Împreună – nu doi, ci șapte miliarde: despre voluntariat

volunteerFiind dominați de tehnologii noi, ne conservăm timpul, fără a observa viteza cu care specia umană sporeşte. Știm, exact ca un calculator, să îndeplinim funcții (tot ceea ce ne diferențiază de acesta e faptul că mai scriem și vorbim cu diacritice). Suntem preocupați strict de metrii pătrați din curtea noastră și de ceea ce ține de persoana întâi, singular. Cine a zis că a înainta întotdeauna înseamnă a evolua? Așadar, simplul fapt că am ajuns în mileniul al treilea nu ne garantează cu nimic că am fost mai buni decât predecesorii noștri.

Ne-a mai rămas a face ceva; ceva departe de a fi o notă de subsol, și anume: să ne desprindem de ego-ul nostru și să fim împreună pentru toți. Ruperea de lumea virtuală și acțiunea într-un timp real constituie un pas spre aderarea la o societate sănătoasă, la propriu și la figurat, iar pentru aceasta este necesară implicarea noastră în proiectele de dezvoltare și creștere sustenabilă. Nu am dreptate când spun că voluntariatul este șansa secolului XXI?

Continuă să citești Împreună – nu doi, ci șapte miliarde: despre voluntariat

Timpuri noi – o capodoperă a lui Chaplin

„Timpuri noi” de Charlie Chaplin este un film de comedie produs și regizat de acesta în 1936, unul din cele mai bune filme din istoria cinematografiei americane. Se consideră a fi ultimul film mut și cel în care pentru prima și ultima oară personajul „Micul Vagabond1 a vorbit, prin cântec . Cu toate acestea, pe alocuri putem auzi fragmente de vorbire prin intermediul dispozitivelor audio. Se pare că anume prin acest joc de jumi-juma Chaplin a decis să se despartă de minunata lume a filmului mut. Dar despărțirea a ieșit genială.

În Timpuri noi Chaplin privește asupra industrializării și progresului tehnologic cu o doză de scepticism și neîncredere. Viața se dezvoltă într-un ritm atât de rapid încât nu mai ajută mecanismele omul, ci omul mecanismul. Se simte pericolul unei automatizări în masă care amenință societate să rămână  fără locuri de muncă.

Fiind unul dintre miile de angajați ale întreprinderilor industriale, lucrând asupra unui transportor mecanic și efectuând aceeași mișcare de rutină, care necesită o exactitate enormă, acesta la un moment dat suferă o cădere nervoasă. Nu este în stare să se oprească, iar mâinile lui continuă să se miște în ritmul cu care s-au deprins, cu singura diferență că acum ținta acestora devine orice obiect care seamăna cât de puțin cu o piuliță.
Continuă să citești Timpuri noi – o capodoperă a lui Chaplin

Milos Forman şi despre voinţa de a câştiga

„One Flew Over the Cuckoo's Nest poster” de Sursa. Utilizare cinstită via Wikipedia - https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:One_Flew_Over_the_Cuckoo%27s_Nest_poster.jpg#/media/File:One_Flew_Over_the_Cuckoo%27s_Nest_poster.jpg
„One Flew Over the Cuckoo’s Nest poster”         via Wikipedia – https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:   One_Flew_Over_the_Cuckoo   %27s_Nest_poster.jpg#/media/ File:One_Flew_Over_the_Cuckoo %27s_Nest_poster.jpg

Milos Forman (n. 18 februarie 1932), de origine cehoslovacă, se remarcă sub multipla sa calitate de actor, scenarist şi regizor, notorietatea şi talentul său cinematografic materializându-se în numeroase Premii Oscar. De departe, acesta îşi asigură perenitatea şi îsi conservă o notă distinctivă în istoria cinematografică din întreaga lume prin faimoasa peliculă Zbor deasupra unui cuib de cuci (1975) – o performanţă apoteotică, ce-i aduce cinci Premii Oscar, şase Premii BAFTA şi alte câteva distincţii la festivalurile de film organizate atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional.

Absolvent al Academiei de Muzică şi Artă dramatică din Praga, Milos Forman îşi exercită pentru întâia oară abilităţile regizorale în cadrul filmului Black Peter (1964), urmat de Loves of a Blonde (1965), o comedie dulce-amăruie, un melanj de tandreţe şi ironie menit să suscite atenţia americanilor. Totuşi, impregnând peliculei The Firemen’s Ball (1967) o profundă notă satirică, acesta atrage cenzura în ţara sa, fapt ce-l determină să părăsească Europa pentru Statele Unite, loc unde va realiza, pentru întâia oară, comedia socială Taking Off (1971). Circumscris unei fertile creaţii, Forman izbuteşte să atingă în 1979, prin Hair, un succes strălucitor pe scena muzicală de la Broadway, un film de o amplă densitate culturală pentru o întreagă generaţie. Ulterior, în 1981, prin pelicula Ragtime, se remarcă ilustra sa capacitate de a configura portretul unei Americi aflate, la început de secol XX, sub auspiciile rasismului.

Continuă să citești Milos Forman şi despre voinţa de a câştiga

Viaţa studenţească

Dar oare cum e?

Niciodată viața nu fu mai frumoasă…

Îmi vin versuri în minte când mă gândesc la anii de student. . Eu încă nu știu. Student? A fi sau a nu fi? Mi s-a-ntâmplat. Numai că n-a fost un act inopinat, ca să ne înțelegem! Adevărat, alegem să fim studenți, dar nu toți au șansa aceasta. E momentul acela când, dacă atingi o oarecare vârstă (19 ani, de regulă), trebuie să iei o hotărâre, una definitivă. Pentru că acei 3-5 ani, atât cât, în medie, ești student, îți marchează viitorul sau, mai bine zis, constituie apanajul a tot ceea ce ulterior numim – și ne place chiar – carieră, familie.

studenti_uk

Cred că percepţia raţională primează în faţa celei sentimentale atunci când vine vorba de înţelesul lexemului „student”. Înainte ca acestea să finalizeze într-o viziune unitară, lucrurile arătau cam așa:

„Creierul: Păi, înțeleg, voi avea multe teme de făcut, bătăi de cap, situații stresante, dar voi fi mai matură și voi face față.

