bineînțeles, m-am deprins să desenez.
Obraz asupru, orizont sumbru şi ploios… Astfel se revarsă toamna asupra naturii, asupra câmpurilor cu felurite bogăţii.
Dincolo de plânsetul naturii şi foşnetul trist al copacilor, toamna e o poezie, o artă a convertirii naturii la esenţa darurilor sale. E vremea recoltei, dar şi a însămânţării, e vremea când ne-mbătăm cu parfum de frunze moarte şi călcăm pe covoare ruginii. Un amestec firav de viaţă şi moarte se împleteşte în aerul răcoros, scăldat de savoarea dulce-amăruie a viilor încărcate cu struguri răsfăţaţi în arome şi culorii vii.
Istoria îşi repetă cursul specific şi astfel, an de an, suntem invitaţi la acelaşi ospăţ bogat al naturii, unde strugurele – fructul cu cea mai lungă şi fermecătoare tradiţie – răsfaţă neîncetat simţuri ascunse. Pas cu pas, într-o cadenţă delicată a timpului răbdător cu bobiţele sale, strugurele menţine, încă din Antichitate, graţia şi miracolul prefacerii sale în savuroasa licoare destinată, din vremuri străvechi, zeilor greci. Continuă să citești Mustul – să retrăim melancolia dulce a tinereţilor noastre…
Murături de casă (Sursa: https://pixabay.com/ro/mur%C4%83turi-de-cas%C4%83-mur%C4%83turi-700037/)
Toamna este anotimpul roadelor îmbelșugate. Ea simbolizează sfârșitul unui ciclu de munci pe care bunicii noștri le începeau de primăvara timpurie. În acest timp, în care iarna se apropie cu pași mărunți, dar siguri spre sate, oamenii vrednici lăsau pe mâna gospodinelor truda de mai bine de jumătate de an.
Odată cu începutul lunii septembrie, gospodinele se aciuau pe la vatră și începeau ritualul de conservare a roadelor pământului. De prin septembrie intrau pe mâinile gospodinelor murăturile, castraveții, gogoșarii, sucul de roșii, toate preparate după rețete păstrate din moși strămoși. Abia, undeva târziu, în toamnă, așa, cam prin noiembrie îi venea verzei rândul să fie așezată frumușel în butoaiele de lemn. Cu puțin cimbru, hrean și nițică sare, legumele erau condimentate și așezate la odihnă în locuri răcoroase și întunecoase până ce iarna se va fi instalat confortabil. Continuă să citești Sănătatea la murat
Specialiştii NASA spun că s-a găsit apă pe Marte! Cercetătorii afirmă că descoperirea petelor lăsate de fluxurile din timpul verii în jos pe stânci și pe pereții craterelor cresc șansele de a găsi viață pe planeta roșie. Imagini luate de pe orbita planetei Marte arată stânci și pereți abrupți ai văilor și craterelor, brăzdați cu fluxuri de vară care se combină în cele mai active puncte, formând modele complicate ce se aseamănă cu niște ventilatoare. Oamenii de știință nu sunt siguri de unde vine apa, însă e posibil ca aceasta să izvorască de sub gheața subterană sau din acvifere sărate, ori să se condenseze din atmosfera marțiană subțire.