,,Regele Lear” – virtute vs. egoism

Tragedia shakespeariană, Regele Lear, a căpătat în timp o importanță majoră în literatura universală, tocmai prin subiectul monumental pe care îl dezvoltă. Apărută pe scenă pentru prima data în 1606, tragedia este apreciată în rândul publicului, devenind una dintre operele semnificative ale literaturii engleze.

În conturarea subiectului acesteia, William Shakespeare, ca de altfel și alți scriitori, valorifică ideea din realitatea istorică a Angliei: povestea regelui Lear și a celor două fiice. Personajul eponim, căruia îi dă viață Shakespeare în opera sa, este un rege ajuns la vârsta retragerii, care se hotărăște să împartă regatul între cele trei moștenitoare: Goneril (fiica cea mare), Reagan (a doua fiică) şi Cordelia (mezina). În timp ce Goneril și Reagan îi aduc vorbe adulatoare pentru a intra în grațiile tatălui: Cât vă iubesc nu-i grai/ s-o poată spune;/ Decât lumina ochilor mai mult, / Decât văzduhul, decât libertatea; / Mult mai presus de orice-i scump şi rar,/ Mai mult decât puterea, frumuseţea,/ Cinstirea; cum n-a fost iubit vreun tată, Cordelia i se adresează sincer: Să-mi scot cu vorba inima pe gură?/ Eu ştiu că vă iubesc precum se cade,/ Nici mai puţin şi nici mai mult, atât. 

Sinceritatea mezinei nu este plăcută regelui, acesta renegând-o. Un episod asemănător îl întâlnim în povestea lui Petre Ispirescu, Sarea în bucate. În rândurile ispiresciene, un împărat le cere fetelor să-și exprime sentimentele față de el. Acesta fiind nemulțumit de răspunsul mezinei, care nu i-a adus elogii și nici nu a conturat un discurs fastuos, o alungă din regat. Faptul acesta reprezintă în Regele Lear intriga destrămării regatului. Fiica cea mică se va căsători cu regele Franței, iar cele două surori ale sale se vor otrăvi una pe cealaltă, din cauza aceluiași bărbat: Edrnund. Același Edrnund, comandantul trupelor britanice, îi va captura pe regele Lear și pe Cordelia în timpul luptelor dintre Franța și Anglia. Momentul este reprezentativ pentru uciderea personalității regelui: Cordelia este ucisă în fața propriului tată.

Tragedia impresionează prin complexitatea personajelor, care reprezintă întruchipări ale firii umane. Iubirea și sinceritatea sunt ignorate și  pedepsite, caracterul lingușitor fiind cel care capătă importanță în gândirea umanității. Sunt conturate adevăruri absolute ale lumii, sinceritatea este îngenuncheată de infamie, iubirea este decăzută din principiile acțiunilor, ființa umană fiind devorată de egoism.

Opera lui Shakespeare va fi reprezentată pe scenele marelor teatre din lume, dar va reprezenta și subiectul unor ecranizări de succes. Regizori precum Peter Brook, Jean – Luc Godard, Grigori Gozințev vor realiza pelicule pornind de la capodopera shakespeariană. Astfel, Regele Lear a devenit un punct de referință atât în literatura universală, cât și în cinematografiile lumii.

Mihaela – Ștefania Puțeanu

Articole înrudite:

Dramaturgia rusă și Anton Cehov Theaterstock International Arts Festival Cursuri de limba spaniolă Anca Sigartău – „Cred în puterea civilizatoare a artei” ”Zic Zac” – Spectacolul în care muzica e regină Zilele Centrului de Cultură ”George Apostu” ne-au oferit ”Spectacolul Lumii, Spectacolul Cărții” O culoare – Diana Tudosă Teatrul românesc – Marca tradiției folclorice Iona – un simbol, nu o individualitate O seară friguroasă de joi- „Vizita bătrânei doamne” Vizita bătrânei doamne SMART 2016 – Metode stiințifice în cercetare academică și predare Domnișoara Iulia – ambiția și mândria se curtează Teama, conştientizare sau inconştienţă