Puțină plajă nu strică niciodată!

Aventura noastră continuă în ziua de 31 iulie în Albena, la doar 8 km distanță de locul unde stăm și foarte ușor de ajuns. Până acolo am mers cu taxi-ul și iată-ne ajunse în doar 10 minute. La intrarea în oraș se află autogara, locul de unde mai târziu urma să luăm autobuzul la întoarcere. Orașul este destul de mare, iar ca orice stațiune turistică este ocupat în principal de hoteluri și bineînțeles, turiști. Taxi-ul ne-a lăsat direct în zona plajei, iar taximetristul a încercat să ne îmbie la o conversație pe tot parcursul drumului. Nefiind un bun cunoscător al limbii engleze, discuția noastră s-a desfășurat în „româno-engleză” și nelipsitul limbaj al mâinilor. Înainte de plajă era un mic parc de distracții,dedicat în principal copiilor și câteva standuri cu articole pentru plajă.

Deși încă eram puțin somnoroase, ne-am încărcat cu energie la vederea mării. Plaja, vizibil mai mare decât cea din Balcic, era ocupată până la refuz. Ceea ce am remarcat chiar de la început era faptul că salvamarii se aflau la fiecare pas. Toată această forfotă, râsetele inocente ale copiilor și sunetul întâmplător al pescărușilor au creat dimineața perfectă la Albena.

Marea nu a fost însă prea prietenoasă. Deși atractivă, nu ne-am avântat prea mult întrucât valurile se spărgeau sălbatice de mal. Privind acest joc al ei mi s-a părut totuși că spune o poveste; fiecare val spunea câte o poveste și mă ducea cu gândul pe alte meleaguri pe care pașii mei nu le-au cutreierat încă. Mă întrebam câte povești de iubire nu au avut-o ca martoră, câte persoane nu și-au privit viața în malurile ei. Aceste gânduri mi-au dat un sentiment de vulnerabilitate, dar și de liniște și am rămas așa câtva timp.