Inima: În sfârșit (un sfârșit abia la început 🙂 ) voi fi liberă, fără a mai resimți vreo constângere!

Acum, când experimentez această etapă, am căpătat o anumită conştiinţă: avem șansa să ne facem griji și s-o facem pe preocupaţii mai des decât în restul timpului, însă acești ani puțini sunt aceia care ne preschimbă. E punctul de la care, plecând, ajungi în vârful săgeții. Acest principiu e oarecum legat de întrebarea: Cum să mănânci un elefant? Răspunsul este să-l tai în bucăți mici. Păi, la fel se întâmplă și în cazul stabilirii unui scop grandios. Astfel, ca să atingi zenitul în drumul tău profesional – ceea ce prezintă un țel uriaș – se impune necesitatea de a-l împărți în alte scopuri, mai mici. Iar asta presupune adaptarea la un context existenţial nou: căminul studențesc să-ți devină casă, săritul peste micul-dejun să prezinte o deprindere imperceptibilă, iar prânzul frugal să devină de departe obişnuinţă relativă. La superlativ pot aprecia doar latura care nu-mi permite să mă transform: în trei ani de studii reușești să cunoști oameni care să-ți populeze orașul lăuntric.

Nu știu dacă aș avea vreun motiv ca să renunț la facultate, la viața de student, dar cu siguranță am alte o sută de motive pentru care aș alege drumul acesta. De ce? Păi, e ca și cum l-aș întreba pe Dumnezeu de ce a ales verdele pentru natură. Pentru că e frumos!

A fi student înseamnă a-ți face din stres un mod de viață. Dar nu e placebo sau Sindrom Stockholm. E o alternativă. Şi încă una frumoasă!

Maria Dicusar

Oglindă oglinjoară #selfie

Odată cu revoluția tehnologică și răspândirea popularității rețelelor de socializare în rândul tinerilor, precum și apariția telefoanelor mobile performante, observăm o  tendință cu totul nouă de a face poze.

taniusa_selfieUn selfie este o fotografie pe care individul și-o face singur cu un aparat digital, sau de cele mai mult ori cu camera frontală a telefonului mobil, destinată postării ei pe o rețea de socializare. Nu știm exact care sunt cauzele care le fac pe domnișoare să petreacă timpul la oglindă facând o mulțime de poze în căutarea selfie-ului perfect. Părerile sunt împărțite la acest capitol. Unii afirmă că este o modalitate de exprimare, fiind un lucru creativ ce ține de imaginație și artă. Alții însă susțin că este o problemă care trebuie rezolvată și adevărata artă e atunci când imaginea îți trezește adevărate emoții.

Like-urile pe care le primește cineva postând un selfie pe Facebook nu fac decât să-i alimenteze goana acestuia după „aprobarea” publicului. O fi oare problema în lipsa de afecțiune și dragoste pentru persoana proprie, o foame emoțională? Sau o modalitate prin care încercăm cu disperare să obținem atenția și cuvintele de bine care ne lipsesc prin intermediul acestui fenomen în masă?

Continuă să citești Oglindă oglinjoară #selfie

Învăţământul superior din România

Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca (Wikipedia)
Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca (Wikipedia)

Învățământul superior din România este o componentă importantă a sistemului de învățământ și este dirijat de Ministerul Educației Naționale.

În România, învăţământul superior este organizat în: universități, academii şi institute, care cuprind, la rîndul lor: facultăţi, şcoli de studii post universitare, colegii şi secţii de specializare. Învăţământul superior este structurat în: 1. Învăţământul universitar; 2. Învăţământul postuniversitar.

Woody Allen şi conştiinţa psihanalizei

Woody Allen
Woody Allen (http://uncyclopedia.wikia.com/wiki /File:Woody-Allen-bv01.jpg#filehistory)

Binecunoscutul regizor şi comedian american Woody Allen (n. 1 decembrie 1935), cu numele de naştere Allen Stewart Königsberg, dovedeşte o prodigioasă conştiinţă cinefilă. Producţille sale cinematografice valorifică o serie de personaje care se înscriu în aria de manifestare a nevrozei. Astfel, isterice, paranoice sau psihotice, acestea devin alter-egouri ale celui care, supus în tinereţe unei terapii psihanalitice, va valorifica într-o manieră satirică această experienţă personală. Continuă să citești Woody Allen şi conştiinţa psihanalizei

Războiul de Independență

"Atacul de la Smârdan"(fragment) de Nicolae Grigorescu
„Atacul de la Smârdan”(fragment) de Nicolae Grigorescu

(1877-1878) Război împotriva turcilor, care a avut drept consecinţă recunoaşterea pe plan internaţional a României. Ca urmare a necesităţii istorice şi în împrejurările favorabile create de răscoalele din Bosnia şi Herţegovina (1875), Bulgaria (1876) şi declanşarea unui război ruso-turc (1877), România şi-a proclamat independenţa de stat la 9 Mai 1877 (9/21 mai). Conform convenţiei româno-ruse din 4/16 apr. 1877, armata rusă a trecut prin România şi a ocupat linia Dunării, până la Olt, iar Armata română a fost concentrată în Oltenia de S.

Continuă să citești Războiul de Independență