Simți gloanțele? Și în interiorul tău se dau războaie crâncene, imposibil de oprit?
Războaie de gânduri, războaie de patimi, războaie de doruri nestinse și lacrimi neșterse. Sunt războaiele ce ne macină ființa, poate nopți, poate ani, poate veșnicii. Războaie, în care, nu avem învingători sau învinși, ci doar vinovați, care se fac greșiți de luarea unor decizii de urgență, în timpul confruntării înflăcărate dintre Rațiune și Sentimente.
Însăși ființa noastră e un câmp de luptă, pe care se dau bătălii grele și sângeroase, unde-și duc veacul două regate gemene, parte a unui întreg existențial, dar vrăjmașe în fața Deciziilor.
Regatul sentimentelor luptă cu arme de dor, cu tunuri ce aruncă amintiri copleșitoare, săgeți ce se înfig în inimă și-o fac să sângereze și să doară, să doară nebunește. Nici ”inamicul”, însă, nu se lasă mai prejos, lovește nebunește cu cuvinte grele, cu gânduri care macină, vrând să închidă gura inimii, cu dogme și idei preconcepute, născute în mijlocul societății. Iar noi, vrând să oprim războiul, ne ridicăm împotriva focurilor, dar cădem ciuruiți de mii de gloanțe, ce ne pironesc la pământ, disperați și neputincioși. Dar, de ce să fie război pe un pământ comun? De unde neînțelegeri între doi poli, parte ai aceluiași univers?
Păi, răspunsul vine odată cu certitudinea că viața constă din mai multe alegeri. Pe cine iubim, pe cine ținem aproape, pe cine așteptăm acasă și de cine încercăm să ne ascundem. Iar rădăcinile dușmăniei dintre gemenele surori stau înfipte în viziunile diferite legate de toate aceste decizii. Inima simte ce iubește, Rațiunea privește realistă viața, iar când aceste două concepte de nestrămutat se ciocnesc izbucnește războiul, marea încercare pentru Noi. Cum să împarți aceste părți din tine, cui să-i dai mai multă dreptate?
Sunt zile, în care noi, puși în fața unor alegeri grele, în fața iubirii, în fața unei răscruci de drumuri, ne trezim nedumeriți, incapabili de a lua o hotărâre. Dar, nu doar alegerea e importantă, ci și sentimentul de siguranță de după. Ne este frică, îngrozitor de mult, să aflăm că aceasta nu a fost cea mai bună și cea mai potrivită alegere. Atunci, noi ne întoarcem în sălașul frământărilor și ne chemăm bucățile din Noi cerându-le ajutorul, iar de aici pornește totul. Inima e sigură că în ea sălășluiesc deciziile salvatoare, că le știe și le simte pe toate cel mai bine, că-n ea nutrește sentimentul suprem, Iubirea – unica cetate în care merită să mori. Rațiunea, însă, ascultă-n tihnă și meditează, ea spune Nu, când inima spune Da, ea scoate-n lumina reflectoarelor opiniile Pro și Contra, pune în balanță toate argumentele, apoi vine cu un răspuns rigid și hotărât. Iar noi, buimăciți și mai mult, ascultăm și vrem să le urmăm. Dar, pe care și unde?
De aici pornește totul, aici se naște marele război interior. Și atunci, ce ar trebui să alegem, pe ce potecă să ne croim drumul, pe cine să ascultăm?
Tocmai aici, Noi trebuie să învățăm să fim buni diplomați, să încercăm să le împăcăm pe amândouă, să le lăsăm să discute, să le lăsăm să ne vorbească. Doar împreună și numai împreună, unindu-și forțele, deschizându-și porțile împărăției și alipind armatele, ele vor putea găsi cheia ce deschide lacătul care zăvorăște ușa, unde stau răspunsurile la toate întrebările noastre.
Noi suntem dirijorii propriei noastre orchestre de gânduri și sentimente, Noi suntem unicele ființe care pot vorbi Inimii și Rațiunii, și le putem auzi răspunsul. Trebuie doar să învățăm să le ascultăm pe rând, iar ca un bun diplomat, să le convingem să-și dea mâna. Căci, doar împreună pot găsi calea, omul și momentul potrivit pentru Noi.
Deci, ascultă-ți Rațiunea ce-ți vorbește mereu cu vocea inimii!
Cristina Morari
Articole înrudite:
Între a respecta, a te respecta și a fi respectat
Lasă-ți sufletul să respire puritate…
Give Love a Chance
Și soarele e singur
Buchetul clipelor frumoase
Poveste despre speranță
De ce avem nevoie de noi începuturi
Dimineţi cu şi pentru suflet
Acoperă-mi inima cu ceva…
Ochii care nu se văd
În Moldova toamnele…
Iubesc: și flori și ochi și buze (I)
Mamă bună, mamă dragă
Tata – scutul meu de apărare