Ovidiu Papadima – om al luminii

Ovidiu Papadima (1909-1996), eseist, istoric literar, cronicar literar și folclorist român.
Ovidiu Papadima (1909-1996), eseist, istoric literar, cronicar literar și folclorist român.

Lumea are nevoie de oameni de valoare, de oameni care să caute originalul, de oameni care să devină originalul, să împrăștie peste tot lumina cuvântului, lumina cunoașterii și a înțelepciunii.  Lumea are nevoie de minți luminate. De aceea, când e să vorbim despre Ovidiu Papadima, menționăm neapărat că a fost un om al luminii: eseist de excepție, cronicar și istoric literar de excepție și de asemenea, folclorist român foarte bine cunoscut, născut la 23 iunie 1919 și decedat la 26 mai, 1996).

Originar din județul Constanța, a făcut Liceul Alexandru Papiu Ilarian, fiind un elev sârguincios și primul din clasă la învățătură. După ce în anul 1928 a absolvit liceul, a urmat o nouă etapă în viața lui: Facultatea de Litere și Filosofie din București (1928 – 1931). Apoi, între anii 1937 și 1940 s-a aflat în Germania, la Doctorat, ajungând acolo prin bursa Alexander von Humboldt.

Imediat după aceea, între anii 1940 și 1941, Ovidiu Papadima a ajuns să ocupe postul de lector al catedrei de literatură română în cadrul Universității de la Viena.

Pe scena culturii, a debutat în calitatea de cronicar, în vremea când avea doar 23 de ani, în Revista Gândirea. Alături de el a debutat și Tudor Vianu. A urmat postul de secretar la Revista Fundațiilor Regale începând cu anul 1941, apoi postul de asistent al lui George Călinescu, pe atunci, profesor. Mai târziu, Ovidiu Papadima a devenit șef de lucrări la Facultatea de Litere și Filosofie din București și doctor în litere. Teza cu care a ajuns să dețină acest nume a fost: “Ideologia literară pozitivistă în literatura românească a secolului al XIX-lea” (1944). Un pic mai târziu a muncit și în calitate de cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”.

Urmează apoi în anul 1952 o perioadă mai neagră în viața lui Ovidiu Papadima, pentru că este arestat pe motive politice neadevărate și chiar condamnat la pușcărie și închis la Ghencea, Craiova, Calea Rahovei și Poarta Albă, Gherla și Jilava.

Citește și  Timișoara - Mica Vienă

La Poarta Albă a ajuns să cântărească doar 44 de kilograme și total epuizat fizic și psihic, Papadima este eliberat tocmai în 1955, la data de 7 octombrie. Imediat după aceea, i s-a interzis să publice, dar în 1971, i s-a returnat acest drept, alături de o reabilitare politică.

Opere și capodopere ale lui Ovidiu Papadima: “O viziune românească asupra lumii”, (1941), “Neam, sat, oraș în poezia lui Octavian Goga”,  (1942), “Creatorii și lumea lor (1943), “Poezie și cunoaștere etnică (1944), “Cu cît cînt, atîta sînt”,(1963), “Cezar Bolliac”, (1966), “Heinrich von Kleist” (1967), “Literatura populară română. Din istoria și poetica ei”, (1968), “Scriitorii și înțelesurile vieții”, (1971), “Ion Pillat”, (1974), “Ipostaze ale iluminismului românesc”, (1975), “Evocări”, (1997).

Maria Bocicov