Priviți la doi îndrăgostiți: Bacovia și Poezia

bacovia-6Pe note stau silabe – cercei pe portativ.

În frac, stau siluete slabe, în față – un dirijor naiv.

Toamna este epopeea lui Bacovia – poetul oriental pe maluri de Dunăre, unul îndrăgostit de violetul lumii. Toamna îi fusese casă, din plumb își făcuse masă, iar funza făcută sul îi era țigară. Zi și noapte fumase gânduri, iar într-una din ele murise, ca să se nască iar. Tot într-un moment tomnatic, în inimile fiecărui român.

La data de 25 octombrie, 2015, această resuscitare i s-a datorat Asociației non-guvernamentale „Cireșarii”, având membri de la 4 la 84 de ani, cărora, cu eforturi comune, alături de pictorul băcăuan Toni, le-a reușit să transforme o zi obișnuită într-una de elogiu geniului.

Într-un cadru mai restrâns, membrii asociației au dat întâlnire vorbitorilor de „limbă bacoviană”, celor cărora plumbul li se pare unt pe pâine, iar griul e aliajul dintre alb și negru – dintre simplitate și statornicie. Au fost de toate: poezie scrisă și întipărită în materia a tot ce există, dar și picturi superbe semnate Toni, care se strecurau ca perfuzia în mintea oaspeților și care așteptau privirile acestora spre a le fura pe un timp până la cucerire.

tablouri_expozitie
S-au recitat poeme, s-au scris poeme, s-au decernat diplome de către Nicolae Vrămescu – președintele Asociației „Cireșarii”, licitație de tablouri realizate în ulei, pe pânză americană longevivă „care trăiește 30 de ani” – momente unice ce au amplificat importanța evenimentului.

Cireșarii
Cireșarii

Programul întâlnirii a urmat cu prezentarea unei donații de carte din partea lui Eugen Șendrea, constând în literatură despre activitatea lui George Bacovia, dar și istoria Colegiului Pedagogic „Ștefan cel Mare” din Bacău.

Citește și  Nicolae Labiș - buzduganul unei generații

Moment recreativ, dar și contemplativ a fot lansarea de porumbei albi sub cerul liber și senin de toamnă bacoviană, când bruma e în stare de orice, iar soarelui nu-i pasă că-i deja noiembrie.

ciresarii_eveniment_sendreaLa final de seară frumoasă, culturală, melancolică asemenea unei poezii, Toamna ne-a chemat la masă, una bogată în pere suculente, nuci, gutui galbene și dulci-amărui, struguri copți de timp și vin de sărbătoare, astfel încât chitarele și violoncelul bacovian să revină printre noi.

S-au redeschis pagini, altele s-au scris, altele s-au șters, Bacovia mereu își va găsi toamna în primăvara noastră, iar ploaia mereu va fi ninsoare pentru poet: cine știe, cu frunze sau fulgi. Sau mai bine cu raze dalbe.

Ascunde-te în mine, toamnă,

Substanța-ți ruginie pe coarde să m-atingă,

Ca dintr-un greier surd eu să devin soprană,

Să cânt în frig lumina, iar noaptea să mi-o-nvingă. 

Maria Dicusar