Toți am fost copii și mai suntem, mai ales în cea de-a șasea zi de iarnă, când somnul nostru durează fix cât călătoria lui Moș Nicolae și coborârea acestuia în casele călduroase ale noastre spre a ne aduce bucuria dăruirii.
În seara dinspre 6 decembrie, an de an, creștinii ortodocși pe stil nou îl așteaptă pe cel mai iubit dintre bunici: Moș Nicolae, care ajunge înaintea lui Moș Crăciun.
Fiu de oameni avuți, arhiepiscop al bisericii din localitatea Mira Lichiei, născut în secolul al patrulea, orașul Patara din Turcia de azi, Sfântul Nicolae a dus o viață duhovnicească, dedicată lui Dumnezeu, dând dovadă de mărinimie și generozitate față de oamenii din oraș. Tradiția glăsuiește că după ce a rămas orhan de ambii părinți, Sfântul Nicolae și-a împărțit averea între citadini, rămânând sărac trupește.
Auzind chemarea lui Dumnezeu, s-a retras într-un loc unde să fie singur, într-un îndelung dialog cu Tatăl, închinându-și restul de ani Cuvântului Său. Astfel a devenit un păstor grijuliu, având în paza-i turma celui de sus, ortodocșii mai numindu-l și părinte dăruitor de lumină și har, precum și ocrotitorul copiilor.
Cele mai mari minuni pe care le-a săvârșit și l-au marcat sunt pungile de bani pe care le-a lăsat la geamurile unei case de sărmani, salvându-i de la săracie. Cea de-a doua sa faptă eroică și datorită căreia a fost numit sfânt încă din timpul vieții sale pământești este salvarea de la naufragiu a unor marinari.
Sfântul Nicolaie a dus o viață destul de grea, în sihăstrie, în timp ce vremea trecea prin ființa-i, el rămâne-va o eternitate pentru evlavioși, dragostea alimentându-i creșterea unui munte de credință în suflet, care-și va îndeplini menirea pe pământ de a propovădui harul dumnezeiesc, pe 6 decembrie, 343 ridicându-se la Dumnezeu.
Conform vechii tradiții, în seara de 5 decembrie, copilașii își pregătesc cizmulițele, le îngrijesc și le pun cât mai aproape de ușă, în așteptarea lui Moș Nicolae, care nu uită de ei niciodată, aducându-le dulciuri și fructe. Se zice că spiritul părintelui religiei ortodoxe domnește în casele și sufletele celor care au fost cuminți și blajini întreg anul.
De asemenea, Sfântul Nicolae are o însemnătate aparte pentru țara noastră, fiind unul dintre cei mai importanți pentru români. Despre acest lucru vorbesc statisticile, conform cărora peste un milion de români poartă cu cinste diminutive ale numelui acestui sfânt.
Dacă cei mici se bucură an de an de darurile „apărătorului ortodoxiei”, atunci adulților cultul Sfântului Nicolae trebuie să le servească drept un bun exemplu de dăruire și evlavie față de semenii lor, mai triști decât ei. Altfel spus, viața pământească a marelui sfânt ar trebui să ne inspire și pe noi, creștinii, spre a duce un trai cât mai cugetat, devenind blajini și darnici.
Așadar, fiți mai buni zi de zi, nu doar de 5 decembrie, întrucât biele nostru e răsplătit îndoit, înzecit.
La mulți ani celor ce poartă numele Sfântului Nicolae!
Maria Dicusar
Articole înrudite:
Vine Moş Nicolae!
Sărbătoarea Crăciunului și colindele – esența divină
Trecutul – o parte din noi
Crăciunul şi inimile noastre umplute de magie
Sărbătorile de Paște – tradiții pentru trup și suflet
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, un sanctuar al timpului
O bijuterie bucovineană – Mănăstirea Humorului
Mănăstirea Sinaia – Catedrala Carpaţilor
Tradiții vechi și noi în perioada de dinaintea Crăciunului
Biserica romano-catolică „Sfântul Nicolae” din Bacău, Mireasa lui Cristos
Catedrala Mitropolitană din Iaşi
Tainița suceveană Cacica – mica Polonie românească
Cultura română
Ştefan cel Mare – apărătorul creştinătăţii